Casa cu miros de lavandă

TIPĂREȘTE

De când m-am întors de acolo, și casa mea miroase a lavandă. :)

Parfumurile au fost întotdeauna marea mea dragoste. Dar m-am ferit de lavandă sau alte flori uscate. Mi se păreau banale și înecăcioase. Culoarea... da! Culoarea lavandei mi se pare potrivită pentru bună dispozițiie și vise frumoase.

Ce m-a atras la prima vedere a fost ideea de fermă. Lavanda Farm îmi suna așa de bine, încât orice altă variantă a fost tăiată de pe listă. Eu voiam să merg la fermă. Un câmp acoperit cu flori mov, mi-a fost destul să îmi imaginez o vacanță reușită, așa că nici nu m-au interesat prea mult dotările. Doar să încăpem toți într-un apartament și să avem suficiente paturi. 2 familii cu câte o adolescentă fiecare.

Din Cluj până în Rakovica, Croatia am făcut cam 10 ore cea mai mare parte pe drumurile din Ungaria. De pe centura Budapestei și până lângă Zagreb am mers pe autostrăzi. Orele au trecut repede că ne era dor de drum lung. Croații ne-au taxat de vreo 2 ori, sume rezonabile și plătite cu cardul. Am avut noroc de drum liber, toată lumea se înghesuia în sens invers. La punctele de taxare din jurul Zagrebului erau cozi imense, oameni nerăbdători, claxoane. Noroc că toți erau pe partea cealaltă, li se terminase vacanța.

Am stat trei zile în Croația și nu am schimbat bani. Aveam euro la noi, în caz că ar fi nevoie, dar absolut peste tot am putut plăti cu cardul, chiar și sume infime de câțiva euro cum a fost cazul pe autostradă.

Am bâjbâit un pic la sosire pentru că adresa menționată pe siteul Airbnb era Rakovica 118, și am trecut de Rakovica căutând numarul respectiv. Noroc ca din viteza mașinii vazusem un indicator pe care scria Lavanda și am zis să mergem să vedem ce-i cu el. Era pentru noi. Încă 4 km spre Lipovac și am ajuns. Cam din centrul localității spre stânga dacă veniți dinspre Zagreb. Ultimii kilometri sunt pe un drum îngust și pustiu, nu ne-am întâlnit cu nimeni pe acolo. Doar am cerut să fie fermă, nu?

Parcăm mașinile și suntem întâmpinați de o familie frumoasă care ne prezintă apartamentul. La intrare, un miros dumnezeiesc. Parcă am intrat într-o altă dimensiune. Multe detalii mov prin cameră, totul părea incredibil de curat. Nu am gasit sursa mirosului, nu era nici un deodorant de cameră. Am aflat în ziua următoare că făceau igienizarea camerelor cu o soluție fabricată de ei în mica fermă. Au folosit lavanda experimental să vadă reacțiile oaspeților și toți au fost încântați. Asa că și-au făcut un fel de marcă proprie. Ultimul lucru pe care l-am făcut la plecare a fost să cumpăr câteva sticluțe de esență (cu 5 euro bucata) și să cer detalii despre concentrația pe care trebuie să o fac. Să zicem că miroase bine, dar ceva fixatori au uitat să îmi dea. La mine efectul ține o zi sau două, dar acolo cât am stat mirosul a persistat la fel de puternic.

Aveam cam așa: chiar la intrare o bucătărie micuță, dar dotată cu de toate. Gaz de la butelie, hotă, frigider și toate ustensilele necesare. Am găsit chiar cu câteva condimente, ulei, și la cerere orice doreai și aveai tupeu să ceri. Tot ce am cerut a fost gratis. :)

Un living spațios cu un colțar ce se putea transforma in pat de două persoane, o masă imensă unde încăpeam cu toții, o baie aerisită, un dormitor micuț intra doar patul, un dulap și mai aveai loc să umbli lipit de perete. Fereastra în schimb era superbă. Dădea înspre câmpul de lavandă și chiar dacă era deja recoltată mai venea câte un iz mirific. Pot doar să îmi imaginez cum era cu câteva săptămâni în urmă. Încă două camere mititele cu paturi de câte o persoană, numai bune pentru domnișoarele care au fost super încântate că au intimitate. Saltele foarte comode peste tot, le-am remarcat pe rând fiecare.

În curte un parc de joacă, foișor, biciclete, jucării de copii mici și mari. Noi am făcut un consurs de tras cu arcul. Stați liniștiți, m-am descurcat cel mai prost. Indiferent câte vieți oi fi trăit, amazoană n-am fost. :)

Deși a plouat mult, am preferat să stăm mai mult afară. O grădină cu pomi fructiferi (prune, mere, nuci), animale matinale (oițe, găini și un cocoș cântător) niște utilaje de atașat la tractor care imi erau necunoscute (probabil pentru cultivarea lavandei) erau semne clare că acolo chiar se muncea. E drept că parcă erau de reclamă că nu am vazut pe nimeni să le folosească, parcă era o tihnă calculată să nu deranjeze oaspeții. sau era sezonul agricol încheiat.

Vecinii noștri au cerut într-o seară un miel la foc de lemne și l-au primit în câteva ore. Noi am cerut vin în fiecare seară. Fiecare cu prioritățile lui... Ideea e că neavând restaurante în apropiere e bine să știi că te poți baza pe o mâncare gătită proaspăt. Gazdele iși făceau cumpărăturile din Bihac, un orășel la vreo 5 km din Bosnia Hertegovina pentru că prețurile era mult mai convenabile. E foarte aproape de graniță și primeam în fiecare zi de câteva ori mesaje pe telefoane ba cu bine ai venit în Bosnia, ba cu bine ai venit în Croația. Bosnia nu e un Uniunea Europeană așa că prețurile am înțeles că sunt cam cu 30% mai mici, tarifele la telefon mai mari. Ne-au trimis și pe noi să ne convingem ce bine aprovizionați sunt, dar nu am apucat, programul nostru era prea încărcat și mai încercam să îl strecuram și printre picăturile de ploaie. Pentru nevoi urgente am apelat la un supermarket din Rakovica.

Primul lucru pe care l-au făcut gazdele după ce am luat apartamentul în primire, a fost să ne prezinte toate atracțiile din zonă. În foișorul în care ne-au făcut instructajul aveau o gramadă de hărți. Ce am observat din prima a fost raftul cu produse hand made facute din lavandă. Niște săculeți brodați, coronițe din buchețele de flori, esențe, creme, săpunuri, totul evident cu flori mov. Am cumpărat câte ceva pentru cei de acasă.

Planul noastru era clar, 2 zile de Plitvice și în rest odihnă. Dar am zis că cel mai bine e să fii deschis și să accepti sfaturile localnicilor. Cu harta în mână am facut planul și am pus câte un X mare pe unde merită se mergem. Aveam de văzut un sat construit pe un râu cu cascade în miniatură, o cetate și o peșteră. Timp puțin, planuri multe.

Fiindcă ziua nu se terminase era de-abia ora 5, și 1000 de km nu ne-au ajuns, ne-am echipat de prima aventură. Direcția, înapoi spre Slunj, ținta: Rastoke.

---

VIZUALIZĂRI: 1061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI