Prima experienta germana

TIPĂREȘTE

Prima data am luat contact cu Germania in 1998 cand ne intorceam de la Campionatul Mondial de Fotbal din Franta atunci cand am dormit o noapte de tranzit la periferia Munchen-ului venind de la Paris si avand ca punct terminus Bucuresti.

Urmatoarea ocazie s-a ivit in 2008 cu ocazia achizitionarii unui autoturism pe care, la insistentele baiatului cel mare ne-am hotarat sa-l luam ‘’de la sursa’’pentru a evita comisioanele (si nu numai!) distribuitorilor din Romania.

Zis si facut! Am luat 3 bilete dus pana la Munchen iar de acolo ne-au preluat niste prieteni stabiliti dupa Revolutie in Germania, mai exact in oraselul Weingarten din regiunea Ravensburg, situate in sudul tarii in apropierea lacului Bodensee.

Deoarece am ajuns la prima ora a diminetii pe aeroportul din Germania am mers la cateva reprezentante din Munchen si din imprejurimi ale marcii dorite dar nu am gasit nicio masina care sa ‘’corespunda’’cerintelor noastre, asa ca am plecat spre zona unde erau stabiliti prietenii nostri.

Am preferat sa ne cazam la un hotel din zona pentru a nu deranja, hotel Brauhausle din Baienfurt (o localitate ‘’lipita’’de Weingarten) o pensiune mai degraba, administrata de familia unui polonez mai in varsta amabil si foarte volubil (prietenii nostril ii spuneau ‘’mosu’’).

In prima seara am stat la taclale intr-un separeu al pensiunii unde am avut ocazia sa constat ca in zona locuiau mai multi sasi din Romania plecati dupa Revolutie si care si-au facut un rost in tara de adoptie fiind ajutati sa se integreze in comunitatea locala.

A doua zi am vizitat toate showroom-urile din zona dar, fiind vorba de localitati micute si oferta din acestea era destul de redusa asa ca am luat decizia sa mergem la Stuttgart, oras aflat la circa 200 km de acolo si unde se afla uzinele Mercedes.

S-a dovedit a fi o idée buna deoarece in showroom-ul fabricii am gasit o oferta foarte bogata cu absolut toate tipurile de masini produse de marca respectiva, am gasit niste profesionisti adevarati care ne-au tratat cu respect chiar daca in final ne-au luat si TVA-ul la valoarea masinii, motivand ca au existat precedente in care masinile cumparate au fost duse in afara UE (ne-am recuperat acest TVA cu oarece intarziere in tara).

Dupa ce am stabilit ce masina cumparam a trebuit sa mai asteptam doua zile pana la livrare, timp in care s-au indeplinit formalitatile bancare si de care am profitat din plin pentru a vizita obiectivele din zona si cu ce puteam sa incepem daca nu cu ‘’muzeul Mercedes’’la invitatia gazdelor noastre de conjuctura adica reprezentantii de vanzari ai firmei (frumos din partea lor!).

Nu o sa insist asupra a ceea ce am vazut acolo ci doar va spun ca este cel mai vizitat obiectiv din Stuttgart, o adevarata ‘’carte de istorie’’a acestei marci de prestigiu.

Ne-am oprit putin si la stadionul Porsche Arena (situata pe Mercedes Strasse in apropierea muzeului!) pentru a vizualiza din exterior, mai ales ca la acea vreme juca si un compatriot de-al nostru, Ciprian Marica, la echipa locala VfB Stuttgart, dupa care am plecat in zona Garii Centrale din Stuttgart unde am mancat si ma cumparat suveniruri.

Urmatoarea zi am dedicat-o in totalitate vizitarii regiunii Ravensburg asa ca, dimineata am mers la o ferma din apropierea oraselului Weingarten care apartinea unui ‘’taran’’ german, situate pe un deal si la care se ajungea pe un drum asfaltat aproape in totalitate chiar daca era ‘’capat de linie’’.

Aceasta ferma cuprindea cateva zeci de hectare cultivate in special cu pomi fructiferi dar si cu vita-de-vie, dispunea de o sectie unde se producea sucuri de fructe (majoritatea de mere) dar si de o distilarie unde se faceau tot felul de licori bahice.

Totul se desfasura intr-o ordine si curatenie desavarsite mentinute de angajatii sezonieri printre care si un roman din Satu Mare care lucra aici de cativa ani si se parea ca este mana dreapta a taranului german care era mai degraba mosier judecand dupa ce am vazut acolo.

Dupa ce ne-am facut provizii de toate felurile de la ‘’romanul nostru’’ am plecat in Ravensburg pentru o sedinta de cumparaturi in centrul pietonal al orasului de resedinta al regiunii, ocazie cu care am servit masa la un restaurant micut al unor turci deosebit de amabili si receptivi (sunt preferatii mei forever!).

Dupa amiaza am mers in oraselul statiunea Bad Waldsee o destinatie spa renumita pentru piscinele sale cu apa termala, unde ne-am relaxat iar seara am servit masa la un restaurant italienesc de langa centrul spa la care am fost.

Dupa ce ne-am intors la pensiune baiatul nostru a fost ‘’corupt’’de ‘’bastinasi’’sa mearga la o discoteca unde ‘’cap de afis’’ era o romanca destul de cunoscuta in acea zona populata cu destui romani stabiliti definitiv sau muncitori sezonieri.

A patra zi a sederii noastre in Germania trebuia sa ridicam masina in jurul orelor 15.00 asa ca aveam timp sa mai vizitam ceva iar ocazia ne-a prilejuit-o ‘’mosul’’polonez unde stateam care avea sase bilete oferite de comunitatea locala pentru pensionari, la o expozitie cu de toate in Friedrichshafen.

Daca muzeul Mercedes l-am vazut’’moca’’nu acelasi lucru s-a intamplat cu biletele de la expozitie dar retin ca au meritat deoarece expozitia a fost deosebit de interesanta iar localitatea care o gazduia este asezata pe malul lacului Bodensee, un lac de o frumusete rara aflat la granita a trei tari: Germania, Austria si Elvetia.

Am ajuns la Stuttgart cu oarece emotii deoarece aproape de oras am avut parte de un blocaj dar reprezentantul de vanzari al firmei nemtesti a dat dovada de intelegere ramanand peste program pentru a lamuri toate ‘’detaliile’’chiar daca se pleca in weekend-apropo de acesta, am vazut foarte multe rulote in acea zi fie pe malul lacului Bodensee fie pe autostrada-nemtii sunt mari iubitori de natura!

Seara am ‘’udat’’masina la restaurantul hotelului unde eram cazati si am petrecut cateva ore deosebit de agreabile in compania prietenilor nostrii carora le-am multumit pentru ajutorul fara de care nu stiu cum ne-am fi descurcat-masina plus vorbitul pe limba lor!

A cincea zi am plecat spre tara unde am ajuns in urmatoarea dimineata destul de obositi, deoarece am oprit pentu odihna efectiva doar vreo trei ore la o benzinarie in Ungaria, dar satisfacuti de primul contact adevarat cu aceasta tara supercivilizata care se cheama Germania.

---

VIZUALIZĂRI: 3072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI