ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.04.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 30.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
APR-2018
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: mai puțin de 1 MIN

Aladzha, un muzeu pe gustul meu

TIPĂREȘTE URM de aici

Cum eu nu le am cu mănăstirile, cu descrieri de muzee şi alte lucruri serioase :D, sper ca descrierea unui astfel de loc să-şi găsească utilitatea printre cei mai altfel, adică cei zbenguiţi, dornici de cocoţare, de verde şi de curiozităţi plăcute ochiului.

Am urmat îndemnul Cameliei şi am vizitat acest loc deosebit de interesant. La prima strigare, domnul C a zis pas:((. Apoi, din lipsă de alte minunăţii apetisante a zis hai <:-P. Setez GPS-ul, era la o aruncătură de băţ de Nisipuri, după ce ne-am avântat un pic pe coclaurii din jur, am ajuns din greşeală sus, în cătunul din Parcul Natural Nisipurile de Aur, sunt bombănită puţin <:-P, reuşim să coborâm fără incidente de blocaj pe drumul îngust, bucuroşi dar şi curioşi parcăm la margine de pădure chelioasă, flămândă de verde şi galben pentru a-şi încălzi crengile şi uscăciunile din dotare. Pădurea zic, nu eu. Flămândă eram şi eu. De ceva nou. Dar nu m-am sinchisit să scormonesc netul, de supuşenie pe la mănăstiri n-aveam tragere, eram la relaxare nu la spovedanie, eram la mare.

Ei, ce putea fi aşa de... altfel? Îmi zic indiferentă.

Şi, pentru că acolo NU mai este o mănăstire, mă încumet să vorbesc un pic cu toate că sunt deja câteva articole aici, pe sait. Dar, na... poate unii n-au ajuns acolo și vreau să le atrag atenția că e loc de cățărare, pozare, mirare, admirație, plimbare, eu m-am zbenguit și tare mi-a plăcut :p, nu e nevoie să vă acoperiți capul cu basma, nu vă trebuie haine lungi și grele, aveți liber la orice obiect vestimentar, încălțămintea trebuie să fie adecvată, există pericol de alunecare.

Pentru că am parcat departe de intrare, parcarea era foarte mică şi aglomerată, am beneficiat de un altfel de peisaj, ceva trunchios şi scări sfărmate, scăldate toate-n soarele ce-şi arunca-n toate părţile lumina razelor sale.

Nu mult am urcat şi foarte mare mi-a fost mirarea când într-un luminiş zărit-am minunăţie de loc. Ce muzeu, ce mănăstire? Ăsta-i altceva, nu degeaba numele provine de la cuvântul turcesc ce-nseamnă culoare, cică pereţii interiori erau pictaţi în culori vii, picturi murale, iar peretele exterior, din calcar, îşi schimbă culoarea în funcţie de lumina şi intensitatea soarelui.

Eu am găsit locul viu, interiorul păstrase doar puţine culori, predominau albul stâncii şi verdele prăzuliu al colţului de iarbă crudă, copacii erau încă adormiţi, erau ca o punte între ritmul pământului şi albastrul cerului.

Date prea multe din istorie nu o să copiez, nu sunt pasionată.

Mănăstirea asta, fosta - că acum e doar pentru oamenii de rând adică turişti, a fost amenajată în galeriile unor peşteri care au fost afectate de cutremure, ar fi unul dintre cele mai vechi aşezăminte ale Bulgariei, locuită de călugări hermiţi adică pustnici, chiliile lor erau săpate direct în stâncă, pe două nivele, conectate prin scări interioare. Cum urcau ăia acolo, la primul etaj, am văzut într-o fotografie veche din muzeul aflat în incinta întregului complex, exista o scară de lemn sprijinită de peretele stâncos.

Dar să parcurgem drumul cu paşii mei mărunţi, să vedeţi ce zbenguială zdravănă şi distracţie odihnitoare e acolo.

Am aruncat un ochi împrejur, până la căţărare, până-a plătit domnul C taxa de 5 leva de persoană, citisem pe un panou în formă de carte uriaşă programul şi preţul, astfel că:

mai-octombrie parcul e deschis de la 9 a. m. - 9 p. m, muzeul doar până la 5 p. m. Pentru grup de 10+ taxa e de 3 leva/adult şi 2 leva/ copil (7-16 ani), pentru vizitatorii individuali taxa e de 5 leva, pentru pitici rămâne neschimbată, 2 leva. Dacă vrei ghid, cotizezi 12 leva. Din noiembrie până în aprilie programul e de la 9 la 17. Duminică și luni muzeul e închis.

Complexul Monahal cuprinde Mănăstirea Aladzha, Catacombele, Muzeul cu expoziţie permanentă, loc care redă trecutul Mănăstirii. Întreaga suprafaţă este învăluită într-un aer vesel :)) nicidecum unul mohorât, sfânt.

Arbori şi arbuşti mărginesc poteca şi treptele care urcă spre stânca albă, calcaroasă. Plăcuţe cu denumirile plantelor te fac să te abaţi o leacă de la drum, felinarele străjuiesc potecile, câteva sculpturi din lemn îţi trezesc curiozitatea şi admiraţia, un aparat- bancomat înghite leva şi scuipă monede cu mănăstirea, pe o platformă gazonată stau liniştite cele 8 rânduri de scaune din plastic, aşezate cu faţa către stâncă, în spatele acestor plastice un cort imens este decorat cu proiectoare, 6 la număr.

Admir stânca dantelată, în stânga observ scările din era noastră, construite pentru noi, turiştii curioşi.

Cândva, demult, nişte oameni au preferat să devină pustnici, în loc să aibă familii şi să sape alături de pruncii lor în nisipul de pe plajă au ales calea supuşeniei, s-au izolat şi din lipsă de preocupare au săpat munţişorul, au pictat pereţii în interior, au construit un adăpost monahal, s-au dedicat credinţei, nu ca noi, păcătoşii.

Mănăstirea asta are două etaje anormale, adică la mare înălţime.

Am urcat la etajul 2, aşa mi s-a dictat, m-am conformat. Acolo am găsit un spaţiu larg, în trecut servea drept biserică, acum era doar un tablou explicativ pe un perete, nişte băncuţe săpate în piatră şi o frumoasă privelişte peste pădurea golaşă. La capătul acestei „încăperi” este o uşă cu grilaj, acolo e capela, e închisă. Înăuntru am observat resturi din picturile credinţei, ale credincioşilor, pe podeaua rece erau multe monede aruncate de turişti, nu mă întrebaţi de ce:-?? , or fi având şi ei dorinţe şi le-au aruncat în capela închisă cu zăvor.

Raze de lumină aurie se strecurau în grotă, învăluiau într-o caldă atmosferă răceala zidurilor. Piatra de pe pardoseală e alunecoasă, tocită de vremuri, vreme, pustnici şi de noi, drumul până la capelă e ca o mică provocare, un pic de echilibristică până la locul de rugăciune.

Am coborât la nivelul 1, aici era şi mai interesant, oamenii săpase mai cu foc, etajul avea si un subnivel, am coborât câteva trepte printr-un culoar ce semăna a cavou, vedem chiliile, poze pentru edificarea misterului din fiecare spaţiu, bucătăria, locul pentru sala de mese, am călcat pe câteva morminte puse-n drum din lipsă de spaţiu (cred), o plăcuţă ne anunţă că suntem în capela pentru servicii funerare. Cică se ţineau morţii acolo până rămâneau doar oasele de ei, când se strângeau mai multe oseminte se puneau toate în catacombele aflate la câteva sute de metri de peşteri. Normal, era mai uşor să cobori cu oasele decât cu morţii pe scara nesigură, din lemn.

Tavanul cu urme de scoici este afumat pe alocuri, pardoseala calcaroasă e foarte alunecoasă, indiferent de încălţăminte fiecare pas e o provocare pentru a simţi mai intens povestea muntelui calcaros. Eu n-am alunecat, nici domnul C, deci nu avem prea multe păcate :)

Am intrat în piticania de capelă, acolo era şi o criptă, am zărit o scară scurtă în forma literei Z, m-am strecurat pe-acolo până am găsit ieşirea din fagurele stâncos. Unde era oare toaleta? Dar duşul? :-?? N-am găsit aşa ceva dar eram tare curioasă, indiferent de intensitatea credinţei, oamenii au necesităţi. În fine, am urmat lumina solară, cea de la Domnul mai poate aştepta.

Fericire mare pe mine, mi-a plăcut maxim locul, poate pentru că peşterile, după cascade, sunt la mare căutare în vacanţele mele.

Legende n-am auzit, doar am citit o abureală pe net despre un demon, un paznic al unor comori. Care comori? Habar n-am, mie locul în sine mi se pare o adevărată comoară păzită de duhul blând al pădurii.

Terminarăm cu uţupitul, ne îndreptăm spre Muzeu, o clădire micuţă în care ne este prezentată istoria Mănăstirii de piatră, unde putem viziona un filmuleţ cu fraţii Shkropil - arheologi bulgari care au început cercetările şi studiul asupra peşterilor de aici, numeroase înscrieri şi icoane, obiecte bisericeşti, toate despre trecutul şi aspectul Mănăstirii rupestre.

La semi-etajul muzeului erau multe modele de mozaic, descoperite de arheologi la nu-ş ce bazilică.

Intrarea în micuţul muzeu era aglomerată cu picturi florale, icoane, magneţi, tricouri, lănţişoare cu pandative, cărticele, prostioare ca peste tot, muzeul e mai mult magazin de suveniruri, oamenii nu păreau prea interesaţi de acest mini-muzeu.

Acum, prea bine şi clar nu descriu eu, o păcătoasă, locurile astea sfinte, dar ştiu că 99% din turişti căscau ochii ca şi mine :D, başca alergau şi-şi dojeneau pruncii ce se răsfăţau prin complex.

Din dreapta muzeului, o potecă se pierde prin pădurea fără frunze. Un panou ne anunţă că drumeagul e alunecos pe timp ploios, că drumul duce spre catacombe, cam 700 de metri. “Mergem şi noi la ele? / Care catacombe, că am poftă de o cafea, e prea cald... ”

Citii şi eu pe net că mare brânză nu-i pe-acolo, sunt cam neîngrijite, nu sunt atât de bine conservate ca peşterile, era totuşi interesant de văzut chiar dacă criptele sunt acoperite de liane şi alte verzituri, mie mi-ar fi plăcut plimbarea prin pădure.

Nu se percepe taxă foto, în zilele de miercuri şi duminică începând cu ora 21 are loc un spectacol de sunet şi lumini, 15 leva de căciulă adultă şi 5 leva de căciuliţă copil. Aşa am citit pe un afiş. Cred că ar fi deosebit de interesant, eu sunt topită după spectacole mai altfel.

Există şi toalete pentru turişti, nu pot spune dacă-s curate, am uitat să le inspectez.

În dreapta porţii din lemn a Complexului era un izvor, două ţevi scuipau apă, câţiva oameni îşi umpleau sticlele din plastic. Lângă izvor e drumul pe care am urcat noi pe munte, spre cătun, apoi sunt indicatoare şi un panou explicativ cu traseele care pot fi făcute prin Rezervaţie, prin Parcul Natural al Nisipurilor. Pe panou sunt şi poze cu flora şi fauna din zonă. Părerea mea e că ai ce face o zi pe-acolo, pentru iubitorii de trasee e o alternativă la plajă şi mare.

Chiar e un loc drăguţ, destul de mare ca întindere, pădurea, peşterile si muzeul merită o vizită. Se poate ajunge şi cu autobuzul din Nisipuri, sunt doar 3 km, înainte de parcare e staţia de autobuz, câţiva oameni aşteptau cuminţi, pe băncuţă.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de krisstinna in 29.04.18 11:07:39
Validat / Publicat: 29.04.18 12:24:42

VIZUALIZĂRI: 2165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Scările
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 50150 PMA (din 55 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

ANILU
[29.04.18 14:37:43]
»

@krisstinna: Cristina la mănăstire și a și scris despre... asta mi-a fost reacția când am văzut articolul.

Dar trebuie să recunosc că este un loc ce merită văzut dacă ajungi în zonă.

Trebuie să fie foarte frumos când pădurea se îmbracă... de verde.

Este o alternativă de plimbare și de vizitat dacă ajungi pe litoralul bulgăresc.

Mi-a plăcut cum ai descris plimbarea... catararea prin acele locuri.

Bravo, frumos... a avut dreptate Cami că este un loc ce merită văzut.

Toate cele bune.

krisstinnaAUTOR REVIEW
[30.04.18 09:12:40]
»

@ANILU: Da, merită măcar jumătate de zi alocată pentru o asemenea vizită.

Cred că domnul C de-aia refuzase inițial, avea impresia că acolo e mănăstire, nu avea chef de figuri mănăstirești. La fel am crezut și eu , nefiind informată corespunzător.

Totul a fost bine, m-am relaxat.

Mulțumesc de vizită, te pup

Aurici
[30.04.18 10:08:56]
»

@krisstinna: AmFostAcolo la sfîrşitul verii trecute şi mi-a plăcut şi mie. Foarte mult. Dar am rămas cu regretul că nu am putut să facem plimbarea aceea spre catacombe pentru că a început să plouă chiar după ce am ieşit din muzeu. Am vrut noi iniţial să mergem la catacombe şi apoi la muzeu, dar dacă ne tot sucim mereu mai primim şi câte-o palmă, însă n-am luat-o chiar aşa ci ca pe un semn că trebuie să ne întoarcem.

Ideea este că la capătul plimbării, catacombele or fi fost cum or fi fost, dar ne spusese cineva că o să dăm de o plajă de toată frumuseţea acolo. Noi ne-am propus să verificăm asta cu prima ocazie cînd ajungem în zonă şi, Slavă Domnului, ocazii mai sunt.

Plimbări frumoase!

crismis
[30.04.18 10:18:47]
»

@krisstinna: Am citit ieri articolul, am votat și am vrut să-ți și scriu vreo 2 cuvinte, dar tocmai ce-a venit Tati de pe coclauri și m-a perturbat.

Revin deci. Am fost și noi acolo, cu toții, cred că sunt mai bine de 10 ani, copiii erau micuți și ne petreceam prima vacanță în afara țării, la Albena. Locul arăta mult diferit față de ce e acum, mă refer la amenajări, țin minte că am urcat pe o scară cam instabilă, nu mult diferită de cea pe care o prezintă pozele din muzeu. M-a impresionat puternic așezământul, și eu mi-am pus problema de dușuri și alea-alea. Muzeu nu exista pe atunci.

Rezultă că ar fi bine să ne mai ducem o dată acolo, mai ales că mă intrigă tare și catacombele alea!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
diana2015
[30.04.18 11:19:29]
»

@krisstinna: interesant am citit ceea ce ne-ai relatat, am văzut pozele și pot spune mulțumesc frumos cu aceasta ocazie AM FOST și eu ACOLO

Votat cu drag, pupici mulți

krisstinnaAUTOR REVIEW
[01.05.18 05:41:23]
»

Mulțumesc fetelor, vă pup dulce

O zi minunată vă doresc!

Zoazore
[01.05.18 08:10:51]
»

@krisstinna: Păi, @krissinna, chiar dacă n-ai primit Lumina Divină, ai primit lumina soarelui, tot divină!

Mânăstirea asta e altfel de mânăstire, mult mai interesantă, dar cam greu de ajuns pentru muli, printre care și eu.

Așa că ți-am admirat pozele, am citit frumusețe de articol și așa am fost și eu acolo!

Dar peisajul din pădure cred că-i superb, așa crud și luminos!

Yersinia Pestis
[02.05.18 12:40:43]
»

Văzui chiliile, la tine-n poză, off course și nu putui să nu mă gândesc, oarecum necreștinește, că era mult spațiu locativ acolo. Chiar dacă este problemă cu accesul, odată ajuns, hopa, sus! aveai locație și acoperiș peste cap!

Sincer, nu mă văd cățărându-mă acolo, nu știu de ce, am impresia de liliac. Nu floare ci animăluțul de stă cu capul în jos, să-i vină mintea!

Știi cu ăia trei lilieci de dormeau în grota lor când, brusc, unul dintre ei se ridică, cu capul în sus!

Unul din ăilalți doi, de dormeu normal pentru ei:

-Lasă-l în pace, e beat!

Altfel, loc interesant, povestit frumos, fotografii multe, din care votai!

Săr'mâna!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinnaAUTOR REVIEW
[02.05.18 20:45:00]
»

@Zoazore:

krisstinnaAUTOR REVIEW
[02.05.18 20:58:01]
»

@Yersinia pestis: Mulțumesc frumos Yersi, ești tare amabil.

Știu, ai frică de apă, de înălțime, de tot ceea ce are frică și soțul meu. Da’ cu mine nu-i merge, mă mai fentează uneori, îl înțeleg.

Prin acest articol am vrut sa atrag atenția celor care au astfel de frici, celor cu prunci, doamnelor și domnilor credincioși care cred că aici e o mănăstire unde se roagă oamenii normali.

Citind celelalte articole de pe site mi-am dat seama ca trebuie sa transmit tuturor printr-un review că nu e un loc de închinăciune pentru că e un muzeu, nu unul obișnuit ci unul “de zbenguit”.

De-aia nu dorea domnul C să meargă, nu avea chef de supușenie și de popi

Poți sta pe scăunel și admira stânca, poți vizita mini muzeul, poți merge la un spectacol de lumină și culoare. Ai ce face și fără cocoțare.

tata123 🔱
[04.05.18 11:33:59]
»

@krisstinna: Am fost în Nisipurile de Aur dar nu am ajuns (încă) la acest monument istoric de factură religioasă situat în apropierea stațiunii. Fosta sihăstrie rupestră este astăzi un punct de atracție pentru turiștii veniți pe litoralul bulgăresc al Mării Negre. Felicitări bulgarilor pentru amenajările și muzeul de la Aladzha.

În același ton sunt și așezămintele de la Ivanovo, cu deosebirea că acolo s-au păstrat mai multe fresce.

Mulțumesc pentru prezentarea „zglobie” și îndemnul de a vizita acest loc.

krisstinnaAUTOR REVIEW
[06.05.18 09:33:54]
»

@tata123: Cu drag, mulțumesc frumos.

roth
[13.05.18 10:11:46]
»

@krisstinna:

Bine ca ai reusit tu sa scrii, era pacat sa nu povestesti despre asa un loc. Eu am inca schita povestii si asta neterminata. Am insa filmarea de pe monitorul de prezentare pe care o sa o urc, cat mai curand sper. Acolo este povestea locului, chiar daca doar in imagini fiindca am mai vb si eu pe ici pe colo si nu o sa o las cu sonor, sau la sfatul cuiva cunoscator poate gasesc pe youtube ceva similar.

Frumos descris, votat.

krisstinnaAUTOR REVIEW
[13.05.18 14:36:17]
»

@roth: Mulțumesc frumos!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, Aurici, crismis, diana2015, roth, tata123 🔱, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂMânăstirea Aladja (Aladzha):


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.073109865188599 sec
    ecranul dvs: 1 x 1