Comana

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Comana este o fortăreață cu o biserică la mijloc.

Atunci când mergi la mănăstire, știi că este o mănăstire. Participi la o slujbă, un maslu, ceva, dai acatiste.

Se poate face asta și la Comana. Dar la Comana se mai pot face și o mulțime de alte lucruri.

Cum îi obiceiul, unele mănăstiri mai au și câte un muzeaș care se vizitează și unde au adunat câteva lucrușoare de-ale casei.

Are și Comana muzeu dar arată că și cum Ministerul Culturii s-ar fi mutat la ei.

În zilele noastre, muzeele self-care adică cele care se auto-administrează arată ceva mai modest decât cele care sunt îngrijite de stat și se afișează înfloritor, chiar și când vorbesc despre vechime sau etnografie, par noi și dichisite.

La Comana, nu-ș ce să spun. Muzeul lor vorbește despre vitejiile din războaie, despre eroismul soldatului român, despre armată, despre arme, nici nu știi ce să mai crezi.

În curte au niște panouri mari de vreo 3 metri cu imagini din războaie, niște tunuri, parcă și ceva ghiulele. Parcă vorbește numai despre război și despre pace nimic.

Alături, pe altă latură a curții, sub un acoperiș este și muzeul propriu-zis unde au adunat lucruri ce merită expuse.

Scriam că-i fortăreață mai degrabă. Zidurile sunt late, cu creneluri care sunt înguste și înalte la exterior dar se lățesc mult până la dimensiunea unei ferestre normale, mari, în partea din interior. Asta ca să poată un om războinic – sau mai mulți – să puște dușmanu’ care asaltează fortăreață. Da, clădirea este din vechime și este fortificată.

Mănăstirea Comana este gazdă bună și se poartă bine cu cei care vin în vizită. Vorbesc frumos, sunt interactivi și prezintă locul. De fapt eu doar pe părintele stareț l-am văzut și e om cumsecade.

Mănăstirea Comana ne spune multe despre Vlad Țeleș. Unii spun că și-a găsit sfârșitul pe un drum din sat, într-un ambuteiaj. Se știe și locul și multe detalii dar, sincer, nu vreau să detaliez.

Cu jumate de mileniu în urmă, se spune că zona era mlăștinoasă iar clădirea fortificată a fost înălțată în mijlocul mlaștinilor astfel încât să fie greu accesibilă pentru a fi protejată. La vremea aceea oamenii erau mai bătăuși. Exista un pod de acces spre curte dar care era incendiat la vreme de primejdie.

Cum orice vremuri tulburi produc evenimente tulburi, și istoria mănăstirii a cunoscut zbuciumele sale.

Mihai Viteazu și urmașii și-au legat destinul de Comana, o parte din descendenții săi găsindu-și odihna veșnică aici.

Familia Cantacuzino și-a legat, de-asemenea, numele de Mănăstirea Comana. Wiki ne povestește o mulțime de lucruri despre asta.

Însemne cu vulturul bicefal încă mai găsim masiv în incinta mănăstirii, chiar și pe un covor rotund, mare, din hol, la intrarea în sala de consiliu. Tot acolo aflăm și un bust în lemn al lui Mihai Viteazu.

Pare că, la Mănăstirea Comana, istoria e mai vie ca oricând.

Trecând peste toate, azi o găsim prosperă și pașnică.

Mănăstirea fortificată o găsim la sud de București, cam 30 de kilometri, în Giurgiu. Poate sunt mai multe Comana – localități sigur sunt – dar eu la cea din Giurgiu am fost.

Tot ansamblul este masiv, bine îngrijit, arată prosperitate. Multe clădiri anexe deservesc diferite funcții. Au magazin bisericesc cu cărți, icoane și toate cele din cele sfinte. Asta e în afara fortăreței, cam prin parcare.

În curte, pe lângă muzeu și biserică, au camerele de locuit și alături, cam în stânga întrării în biserică, au o zonă de protocol extrem de luxoasă unde este sala de mese la parter iar la etajul întâi, birouri de lucru și biblioteca ce este, totodată, și sală de consiliu unde se întrunesc pentru diverse ocazii. Uneori se servește masa și aici și chiar și în balconul larg, cu coloane, ce dă spre Neajlov și în care se ajunge din sala de consiliu. Vara trebuie să fie o încântare pentru că, clădirea masivă te apără de arșiță. Sper că n-au țânțari.

Părintele stareț a avut bunăvoința să ne prezinte toate aceste odăi. La cerere, ei organizează parastase (poate și alte evenimente religioase, nu știu) dacă sunt solicitați, chiar în această locație. Nu știu ce capacitate are sala de mese – poate 100.

Comana este mănăstire de călugări. Din ce știu eu, sunt 11 viețuitori în locație.

Aproape de Mănăstirea Comana este parcul de aventură Comana, în delta Neajlovului, parc ce este foarte frumos. Înainte, zona era cunoscută pentru agricultură pentru că este mănoasă. Acum este zonă turistică cunoscută.

Mănăstirea Comana are, de-asemenea, ieșire spre baltă. Chiar în spate, are ponton, mici ambarcațiuni, zonă de promenadă pe mal, cu bănci și mese. Poarta din spate dă fix spre ponton și vara trebuie să fie o feerie să te plimbi pe aici. Am fost în decembrie și vegetația era desfrunzită iar peisajul cenușiu. Era frumos și așa.

Giurgiu e oraș de graniță. Pe drum înapoi spre casă am intersectat un șir lung de kilometri de tir-uri ce așteptau să între în Vamă.

Locul arată bine dar e zonă de câmpie deci nu ar fi, neapărat, ceva spectaculos.

E un loc ce predispune la relaxare chiar dacă pare războinic.

---

VIZUALIZĂRI: 1133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI