Manastirea Cernica

TIPĂREȘTE

Nu cred ca exista bucurestean indragostit de turism si vizitare de vestigii istorice care sa nu fi vazut manastirea Cernica. Desi s-a mai scris despre acest asezamint, am curajul sa scriu si eu adaugind celorlalte si review-ul meu pentru ca, poate, aduc ceva informatii in plus.

Mai intii vreau sa spun ca, de oriunde veniti, pe soseaua de centura a Bucurestiului, intre podul de intrare pe autostrada A2 si iesirea spre Urziceni, este o intersectie cu indicatoare foarte vizibile. De la acea intersectie sint 5 km pina la manastirea Cernica, iar drumul este foarte bun. Turnul portii de acces pe domeniile manastirii se vede de la mare distanta. Pe marginea soselei, pe stinga si pe dreapta, inainte si dupa intrarea in manastire, daca sinteti cu masina aveti posibilitatea de a parca chiar daca uneori este mai aglomerat. Se poate si intra cu masina pe domeniile manastirii. Pe o alee in panta, avind in ambele parti apa lacului Cernica, la 50-60 de metri, atit pe stinga cit si pe dreapta, sint spatii mari de parcare. Taxa de intrare pentru masini este de 2 lei si se plateste la turnul din sosea. Comoditatea costa, ar zice unii, pentru ca se pierde imaginea foarte frumoasa a lacului si smircurilor lui de langa intrare, precum si micul popas al celor insetati. Fintina Turcului, loc legendar, cu apa rece, in prezent este in renovare. Drumul nu este atit de anevoios incit sa merite sa ratati imaginea bisericii vazuta de la marginea apei. Pentru persoanele cu deficiente de deplasare, nu numai ca este indicat a merge in parcarea amenajata in interior, dar exista si posibilitatea de a trece, la cerere, dincolo de bariera pazita pentru a-l lasa pe cel bolnav cit mai aproape de intrarea in biserica.

In ultimii ani, de o parte si de alta a cailor de acces, pe toata lungimea peninsulei, s-a facut un gard de lemn pentru a descuraja pe cei care vor sa faca picnic pe malul lacului, in incinta manastirii.

In aceasta primavara noi am ajuns la Cernica atunci cind lacul inca era in cea mai mare parte inghetat. Imaginea lacului inghetat in stralucirea soarelui de amiaza era foarte interesanta.

Dupa locul de parcare, veti vedea, pe partea stinga magazinul de obiecte si carti bisericesti, iar pe partea dreapta, putin mai inainte, muzeul manastirii care adaposteste multe obiecte religioase vechi. Prezentarea istoriei manastirii exista deja pe citeva site-uri: www.cernica. go.ro www.manastirea-cernica.ro foarte documentate, agreate de Patriarhia Romana.

Nu voi scrie aici despre istoria acestui lacas sfint, voi scrie despre ceea ce am vazut si simtit eu mergind la manastirea Cernica.

La biserica Sf. Gheorghe aflata pe partea stinga, se ajunge trecand pe sub turnul clopotnita, actualmente in renovare, inconjurat de schele. Biserica are nu numai o dimensiune considerabila, dar si o valoare religioasa deosebita. Moastele Sf. Calinic de la Cernica, icoanele mari, picturile deosebite si catapeteasma impresionanta creeaza o atmosfera aparte. Cladirile anexe, pridvoarele chiliilor pictate cu scene religioase, intregesc ansamblul arhitectural si pictural al manastirii.

Mergind mai departe pe alea dintre ape (totul este pe un fel de laguna cu intrarea prin baza acesteia) se ajunge la cimitirul stravechi in interiorul caruia, pe partea dreapta, mai larga, se afla o bisericuta. Mica, dar frumoasa, biserica Sf. Lazar din cimitir serveste drept capela, iar in subsol adaposteste un osuar.

In cimitir sunt multe morminte vechi, lacasuri de veci ale unor personalitati, unele dintre ele decorate cu sculpturi, adevarate opere de arta.

Dincolo de cimitir ne-a atras atentia un copac ramuros, foarte mare, iar o placuta montata de Comisia pentru Ocrotirea Naturii, ne-a informat ca ne aflam in fata unui arbore ocrotit, un exemplar secular de QUERCUS ROBUR, originar din America Centrala, Asia sau Malaezia.

Pe partea stinga, dupa Centrul social-cultural Sf. Calinic de la Cernica, se afla biserica Sf. Nicoalae. A doua biserica a manastirii Cernica este foarte mare si se afla in reconstructie de multi ani, motiv pentru care nu am avut acces in interior nici de aceasta data.

In incinta manastirii sint in renovare mai multe edificii dar asta nu le poate scadea valoarea spirituala si arhitecturala.

Nu pot sa nu mentionez faptul ca venim aici si pentru placerea reintalnirii cu natura si cu “chiriasii” domeniului manastiresc. Cotofenele (sau tarcile) sunt atat de multe si nu par deranjate de oamenii care circula pe alee. De o parte si de alta, arborii de la marginea lacului gazduiesc cuiburile lor, iar ele zboara la mica inaltime si poposesc pe alee ciriind.

---

VIZUALIZĂRI: 5993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI