Corbii de Piatră, o mănăstire săpată în stâncă [Corbi, AG]

TIPĂREȘTE

Într-una din zilele călduroase de iulie ale anului 2008, am decis să ne mai răcorim un pic şi am plecat mai spre munte. Am ales valea Râului Doamnei, în zona Nucşoara. Este o zonă foarte frumoasă, care păstrează încă suficientă sălbăticie şi naturaleţe, pentru că nu este încă decât foarte puţin exploatată turistic.

Am plecat din Piteşti spre Câmpulung, pe DN3/E574. După vreo 10 km, după ce am trecut de Mioveni (nu prin Mioveni, pe lângă), pe acel drum mult pomenit în ultimul timp, datorită stării foarte proaste, am ajuns în comuna Piscani. Aici am părăsit DN73 şi am făcut la stânga, pe DJ 731.

La acea dată, drumul până la Piscani era într-o stare acceptabilă, iar DJ731 într-o stare foarte bună (şi nu cred că s-a schimbat între timp, pentru că nu este solicitat de traficul greu). Drumul trece prin câteva localităţi rurale din zona de dealuri, foare frumoase, dintre care amintesc doar câteva: Dârmăneşti, Leiceşti, Retevoieşti, după care se ajunge în comuna Domneşti, la intersecţia DJ 731 cu drumul Câmpulung-Curtea de Argeş, DN73C. De aici, se continuă tot pe DJ731, până la zona Nucşoara. La intrarea în această zonă, asfaltul se termină, drumul fiind unul de macadam, dar se poate merge fără probeme.

Dar nu despre zona Nucşoara vreau să vă povestesc, deşi este foarte frumoasă, ci despre mănăstirea Corbii de Piartră, aflată în comuna Corbi, prin care se trece în drum spre Nucşoara. Deşi nu este chiar la drumul judeţean (încă asfaltat, în această zonă), ea este vizibilă chiar de pe acest drum, fiind situată pe o zonă mai înaltă. Noi ne-am oprit aici la întoarcere.

Se povesteşte că locuitorii comunei Corbi sunt ardeleni, refugiaţi şi stabiliţi aici, în secolul al XVIII-lea. În sprijinul acestei afirmaţii, pe lângă documente bisericeşti, stă şi faptul că portul popular local nu este ca cel muscelean, ci seamănă foarte bine cu cel din zona Sibiului (priviţi fotografia P15, de aici)

Un drum scurt ne duce la poalele dealului de gresie în care este săpată mănăstirea, despre care se crede că există dim perioada creştinismului timpuriu, dar a cărei primă atestare documentară datează din 1512.

Nu vreau să intru în amănunte, pentru că şi userul cristinadumitru a descris destul de detaliat locurile, în postul mai sus amintit, doar am să adaug unele mici observaţii. În primul rând, în prezent, mănăstirea are două hramuri. Hramul principal este Adormirea Maicii Domnului, cel de la reînfiinţarea din 1512 şi hramul secundar este Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel este adăugat (oficial) recent. Niciodată, conform datelor documentare, nu a avut hramul Izvorul Tămăduirii. În al doilea rând, preotul pe care l-am găsit acolo combătea cu vehemenţă ideea că unul din cele două altare ar fi catolic, pentru că niciunul nu are caracteristici catolice.

Interesant este faptul că, deşi nu au fost restaurate, picturile originale sunt încă în stare destul de bună.

Sursele de informaţii despre mănăstire sunt destul de controversate, dar informaţii credibile pot fi găsite la pe site-ul corbiidepiatra.ro

De la mănăstire, pe o potecă abruptă, se poate ajunge pe platoul dealului de gresie, de unde se poate admira o privelişte deosebită.

Vă invit să vedeţi fotografiile ataşate.

---

VIZUALIZĂRI: 6283 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI