Cipru + Lordos Beach - o combinaţie reuşită în extrasezon

TIPĂREȘTE

O vacanță reușita la început de noiembrie depinde în primul rând de vreme, așa că a trebuit să ne hotărâm într-o săptămână încotro ne luăm zborul în țările calde si am ales Cipru, că e mai aproape.

Am achiziționat biletele de avion la un preț de 300 E dus-intors pentru cei 3 membrii ai familiei și am optat pentru un hotel cu referințe bune, un preț accesibil (725 E demipensiune pentru 7 nopti), bagajele pe fugă și cu zăpada proaspătă pe ghetuțe am zburat in toiul nopții, cu gândul la un sejur liniștit, la soare și un pic de bălăceală, deși citisem că apa nu prea mai e așa prietenoasă.

La 3 dimineața eram deja sosiți în aeroportul Larnaca si un taximetrist amabil ne-a dus cei 17 km până la hotel pentru 30 E, tarif de noapte.

Deși checkin-ul era pe la 14.00, recepționerul ne-a cazat într-o camera cu vedere la mare superbă, invitându-ne la micul dejun, dacă ne trezim până atunci. Bineînțeles că la 10.00 eram și pe plajă, dornică să văd ce am ales, că nu prea avusem mult timp să îmi fac planul de vacanță.

Primul sentiment trăit a fost că mă aflu în locul potrivit: Lordos Beach dă impresia unui resort, dar totul la o scară mai restrânsă, creând o atmosferă de intimitate și discreție care te fac să te simți în largul tău din prima zi. Foarte frumos ambientul exterior, piscinele curg armonios, în cascadă, din una în cealaltă, spații verzi, loc de joacă pt copii, totul foarte bine întreținut, urmează plaja cu șezlonguri numeroase și o apă curată și valuri line, la o temperatură suficient de caldă ca să înoți după puteri. Soarele a fost prietenos, chiar dacă am stat cu orele, ne-am bronzat fain, fără teamă că te arzi. O vară perfectă în noiembrie!

Interiorul hotelelului e plăcut, o atmosferă selectă, fiecare restaurant (sunt 4) deservind o anumită masă a zilei, ospătarii foarte atenți, amabili și, în avantajul nostru, români. Micul dejun era diversificat (e adevărat că sortimentele erau cam aceleași zilnic), dar calitatea lor te determina să le cauți mereu. Îți asigura o alimentație sănătoasă, cereale, legume, lactate, produse de patiserie, pește, o omletă mai bună decât cea de acasă, sucuri si cafea la discreție. Chiar o delectare să îți incepi dimineața pe terasa spre plajă cu un mic dejun reușit. Eram matinali, pt că vremea de plajă incepea de pe la 9.00 iar înserarea venea repede, undeva pe la 16.00 trebuia să te cam pregătesti, nu știu cum făcea soarele dar dispărea așa repede, și nu era prea plăcut să te prindă răcoarea in pantaloni scurți.

Cina se servea în restaurantul de la etaj, într-o atmosferă selectă, erai preluat de un ospătar, condus la masă, îți alegeai o băutură, apă, ce doreai (totul se trecea pe un bon, ca și la cafe bar, de fapt și plătești totalul la plecare, foarte comod că nu trebuie să umbli cu bani la tine, chiar dacă nu e all inclusive). Fiecare seară avea o temă (est- europeană, mediteraneană, asiatică, fructe de mare, grill), meniuri foarte diversificate, o prezentare elegantă, încât fiecare cină o trăiam ca pe un eveniment plăcut al zilei, cu elemente-surpriză. Calamari, caracatiță, icre negre, somon, salate faine, carne de rață gătită diversificat, mâncare chinezească, dulciuri după retețe de casă, speciale chiar ca gust, au devansat prin calitate din punctul meu de vedere abundența si diversitatea din resorturile turcești. Nota 10!

Divertismentul era asigurat seara (am apreciat linștea din timpul zilei, muzica în surdină, chiar m-am încărcat pozitiv) la cafe bar, de un pianist, pe lângă care s-au perindat trupe de dans și muzică populară locală, apoi modernă, a coincis și un festival de bellydance iar tot hotelul era invadat de diafanele dansatoare care ziua erau pe plajă și seara pe scenă. Soțul meu nu s-a plâns de această invazie...

Despre cameră numai de bine. Curățenie zilnică și temeinică, produse de igiena de foarte bună calitate și suficiente, prosoapele și cearceafurile impecabile, seif, prosoape de plajă, adaptoare la priză (pentru care nu lași nici un fel de garanție), spațiu suficient, mobilă, puțin demodată, dar foarte bine întreținută. Și... liniște, turiști foarte bine educați, care respectau regulile nescrise ale conviețuirii într-un hotel, fără bufnituri în toiul nopții și amețiți care au uitat care e camera lor. Un hotel select, ca atmosferă generală.

Transportul.

Condusul cu volanul pe stânga ne cam descurajase de acasă să închiriem o mașină, și bine am făcut, transportul public e foarte bine pus la punct, orarele sunt tipărite și le iei de la recepție iar stațiile în ambele sensuri, spre norocul nostru, sunt chiar în fața hotelului; important este să înveți repede pe ce parte să stai- eu una tot timpul mă duceam invers, la ce simț de orientare nu am. Lordos Beach se află într-o localitate numită Pyla, alcătuită marea parte din hoteluri, terase si câteva magazine. E bine când te urci în autobuz să spui numele hotelului, nu Pyla, că te poate lăsa și prin alte cartiere.

Sunt două tipuri de autobuze: localele, 425 și 424, cu care ajungi în Larnaca, și poți coborî la capăt de linie sau pe faleză, sau, mai departe, până la aeroport (cu 1,5 E e mai bine decât 30 cu taxi, nu?), sau 711 către Aya Napa (ia bilet dus-întors, 7 E). Șoferi români, cam 50 la sută, intrați în vorbă cu ei și aflați multe ponturi utile. Apoi sunt citybusurile, pe care le poți lua din stația de pe faleza Finikoudes, către Limassol, Nicosia (atenție, apare scris Lefkosia), Paralimni. Hărți și time table găsiți gratuit în stații, iar localnicii vă sunt de un real folos. Nu o dată s-a întâmplat să rătăcesc cu privirea căutând un anumit reper și imediat cineva să mă întrebe dacă mă poate ajuta. Ciprioții sunt foarte amabili, dornici să stea de vorbă, să îți povestească din experiența lor, mult mai deschiși decât grecii, sunt de apreciat.

Cât despre insula în sine și ce oferă ia ca relief și repere turistice, eu cred că 7 zile sunt suficiente să îți faci o idee. Terenul este foarte arid, roșiatic pe alocuri, o atmosferă de stepă în care de multe ori vile cochete și cartiere nou-nouțe par aruncate așa, într-un nowhere. Ce salveaza frumusețea locului sunt plajele fine, apele atât de limpezi uneori de niște culori neîntâlnite nici măcar în regina Grecie. Pe scurt (pentru că informații turistice găsiți pe AFA, slavă lor!) ce am mai făcut: o zi am vizitat Larnaca, adică faleza, castelul, biserica Sf Lazăr (pont: mâncați ieftin și bine la Harry”s, o terasă micuță chiar lângă biserică), am urcat în lovebus și am făcut, la un preț de 15 E, un tur al împrejurimilor (mănăstiri, lacul de sare secat unde abia când am plecat spre aeroport am văzut că veniseră flamingo roz, moscheia mamei profetului Mohamed, apeductul roman).

Într-o duminică mohorâtă – singura-, am luat citybus –ul către Nicosia să vizităm și noi singura capitală împărțită în două țări, respectiv Cipru și Turcia. Am coborât într-o mare de asiatici, inidieni, care mișunau de colo-colo de-am crezut că am greșit continentul coborând dintr-un spacebus. În forfota aceea, cu un copil după noi și cu niște fețe uluite, am fost un reper sigur pentru un taximetrist că probabil avem nevoie de ajutor. Cu un zâmbet cald ne-a invitat în taxi, că ne duce el gratis la vamă, fiind aproape, și că marea de fețe galbene se datorează faptului că e ziua lor liberă și ies la cumpărături și vizite. Deci cu puțin noroc, ne-am așezat la coadă la graniță (mă rog, aspectul e mai degrabă al unor dughene improvizate pe sezon), am prezentat pașapoartele și am trecut. Cât am stat? Maxim 2 ore. Eu, o obișnuită a atmosferei turcești, nu am găsit nimic care să îmi amintească de aceasta, un oraș fantomatic, cu arhitecuri ce amestecau stilul gotic, venețian, colonial, englezesc și otoman peste care, pe alocuri, trona ruina, o populație pestriță și mereu agitată.

Am vizitat câteva moschei (de fapt una era ditamai castelul gotic căruia noii stăpâni îi lipiseră o minaretă), câteva poze, no shopping în bazar și înapoi la ciprioți, că acolo era mai bine. Aici ne-am relaxat la o terasă-două, am făcut cumpărături la prețuri pentru toate buzunarele și am plecat pe înserat cu inima împăcată că nu am lăsat o zi să treacă fără a culege amintiri. Două zile le-am petrecut pe superbele plaje ale Aya Napei (Nissi am pus-o undeva, in suflet, lângă Navagio), ape și peisaje de vis.

Da, aș mai merge in Cipru, doar ca soluție de extrasezon, pentru relaxare, probabil la același hotel, pe care vi-l recomand cu toată încrederea, a fost peste așteptările mele. Vă doresc să găsiți și să trăiți vacanța pe care o visați!

---

VIZUALIZĂRI: 4470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI