Luisenthal-un loc de legenda

TIPĂREȘTE

In aceasta toamna si inceput de iarna nu am fost in Bucovina, asa cu dormit 1-2 nopti, cu plimbat, cu cautat “comori”si venise vremea. De fapt, ideea a venit de la prietenii nostri din Cluj, carora li se facuse de o plimbare in Bucovina si de o masa bucovineana.

Pentru ca de regula eu fac rezervarile, am trecut la treaba si dupa ceva timp m-am oprit la Fundu Moldovei si anume la” Luisenthal Conac”. Nu am mai fost aici cazati, dar am trecut o data si am admirat cladirea ce nu parea a fi data in folosinta. Odata rezervarea facuta am cautat pe “prietenul Goagal” (cum ii spune… Mishu, nu altcineva) ce putem face in zona. Daca cauti gasesti si iata-ne la pensiune.

Inainte de a va spune cum a fost am sa va spun povestea locului care mi s-a parut foarte frumoasa si putin romantica si pe care am citit-o in camera in care am stat.

In vremea Imperiului Austro –Ungar localitatea se numea Luisenthal, nume venit de la printesa Luisa, fica imparatului Francisc al II-lea de Habsburg. In zona au fost adusi oameni din actuala Slovacie, numiti zipseri, pentru a exploata zacamintele de cupru si argint sau pentru a prelucra lemnul. Acestia sunt cei care au dat numele Luisenthal localitatii si au contribuit la dezvoltatrea zonei.

Se spune ca printesa Luise ar fi ajuns in aceste locuri, cand de teama armatei lui Napoleon Bonaparte, a fost nevoita sa paraseasca Viena si sa se refugieze in Galitia. In urma infrangerii de catre Napoleon, imparatul Francisc, a incercat sa faca pace cu acesta oferindu-i mana printesei Luise. Napoleon, care fusese tradat de iubirea vietii sale, Josephine, accepta sa se casatoreasca cu Luisa si sa incheie pacea. De fapt, Luise este cea care ii va darui un mostenitor atat de dorit de Napoleon.

Daca veti ajunge in aceste locuri veti vedea cat de frumoasa este zona chiar si acum cand codrii de alta data s-au transformat in mici palcuri de copaci de grosimea unui brat de copil.

Pensiunea este situata aproape de centrul localitatii, la drumul principal si lesne o veti gasi asa cum si noi am gasit-o. In spatele cladirii se afla suficient spatiu pentru parcare si un pavilion in constructie ce va avea un gratar si o zona de servit massa in aer liber.

Intrarea se face prin fata si este direct in sala de restaurant de unde se ajunge pe scari la zona de cazare. Pensiunea dispune de 5 camere, fiecare decorata diferit si fiecare avand un nume. In capul scarii se afla”Odaia printesei Luise” care era inca in amenajare, apoi in holul lung urmeaza “Odaia Napoleon”, ” Odaia artistilor”, ” Odaia de arama” si “Odaia comorilor”. Noi am avut privilegiul de a primi “odaia artistilor” cu vedere spre strada. Celelate doua familii au primit “odaia de arama “ si “ odaia comorilor”, ambele cu vedere spre spatele pensiunii. Indiferent unde ai avea vederea peisajul din preajma e de vis, munte in fata, munte in spate. Camerele sunt spatioase, fiecare avand o alta culoare a peretilor, altfel de mobilier si de perdele. Cum intri in camera, pe dreapta se afla dulapul cu rafturi si umerase, dar si cu un cuier si spatiu pentru bagaj. In stanga se afla baia, marisoara si decorata in acelasi stil ca si camera. Cabina de dus suficient de mare, consumabile mai mult decat in alte locuri (sapun lichid, doua feluri de sampon, gel de dus) uscator de par si bineinteles prosoape albe si placute. Pe langa dulapul bleu cu mici desene in nuante diferite mai era un pat dublu, o masuta ce avea desenat pe blat un portative si doua sacune. Deasupra patului se afla o etajera cu cateva obiecte decorative, iar pe unul dintre pereti o vioara cu arcus cu tot, doar eram in odaia artistilor. In locul geamului exista o usa larga ce duce in balcon si care iti ofera o vedere superba asupra zonei. In balcon nu era momentul sa stam, dar banuiesc ca este foarte placut sa savurezi cafeaua de dimineata inspirand aerul pur al Bucovinei.

Cazarea afost excelenta, oamenii (acel tanar care ne-a primit, doua tinere ospatare sau poate si cameriste) au fost de nota 10! De nota 10 a fost si mancarea. Cum ar putea fi mancarea intr-o zona cu gospodine si gospodari minunati decat excelenta!

In prima seara, anuntasem telefonic cand am fost contactati, ca vom servi masa acolo si am ales sa ne pregateasca ceva gustari reci care sa includa si preparate de post, apoi sarmale cu afumatura (pentru pacatosi) si ceva legume pentru oamenii ce-si pregatesc sufletul si trupul pentru sarbatori.

Cu o afinata pregatita de gazde am asteptat cuminti sa ne fie aduse gustarile, iar atunci cand au aparut am fost placut surprinsi noi si nu mai vorbim de stomacurile noastre care nu mai primise nimic de dimineata. Un platou mare plin cu bunatati din carne de vita si de porc, branzeturi, legume, doua feluri de zacusca, fasole batuta si un cos cu paine de casa proaspata si gustoasa. A urmat apoi un vas plin cu sarmalute aburinde si smantana aferenta, iar pentru prietenii nostri ce posteau, frigarui din legume si cartofi aurii cu rozmarin. La asemenea bucate a mers si un pahar cu vin, iar ca incheiere nu se putea sa nu luam si niste clatite cu branza sau cu dulceata. Nu ca ne-ar mai fi trebuit si desert, dar fusese comandat cand eram flamanzi si goi… Si toata aceasta masa bogata si gustoasa, fara vin (asta era adus de noi) a costat fabuloasa suma de 185 de lei. Nu, nu am gresit, asa am crezut si noi ca a omis ceva din nota, dar asa era 185 de lei masa pentru 6 persoane!

Cazarea avea inclus si micul dejun si pot sa va spun ca a fost demn de cazari cu multe stele. Nu au fost delicateturi si fineturi ci mancare traditionala, cu produse bio din zona si foarte variate, cu lapte acru facut din laptele vacutelor ce pasc pe pasunile zonei, lapte dulce (sau lapte de consum cum spun orasenii) zacusca, macrou afumat, muschi si ceafa de porc, pastrama de vita, salam cu sunca (tot de casa!), 3 feluri de branza, masline, legume, unt si margarina, branza tofu, dulceata si miere de albine, doua feluri de cornulete, chec, suc de portocle, lapte de cocos, fructe. Sper sa nu fi uitat ceva, dar daca

cumva s-a intamplat e binesa mergeti sa va convingeti.

Totul a fost minunat si ne-am dori sa revenim si vara, sa savuram cafeaua in balcon admirand colinele bucovinene.

Ce poti face daca esti cazat la Luisenthal? Cu siguranta vei gasi ce sa faci asa cum si noi am gsit ce sa facem in cele doua zile, de fapt o zi si jumatate.

Pentru sambata hotarasem sa mergem la herghelia de la Lucina, pe care nu o vazusem nici unul dintre noi si pe care sotul meu isi dorea demult sa o vada, apoi mai aveam in program manastirea Orata si o casa traditionala devenita muzeu. Despre locurile vazute, sper sa ma invrednicesc si sa va spun cate ceva in urmatoarele zile.

---

VIZUALIZĂRI: 3092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI