400 km mai la N de Toronto (IV)

TIPĂREȘTE

Ziua a patra era si ultima. Asa ca micul dejun a fost mai mic si cafeaua mai subtire. Toti asteptam sa mergem acasa. Fara semnal la telefoane, fara radio, ce televizor, ce internet, am fost rupti de lume 3 zile. Noroc cu vremea ca tinea cu noi. Am strans iute sacii de dormit, corturile, bagajele si iar la indesat in spatele masinii. Erau mai multe acum, seful a luat de la fratele lui o cutie mare metalica pentru afumatoare. Asa ca, abia la a treia incercare am reusit sa inchidem usa. Pe dinafara, cu undite cu tot. Ne-am luat ramas bun de la gazde, o familie extraordinara, dar care agreaza sa traiasca intr-o varianta mai aproape de natura, si la drum.

Curand am ajuns la Warren, unde avem si semnal. Facem iar plinul si cine a vrut a luat o cafea locala TimHortons la galetusa. Mie nu prea imi place, este prea lunga. Prefer una mai mica si mai vesela.

Ne-am indreptat spre Sudbury care este cam la 60km. Soseaua trece serpuind printre paduri, mai apar si unele ferme si chiar mici orasele. Alaturi este si calea ferata. Incet peisajul incepe sa se schimbe. Padurile nu mai sunt atat de falnice. Am inteles ca unele sunt replantatii. Zona este una industriala, de exploatari miniere. Poluarea isi face prezenta din ce in ce mai tare. Am putut vedea deasupra orasului un strat de aer mai inchis la culoare, cred ca sunt gazele de la cosurile prezente in toate directiile. Nu am intrat in oras, noroc ca, cu vreo 5km inainte, este o sosea centura, construita de curand (SE Bypass). Facem stanga pe ea si curand ajungem la autostrada spre Toronto.

Planul initial a fost sa mergem prin Sudbury si sa continuam spre est inca vreo 70km, apoi spre sud inca vreo 100km prin mirifica peninsula Manitoulin. Si mai incolo sa luam Chi-Cheemaun Ferry, celebrul feribot dintre South-Baymouth si Tobermory, doua peninsule care inchid Georgian Bay. Dar, din mai multe motive, am renuntat si am ales alt traseu la fel de frumos.

Am mers pe autostrada spre sud cam 30km, si am facut dreapta pe un drum care merge la Killarney. O alta mica peninsula la Georgian Bay. Drumul de 70km este unic, in sensul ca nu este altul in apropiere, pe el te duci la Killarney, tot pe el te intorci. Vremea tine cu noi. Soare fara nori. Soseaua asfaltata si dreapta te lasa sa te bucuri de peisaje. Padure intrerupta din loc in loc de lacuri si rauri. Doar cateva masini, aproape toate tracteaza barci, circula pe drum. Nu ne grabim deloc.

Intram in micul orasel si cautam un loc de parcare. Suntem aproape de Herbert Fisheries, renumit pentru fish’n chips. Nu putem sa nu comandam si noi cate o portie de cartofi prajiti si peste. De cartofi prajiti chiar mi-a fost pofta. Am comandat si am stat cam zece minute pana a fost gata. Lume multa, cerere mare.

Dupa ce am terminat, prietenii mi-au propus o plimbare prin apropiere. Baiatul a mai stat prin orasel, vroia sa profite de semnal la telefon. Oraselul are putini locuitori, dar multi turisti. Multi vin in vacanta aici. Este cochet, linistit, plin de verdeata. Dar are si un canal natural, plin de barci cu motor sau cu panze. Exista si un debarcader numai pentru hidroavioane. Pe malul celalat sunt cateva case frumoase de vacanta. Peisajul este superb, lac, padure de pini, stanci, cerul albastru. Continuam sa mergem si, in spatele unui hotel, pe un spatiu verde, in liniste, stau un card de gaste, celebrele gaste simbol, salbatice canadiene. Nu le deranjam, ele deja erau in alerta, si intram in padure pe o pateca amenajata spre far. Pe la jumatatea drumului, iesim de pe carare si incepem sa urcam usor cam 20m. Pinii erau mai rari si au aparut pietrele. Curand am ajuns pe o stanca masiva, inconjurata de pini. O imagine cum numai in reviste vezi. Liniste, aer curat, apa, soare, paduri de pini. Acum stiu de ce aleg multi sa-si petreaca weekend-ul sau vacanta aici. Am urcat pana in varf, nu are decat vreo 30m inaltime, dar peisajul de aici este incantator. Cu greu ne-am dezlipit, am coborat pe alta parte, si am revenit la masina. Gastele erau tot acolo. Nu le deranjeaza nimeni.

La intoarcere, pe sosea, am oprit la vreo 5km la un magazin. Articole de pescuit, de campare, de plimbare pe carari. Preturile cam de statiune, mari pentru mine. Aici, am stat sa savuram o inghetata, si am vazut, in premiera, o micuta pasare colibri, cum zbura. Acum zbura pe loc, acum zbura foarte repede si schimba brusc directia. Venea la multele petunii atarnate, sau la micile adapatori speciale cu sirop, prevazute cu mici orificii. Am si reusit sa fotografiez una.

Acum nu mai sunt decat cei 65km de sosea pana la autostrada. Acelasi drum cu peisaje frumoase. Intram pe autostrada de unde nu mai avem decat 350km pana la Toronto.

Ajungem seara pe la 8pm. Descarcam repede bagajele, o baita binevenita, si la o berica buna comentam excursia cu fetele.

---

VIZUALIZĂRI: 1789 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI