Miercurea Ciuc — la pas

TIPĂREȘTE

Am fost la Miercurea Ciuc... într-o zi de miercuri. Dacă tot am rămas în 2020 fără vacanța principală fără voia mea și din motive pandemice cu ocazia unui nou concediu forțat am continuat cu excursiile de o zi chiar mai departe de casă. De această dată am plecat pe întuneric și m-am întors tot pe întuneric dar mulțumit de ceea ce am văzut.

Ca de obicei caut locuri nevizitate de până acum, am ales câteva obiective să mă pot încadra în timp, drumuri bune (eu mă mai uit pe aici chiar dacă nu se actualizează la zi : proinfrastructura.ro/hart ... 9/45.856/25.278) și mult chef de vizitat.

Am văzut Miercurea Ciuc în principiu centrul, Șumuleu Ciuc, Cioboteni, la întoarcere Băile Harghita, Băile Homorod și localitățile Lupeni și Bisericani urcându-mă și la statuia/monstru din metal Inima lui Isus.

Drumul până acolo

Ca să ajungi în cea mai rece localitate din România din punct de vedere meteorologic dinspre Brașov sau Gheorgheni avem o cale rutieră E578, dinspre Sighișoara 13/13C/13A dinspre Bacău 2G/12A. Din Sibiu aveam 2 variante una pe Sighișoara și una pe Făgăraș, am ales varianta Sighișoara având în vedere calitatea mai bună a DN14.

În rest pe 13 și 13A este mai ok, 13C așa și așa dar nu se ridică la standardul de DN 14 care este un drum perfect. Se mai poate ajunge cu trenul, calea ferată s-a dat în folosință din anul 1897.

Cum a fost înainte?

Păi cum să fie, au existat așezări și oameni pe aici și în epoca bronzului, s-au găsit urme vizibile din perioada dacică dar prima atestare datează din 1558. În acest an localitățile mai mici din jurul orașului au existat deja discutăm despre Șumuleu Ciuc, sau Jigodin.

Pe locul municipiului din prezent la o răscruce de drumuri se organiza târgul săptămânal întotdeauna miercuri. De acolo și denumirea după ce s-a dezvoltat acest loc.

Ca orice urbe din Transilvania care se respectă și-a construit o cetate în 1623, s-a luat la harță cu turcii care la rândul lor au făcut prăpăd în 1661, s-a reconstruit, s-au înființat școli, a participat la revoluții, răscoale, războaie mondiale. O dată cu lumea s-a dezvoltat din punct de vedere industrial la acest lucru a contribuit și calea ferată construită în 1897.

Orașul fiind înconjurat de munți și brazi principala meserie a fost cea de prelucrare a lemnului. Dar s-au construit și alte fabrici în alt domeniu. Aici cu industrializarea a contribuit și Ceaușescu nu prea îndrăgit pe aici, de fapt nu prea era îndrăgit pe nicăieri. Revoluție vizibilă în 1989 a fost și la Ciuc semn că și ungurimea s-a săturat de comunism.

D-ale geografiei

Miercurea Ciuc este reședința județului Harghita, cel mai mic municipiu avea la recensământul din 2011 mai puțin de 40000 locuitori, mai exact 38966. Altitudine deasupra mării de 662 m apropierea munților Harghitei și Ciucului fac din locul care se numește Bazinul Ciucului de Mijloc cel mai rece din țară, deja sîntem obișnuiți la știrile meteo extremele de minus grade din Miercurea Ciuc...

Când am intrat în oraș am trecut peste podul deasupra râului Olt, sincer arăta ca un pârâu ceva mai mare. Până în locul de unde izvorâște Oltul nu mai este mult. Dacă tot am vizitat destule baraje în acest an, am fost interesat și de unde se alimentează cu apă municipiul, se numește barajul Frumoasa captând apa răului cu același nume afluent al râului Olt.

Din punct de vedere demografic populația scade (în 1992 erau 46000) din punct de vedere etnic maghiari sînt mai mulți 78% români mai puțini 16 %. Restul alte etnii. Cu toate astea am auzit vorbind și pe românește în oraș cât m-am plimbat pe acolo. La magazine/instituții de exemplu predomină inscripțiile în ambele limbi (română și maghiară) nu ca la unele sate unde scrie doar pe maghiară. Asta nu prea am înțeles...

Ce am vizitat eu pe acolo?

Pentru că am avut o limită de timp am stabilit exact ce vizitez și pe unde mă plimb. Înainte de intrarea în municipiu am hotărât să beneficiez de binefacerile unui aparat care îți spune pe unde s-o iei așa am setat pe gps parcarea de lângă Cetatea Miko. Acolo a și rămas vehiculul cu patru roți până mi-am făcut pașii necesari vizitei. În apropierea castelului putem alege între două parcări una lângă clădirea tribunalului și una (aceasta e mai aproape) de lângă spitalul județean. Am întrebat un localnic despre plată la această parcare nu se plătește încă nu s-a stabilit cine va fi proprietar spitalul sau muzeul din cetate.

Cetatea Miko și muzeul secuiesc al Ciucului

Castelul s-a construit în stil neorenascentist în 1623 iar în 1876 s-a înființat muzeul. Forma castelului este aproape un pătrat de aproximativ 70x75 m cu curte interioară și etaj. Până să ajungă muzeu a avut ca destinație cazarmă dar și reședință. Muzeul este amenajat cu un standard ridicat cu foarte multe dispozitive multi media, eu am găsit atât de interesant și bogat în colecții încât va trebui să dedic un articol separat pentru impresiile personale chiar dacă a fost deja descris pe AFA. Personalul care deservește muzeul este foarte amabil și util, un bilet de adult costă 15 lei.

În fața castelului este mult loc liber aici este amenajat Piața Cetății un loc îndrăgit atât de localnici cât și de turiști. Aici găsim mult spațiu verde, locuri de odihnă, locuri de joacă o fântână arteziană interesantă modernă cu piatră naturală formând un mic răuleț.

Clădirea Primăriei Miercurea Ciuc se află față în față cu cetatea Miko. A fost construită în secolul XIX în stil ecletic. Tot în stil ecletic s-a construit în 1892 Palatul Justiției. Se află pe aceeași latură cu castelul. După palatul de justiție se află penitenciarul unde nu aș dori să ajung vrodată. Aici am oprit explorarea zonei fiind o oarecare limită între centrul istoric și o altă parte a orașului și m-am întors.

Catedrala Sfântul Nicolae

În apropierea castelului Miko se află o catedrală ortodoxă purtând hramul Sfântului Ierarh Nicolae. A fost construită între 1929-1936 în stil bizantin. În 1994 devine catedrală episcopală.

Strada Petőfi Sándor

La dreapta de catedrală se află strada Petőfi Sándor după numele marelui poet care doream s-o parcurg având în vedere că o parte este pietonală. La intrare în stradă pe partea stângă găsim într-un mic parc Monumentul Eroului Sovietic Eliberator. Place sau nu și rușii (sovieticii) fac parte din istoria noastră. Tot pe partea stângă vom observa Școala generală Petőfi Sándor o clădire istorică construită în 1891. În trecut a fost gimnaziu de fete. Circulând pe stradă mai departe am observat că deși în județul Harghita sînt puține cazuri de Covid lumea cam respectă distanțarea și poartă mască chiar și pe stradă unde nu prea era înghesuială. Unde am văzut mai multă lume în fața diferitelor instituții sau bănci, operatori de telefonie mobilă, televiziune, ceva terase în aer liber, shaormerii, etc.

Pe stradă am admirat clădirile istorice și am mai observat că stau închise ceva firme semn că pandemia nu a făcut prea mult bine nici pe aici. Ajuns la capăt se vede bulevardul Kossuth Lajos un bulevard tipic comunist/sovietic cu blocuri și alte clădiri care ne aduc aminte de stilul de construcție de atunci.

Pe strada Márton Áron

Strada este denumită după numele celebrului colegiu care se află aici. Clădirea art-nouveau ridicată în 1911 este un superb și impozant monument istoric. În trecut a fost liceu romano-catolic.

Biserica reformată nouă aflată pe aceeași stradă dar înainte să ajungem la liceul susnumit este o clădire foarte modernă. În Miercurea Ciuc am văzut 3 lăcașe de cult cu o arhitectură modernă deosebită. În oraș există și o biserică reformată veche construită în secolul 19.

Biserica Sfântul Augustin

Încă de pe bulevardul Kossuth Lajos la momentul intrării în oraș am observat o clădire impozantă de mărimea unei catedrale cu niște turnuri moderne atipice cu clopotele la vedere, toate acestea pe un deal cu blocuri. Este biserica Sf. Augustin construită în 2009. Am găsit-o deschisă și am intrat pe una din ușile de sticlă. Bineînțeles și interiorul pare SF dar predomină mult lemnul. Un stil atipic modern și totuși plăcut. Pentru acces se intră dinspre strada Márton Áron undeva în dreptul bisericii reformate după care se ia în sus spre dreapta în Piața Sfântul Augustin.

Bisericile catolice Înălțarea Sfintei Cruci și Millenium

După ce am coborât de la Piața Sf Augustin am luat-o pe bulevardul Kossuth Lajos. Am făcut pași în afară de acele blocuri construite în timpul lui Ceaușescu nu am avut ce vedea, doar observam lumea din jur. După cum am explicat densitatea populației nu prea este prea mare pe aici așa că se poate face distanțare.

Biserica catolică cea veche este ascunsă între blocuri. Este construită în 1758 stil baroc. Este înconjurată de un mic zid de incintâ atât în exterior cât și în interior am observat morminte și cruci vechi. Cireașa de pe tort în materie de arhitectură o reprezintă însă biserica Millenium construită în 2003. Ideea arhitectului Imre Makovecz a fost lăcaș de cult altfel. Cele două turnuri dispun fiecare 5 cruci amplasate în trepte în total 10 de tot atâtea secole există creștinismul la maghiari. În mijloc se află o cupolă de sticlă și 4 statui care reprezintă îngerii Mihail, Gabriel, Rafael și Uriel. Interiorul la fel ca la Sf Augustin este SF dar lemnul care predomină peste tot dă o senzație foarte plăcută.

În curtea bisericii între cele două lăcașe de cult mai găsim un monument al eroilor. După această vizită am luat-o înapoi spre locul de parcare dar pe alt drum.

Parcul Central

În Miercurea Ciuc culorile toamnei se observă mai repede. Deja bruma a dat în acest an și am observat destui lucrători care adunau din parcuri plantele/florile de vară. Parcul este dimensionat la mărime orașului deci nu este prea mare totuși suficientă pentru o recreere în aer liber. Există diversitate (la intrare există o hartă a parcului unde sînt descrise toate speciile de plante găsite pe aici) destule bănci de odihnă, piste de bicicliști și monumente.

Biserica Sfinții Apostoli și zona de promenadă

În plin centru la colțul parcului central se observă o biserică mică cu o arhitectură mai ciudată zic eu nici nu știam cărei cult se adresează. Pe interior arată ca orice biserică ortodoxă. A fost construită în 1935. În acest loc sînt niște zone de promenadă stil amenajare din perioada comunistă. S-au mai făcut amenajări zone verzi există terase nu arată rău. Aceste zone fac legătura între străzile Petofi Sandor, Kossuth Lajos, Mihail Sadoveanu și bulevardul Timișoarei. Tot aici găsim Casa de Cultură diferite clădiri mai moderne post decembriste, sedii de bănci, alte instituții, etc.

Bulevardul Timișoarei

Pentru a ajunge înapoi la locul de parcare am parcurs acest bulevard. Pe o parte se află parcul central, încă un momunent sovietic, pe cealaltă parte se află Teatrul Municipal și Centrul Cultural. În fața parcului s-au amenajat mese unde se poate servi una alta, era destul de animată această terasă.

Mulțumit cu ceea ce am văzut am luat-o mai departe spre Șumuleu Ciuc, despre asta data viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI