Clipe de relaxare sufletească la mănăstirea Caraiman

TIPĂREȘTE

În acest articol voi prezenta un obiectiv pe care l-am vizitat de mai multe ori în ultimii ani datorită faptului că se află pe Valea Prahovei, o zonă unde ajungem de câteva ori pe an. Fie că ne-am cazat la Bușteni, fie că am ales să rămânem peste noapte la Sinaia, aproape de fiecare dată am mers în vizită la mănăstirea Caraiman. Ultima dată când am văzut lăcașul de cult a fost în vara aceasta, într-o zi înnorată și cam răcoroasă pentru acel moment, respectiv pe la jumătatea lunii august. Bine, știm cu toții că vremea la munte este imprevizibilă în orice anotimp, așa că nu am fost surprinși de cele câteva reprize de ploaie de pe parcursul zilei respective.

Mănăstirea Caraiman este unul dintre lăcașele de cult recente și totodată importante din țara noastră. Amplasată într-o poiană la poalele Caraimanului (la aproximativ 900 de metri altitudine), mănăstirea este un loc foarte bun pentru petrecerea câtorva clipe de relaxare sufletească într-un cadru natural spectaculos.

La acest lăcaș de cult se poate ajunge cu mașina; calea de acces este reprezentată de un drum secundar (strada Palanca) ce pornește din DN 1 și urcă destul de abrupt în câteva serpentine până pe platoul unde este construit lăcașul de cult. Cei care ajung acolo venind dinspre București vor vira spre stânga pentru a intra pe strada Palanca (există un indicator micuț care arată drumul către mănăstire); următoarea stradă pe acest sens de mers este cea care duce la stația de telecabină din Bușteni.

Totodată, la mănăstirea Caraiman se poate ajunge și pe jos; de pe strada Telecabinei din Bușteni se desprinde către stânga o potecă prin pădure care în destul de puțin timp îți va conduce pașii spre poiana unde se află mănăstirea. În vizitele noastre la acest lăcaș de cult noi am mers atât cu mașina, cât și pe jos pe cărare, traseul prin pădure fiind recomandat mai ales atunci când nu plouă și este cald afară.

La ultima vizită (cea din august, anul acesta) am ajuns cu mașina la mănăstire și am oprit în parcarea generoasă din fața lăcașului de cult. Priveliștea ne-a lăsat, ca de obicei, fără cuvinte... Turlele păreau a străpunge cerul, iar norii se agățaseră în fundal printre piscurile montane, învăluind înălțimile abruptului prahovean ca o mantie misterioasă.

Pas cu pas, ne-am apropiat de intrarea în curtea mănăstirii, încercând să observăm printre împletiturile de fier forjat ale gardului dacă au mai apărut mici modificări de la ultima noastră vizită acolo. Am lăsat pentru final vizitarea magazinului de obiecte bisericești de lângă intrare și am avansat pe aleea principală către biserica mică – amplasată în partea dreaptă a curții. Acest lăcaș de cult a fost realizat în perioada 2000 – 2001 și a primit hramul ”Acoperământul Maicii Domnului”. Tot în acea perioadă au mai fost ridicate un aghiazmatar și un corp de chilii, împreună formând schitul Caraiman.

Biserica mică este realizată din lemn și seamănă cu cele maramureșene, având o turlă înaltă terminată cu o cruce metalică; acoperișul este format din două părți suprapuse, iar alte trei cruci metalice completează imaginea exterioară a bisericii. În afară de icoana de hram, în interior pot fi admirate alte numeroase icoane de diferite dimensiuni, unele realizate pe lemn, altele ferecate în argint. Atmosfera este una caldă, primitoare, micuțul lăcaș de cult fiind un loc propice pentru reculegere, mai ales atunci când nu este vârf de sezon turistic (atunci nu este aglomerație).

Lângă biserica mică, așezat în partea centrală a curții, se află aghiazmatarul. Având formă circulară, acesta a fost realizat împrejurul unui brad falnic, despre acest copac existând o legendă care are legătură cu ctitorirea mănăstirii Caraiman. Părintele Gherontie Puiu, ctitorul lăcașului de cult, era internat în spital în urma unui accident vascular. Într-o noapte, părintelui i s-a arătat în vis Maica Domnului, aceasta spunându-i să zidească o mănăstire pe un plai, lângă un brad cu șase ramuri, într-un loc de unde se vede Marea Cruce. Deși înainte era neputincios, a doua zi părintele s-a ridicat de pe patul de spital și a găsit într-o poiană de la poalele Caraimanului locul care-i fusese indicat în vis. Astfel, în data de 29 iunie 2000, Patriarhul Teoctist a aprobat înființarea schitului Caraiman cu hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci”. Am lecturat această istorioară într-un scurt istoric al mănăstirii Caraiman ce este afișat pe un perete exterior al magazinului de obiecte bisericești.

Dincolo de aghiazmatar, în partea stângă a curții, a fost ridicată în perioada 2002 – 2007 biserica mare a mănăstirii, lăcaș de cult ce are hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci”; pictura și alte lucrări mai mici au fost terminate în septembrie 2014. În această perioadă au fost realizate și alte anexe mănăstirești, respectiv o trapeză, corpuri de chilii sau clopotnița. Întrucât schitul Caraiman și-a câștigat rapid un loc în rândul lăcașelor de cult de prim rang, a fost ridicat în anul 2008 la rangul de mănăstire.

Am văzut în anii anteriori această biserică mare aflându-se în diferite stadii de construcție; ne-a făcut plăcere să o găsim acum terminată, fără schele sau celofane care să protejeze zonele în care încă se mai lucra. Costrucție masivă realizată pe zid, biserica este prevăzută cu trei turle – două ceva mai mici amplasate deasupra pronaosului și una mai înaltă și diferită ca formă de celelalte două, aflată deasupra naosului. Ne-am îndreptat către pridvorul deschis, susținut de câteva coloane masive, unde am admirat două mozaicuri laterale: în stânga intrării este realizată Maica Domnului cu Pruncul, iar în partea cealaltă este redată scena biblică ”Înălțarea Sfintei Cruci”.

Ajunși în interiorul bisericii mari, am admirat scenele biblice și chipurile de sfinți ale căror culori proaspete erau evidențiate discret de lumina care pătrundea prin cele câteva ferestre laterale. Dintre picturile de mari dimensiuni, aș putea aminti scenele ”Sfinții români” sau ”Sfinții Martiri Brâncoveni”.

Imaginea de interior a lăcașului de cult este completată de stranele și catapeteasma sculptate cu migală sau de candelabrul impunător atârnat în naos.

Mai trebuie spus că în curte, lângă biserica mare și totodată în vecinătatea aleii principale, se află mormântul părintelui Gherontie Puiu, acesta trecând la cele veșnice în anul 2014. O placă masivă de marmură inscripționată și un tablou micuț ”vorbesc” despre acest om modest, ctitorul lăcașului de cult de la poalele Caraimanului.

Nu voi încheia prezentul articol fără a scrie câteva rânduri și despre curtea mănăstirii care este frumos amenajată și care te duce imediat cu gândul la un mic ”colț de Rai”. Alei pietruite, troițe, straturi de flori multicolore, arbuști, gazon sau brăduți, printre toate aceste frumuseți fiind amplasate din loc în loc bănci unde pelerinii se pot relaxa, bucurându-se de peisajul superb.

Și pentru cei mici există două locuri foarte atractive – este vorba în primul rând despre o mică gospodărie monahală, aflată acum în partea stângă a curții, unde sunt găzduite mai multe păsări și animale; această mini-grădină zoologică este un spațiu pe care puștiul nostru l-a îndrăgit și pe care dorește să-l revadă atunci când ajungem la Bușteni. Anul acesta am putut admira aici găini, rațe, gâște, păuni, porumbei, fazani, dar și mai mulți iepurași pufoși sau chiar doi ponei.

Un alt loc care-i atrage deopotrivă pe copii, dar și pe cei mari, este un iaz micuț amenajat în trepte în apropierea aghiazmatarului. Și nu neapărat frumusețea iazului este principala atracție a acelui loc, ci faptul că la momentul ultimei noastre vizite acolo erau găzduite două perechi de lebede – unele albe și altele negre. Am trecut de câteva ori pe acolo să vedem lebedele, cel mic a fost foarte încântat de acele păsări grațioase.

Înainte de plecare, am trecut și pe la magazinul de obiecte bisericești, de unde am cumpărat două brățări pentru cel mic. Câteva fotografii de final realizate din parcare au pus punct ultimei noastre vizite la acest frumos lăcaș de cult.

La capitolul alte informații, aș mai putea aminti că în incinta lăcașului de cult a fost realizat Centrul social pastoral ”Sfânta Cruce”; mănăstirea dispune de 100 de locuri de cazare, camerele având baie proprie; la intrarea în curte este afișat programul de vizitare – zilnic, între orele 07.00 – 20.30; accesul cu animale de companie este interzis. Pentru alte detalii, se poate consulta site-ul acestei mănăstiri.

În încheiere, vă recomand să vizitați mănăstirea Caraiman, acest frumos lăcaș de cult aflat pe Valea Prahovei!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 5439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI