Intre poltergeist si misticism

TIPĂREȘTE

Nu stiu daca cineva a mai patit asa ceva, nu am povestit multor persoane despre experienta avuta, iar pozele pe care le vedeti nu au fost niciodata facute publice – sunt imagini si experiente proprii, pe care acum le impart cu voi, poate cineva are vreo explicatie.

Citind chiar azi un review absolut superb despre Maramures, deodata am simtit cum se ridica tot parul pe mine si incep sa transpir putin cand se povestea o vizita la Manastirea Barsana. Si nu felul descrierii (absolut superb, de altfel) m-a facut sa ma zburlesc tot, ci amintirile ce au navalit citind acele randuri.

3 ianuarie… dupa un revelion petrecut in Barsana, cand toti ceilalti plecasera, avand sejur de 3-4 nopti, raman doar eu si Pufosenia (consoarta-mi in dotare) in toata pensiunea… si-am zis sa ne duca si pe noi cineva pana la manastire, poate ne mai revenim putin dupa atata dezmat culinar si bahic. Cum despre istoria manastirii si frumusetile ei s-a tot scris, nu mai insist si eu acum.

Manastirea era aproape pustie, nu cred sa fi fost mai multi de alti 3-4 vizitatori in toata imensitatea aia de curte. Eram super linistiti, fericiti in toata acea liniste ce ne inconjura, ne bucuram de fiecare moment, de fiecare podet sau de cele cateva caprioare si alte animalute pe care le vedeam, de peisajul superb. Cum turul ne-a indreptat pasii spre muzeul manastirii, am intrat si acolo si am zis sa facem cateva poze, daca tot suntem singuri si nu e nimeni care sa nu ne lase. Poate ca mai bine era cineva cu ochii pe noi, pentru ca dupa una dintre poze pur si simplu am inghetat si era sa imi scape aparatul din mana: Pufosenia mea era inconjurata de un nor de ceata cu o forma ce aducea a fata de lup (asta ca sa nu ma gandesc la ceva cu coarne). Nu-mi venea sa cred ce vad pe aparat, iar ea radea toata si habar nu avea ce e in sufletul meu; imediat i-am zis sa plece de acolo si am mai tras cateva cadre, toate iesind absolut clare. Cand a vazut imaginile, a innebunit si a zis sa plecam de acolo cat mai repede… si bine as fi facut daca ma luam dupa ea. Pentru ca urmatoarea poza m-a facut sa ma intreb daca nu cumva sunt vampir si d-aia nu apar in oglinda: era acolo o oglinda veche, dar absolut “functionala” in caz ca voiai sa iti aranjezi freza sau sa te barbieresti… problema oglinzii era daca vrei sa iti faci vreun selfie gen piti in baie, ca asta nu voia sa scoata sub niciun chip. De fapt scotea ea niste chipuri si imagini, dar in niciun caz al tau. Pentru niciuna din aceste poze nu am nicio explicatie, oricat am cautat! Mai are rost sa spun ca vizita s-a incheiat in urmatoarele 15 secunde, cat a durat sa coboram scarile???

Sa explic si pozele putin, sau mai bine zis, instructiunile de folosire, daca cineva nu ma crede. Poza cu Pufosenia in ceata trebuie micsorata pentru a vedea “lupul” – pe ecranul aparatului foto se vedea perfect, dar se vede super clar si de pe calculator, micsorand poza. Cea cu oglinda nu am inteles-o pana cand mama (extrem de credincioasa femeia) nu mi-a spus sa o rotesc 180 de grade, pentru ca apare foarte clar o biserica… ideea e ca dupa ce am rotit-o si am apropiat-o, am departat-o si m-am mai jucat putin cu zoom’ul… am ramas masca atunci cand am vazut ce apare si in coltul din dreapta sus, in afara de biserica ce se vede foarte clar.

Nu-s mistic sau vreun fan evenimente poltergeist, dar toate cele de mai sus le-am trait pe pielea mea, le-am fotografiat personal si nu imi explic nici in ziua de azi cum a putut fi posibil. La Barsana as mai reveni pentru tot ansamblul manastirii, dar nu cred ca as mai intra in acea cladire vreodata.

---

VIZUALIZĂRI: 2886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI