Ghid de vizitare (sau pelerinaj … ?) la Miercurea Ciuc, sau altfel spus: Szeklerburg (III – cheia geografică)

TIPĂREȘTE

Închei reviewurile anterioare care au avut ca subiect perspectivele etnică şi confesională (vezi aici), respectiv istorică (aici) asupra zonei Miercurea Ciuc, cu ultimul din de textele prin care am avut intenţia de a oferi chei de abordare a ansamblului geografic, cultural şi istoric, reprezentat de respectivul areal situat în inima Ţinutului Secuiesc.

Din punct de vedere geografic orașul este situat în Depresiunea Ciucului, delimitată de munți. Deoarece la vest se află munții vulcanici ai Harghitei, iar la est în partea sudică prelungirea acestora, Masivul Ciomatu-Puturosu, orașul aparține unei zone asociate cu manifestari post-vulcanice, cum sunt emanațiile de gaze cărora li se datorează prezența izvoarelor de ape minerale, din areal. Proxim, se află Băile Jigodin, în zona de sud la dreapta Oltului și Baia Călugărilor, la nord-estul localității în zona Șumuleu-Ciuc, precum și Băile Miercurea Ciuc, la același nivel cu inima orașului.

Nu în ultimul rând, pădurile fiind atât coroana munților care înconjoară depresiunea cât și și vălul care coboară spre poalele acestora, civilizația locului include de multe ori lemnul ca suport, în ce privește expresia fondului cultural. Îl întâlnim adesea sculptat la porțile secuiești, precum și la stâlpii funerari secuiești prezenți în oraș și îl întâlnim de asemenea adesea, la construcțiile care pun în valoare izvoarele de ape minerale.

Baia Călugărilor se află în spatele Basilicei minor a Sfintei Marii de la Şumuleu Ciuc, între aceasta și dealul Şumuleu Mic, din apropierea bazilicii. Aici se află mai multe izvoare de ape minerale și există construită o grădină, zice-se pentru pelerini, unde se află băi ridicate din lemn. Grădina este “plantată” cu surprize: construcții de salcie, poteci, porți și garduri, ornamente sacre. Elementul principal este reprezentat de o baie tip oglindă închisă, pentru picioare. Cum s-ar zice, pe de-o parte te poți bălăci, iar puțin mai încolo îți poți răcori gâtlejul

Spre sud, după ce mergem pentru a ieși din oraș și trecem podul de peste Olt, ajungem la Băile Jigodin. Altă dată bine întreținute, acum nu mai sunt decât palida amintirea aceea ce au fost odinioară, dar mai există un ștrand cu apă minerală carbogazoasă precum și izvoare accesibile, de unde se poate sorbi câte o cupă de apă cu “bulbuci” . Tot pe dreapta Oltului, mai sus, cam la nivelul zonei de mijloc a orașului există Băile Mierucrea Ciuc. Eu am umblat după ele, dar nu am văzut cine știe ce. Poate nu am fost atent, sau poate am nimerit într-o zi nefastă, nu știu.

Și, dacă tot am mers până la Băile Jigodin, de ca nu am coborâ mai departe până la Sâncrăieni Ciuc, unde se află Mlaștina cu Borviz (e un rw scris aici despre ea aici). Eu unul am găsit-o într-o stare mai bună, porțiunea de mai mare interes fiind izolată de un gard, cu o poartă de acces. Există pe poartă niște numere de telefon de unde poți cere informații și eventual poți solicita prezența unui custode. Poarta poate fi “traversată” , noi am făcut-o după ce am avut o discuție cu unul dintre custozi la unul dintre telefoanele afișate pe poartă și am cerut politicos voie. Nu e chiar un paradis, dar sunt lucruri interesante de văzut. Lucrările de amenajare făcute acum mai mulți ani pentru trasee necesită fără îndoială reabilitare (unul dintre motive fiind cu siguranță, conform celor spuse de custode, neplăcerea oamenilor din satul adiacent că au de-a face cu o zonă protejată, unde nu mai au cum să defrișeze în voie). Deh, vremurile…

Și acum, spre final, bineînțeles că nu rezist să spun că dat fiind “castronul” depresionar, e o joacă să tragi “o tură” spre “a sări capra” la vest prin pasul Vlăhița, la sud prin defileul Tușnadului, la sud-vest prin Pasul Cașin (Nyerges), la est prin pasul Uz, la nord-est prin pasul Ghimeș și la nord prin Pasul Izvoru Mureșului.

Închei aici periplul de trei rewiewuri, prin care sper că v-am convins să vizitați Miercurea Ciuc, având o minte deschisă și liberă de idei preconcepute. Că oi fi reușit sau nu, nu știu, dar eu parcă m-aș mai duce să-l văd încă odată, că atât de mult mi-a plăcut...

---

VIZUALIZĂRI: 380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI