Descoperind orasul Rhodos

TIPĂREȘTE

Din punct de vedere istoric, Rhodos a fost renumit în întreaga lume pentru Colosul din Rhodos.

Traditia povesteste ca acesta era locul unde renumitul Colos din Rhodos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice a fost construit. In contrast cu piramidele egiptene, Colosul a fost cea mai fragila constructie dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Terminata in 282 I. C. dupa 12 ani de munca, Colosul din Rhodos a fost daramat de un cutremur care a rupt statuia de la genunchi in sus la 56 de ani dupa finalizarea constructiei. Legenda spune ca insula a fost creata de Helios din apa marii ca dar de nunta pentru nimfa Rhodo, o fiica a Afroditei si ar fi botezat-o cu numele ei.

Figura impozanta, facuta din piatra si otel acoperita cu un strat de bronz, reprezentandu-l pe Helios, Zeul Soarelui care in mitologia greceasca era zeul protector al insulei. Privea dinspre portul Mandraki spre insula Rhodos, desi se crede ca nu era asa de inalta precum este reprezentat in ilustratii. Colosul din Rhodos avea aproape 33 de metri inaltime, fiind astfel cea mai inalta statuie din lumea antica. A fost ridicata pentru a sarbatori uniunea celor trei orase-stat ale insulei care au rezistat eroic in fata atacurilor Macedoniei.

Old Town, orasul medieva a fost declarat parte a patrimoniului mondial. Activitatea de baza este turismul si principala sursa de venit.

Prima oprire am facut-o in portul Mandraki, portul antic, cu statuia cerbului si a puiului sau la intrare. Se spune ca pe insula erau multi serpi, asa ca au importat caprioare ca sa scape de acestia. Un lung mal ce protejeaza portul, are in mijlocul lui trei mori de vant si in partea de nord la capat Fortareata St. Nicholas cu farul.

De aici din portul Mandraki pornesc micile barci cu vele in zilnicele croaziere pana in Lindos, Symi, Kalymnos, Patmos, Pserimos si Nissiros.

Aspectul arhitectural al orasului Rhodos este in mare parte influentat de arhitectura italiana de la sfarsitul aniilor 30 (in mare parte fascisti) si de prezenta Orasului Medieval fortificat. Locuitorii orasului Rhodos sunt mandri cu faptul ca orasul lor a fost primul care a fost construit pe baza unui plan urbanistic. Mai exact in urma cu 2400 de ani, renumitul arhitect al vremurilor antice, Ippodamus a fost cel care a proiectat si a pus in aplicare primul plan urbanistic bazat pe un sistem perpendicular.

Aproape de intrarea in post se afla Biserica Annunciation, Catedrala Ortodoxa, in stil gotic, cu picturi murale realizate de Fotis Kontoglou.

In intreaga zona din portul Mandraki, ca de altfel in toata zona, italienii au construit diverse cladiri despartite de spatii largi. Printre ele se afla Resedinta Guvernului, o cladire cu arcade gotice de jur imprejur, situata in partea de nord a Bisericii Annunciation. Astazi gazduieste sediul general al Prefecturii. Printre celelalte cladiri se afla Primaria, Teatrul National (pe partea opusa a Resedintei Guvernului), si curtiile de justitie, la sud de Biserica Annunciation.

In partea de nord a orasului este renumitul Acvariu (Statia Hidro Biologica din Rhodos). Plaja cu nisip la vest de Clubul de Yacht este una dintre cele mai populare din Rodos. Noi nu am apucat sa le vizitam din pacate.

Intrarea in vechiul oras se poate face si prin poarta din dreptul portului Mandraki. Noi am ales alta.

Pasii ne-au purtat pe aleile pe care altadata mergeau vechii cavaleri. Strazile sunt inguste pavate cu roci mici destul de alunecoase, daca e sa credem ghida aveau 2000 de ani.

Am vazut hanurile din trecut ale principalelor natiuni care formau ordinul Ioanitilor, astazi devenite consulate.

Cruciadele au atras un aflux de pelerini fara precedent catre Tara Sfanta, veniti din toata lumea crestina, mai ales din Apus, odata cu apelul la Cruciada lansat de Papa Urban al II-lea. In decembrie 1099 se constituie un stabiliment politic dupa modelul feudal apusean: Regatul Ierusalimului. Odata cu aceasta data, Ordinul Ioanit isi va asuma responsabilitatea militara defensiva: apararea teritoriilor crestine ocupate, in paralel cu acordarea sprijinului necesar ranitilor si pelerinilor. Datorita acestor activitati caritabile, preponderente in acest ordin monastic li se va da denumirea generica de Ospitalieri, iar in limbile europene s-a nascut termenul de “ospiciu”sau “spital”.

Cavalerii Ioaniti vor fi recunoscuti oficial, ca ordin militar la 15 februarie 1113. In 1120, fratele Raymond du Puy va reorganiza confreria Ioanita dandu-i un pronuntat caracter militar. Pe drumurile de acces catre fosta capitala, Ierusalimul, el va dispune construirea unei retele de ospicii pentru pelerinii bolnavi, neajutorati.

Trei reguli de baza, care vor deveni determinante pentru evolutia ulterioara a Ordinului, sunt respectate riguros de catre fratii calugari: Saracia, Castitatea, Supunerea.

Intre 1228-1229, cand la conducerea Ordinului se afla Maestrul Bertrand de Thessy, Cavalerii Ioaniti detin importante fortarete in regatul Siciliei, subordonate celor doi maestri si inspectori imperiali, un reprezentant al Ordinului Templier si un altul din partea Ordinului Ospitalier. Imparatul Friedrich al II-lea va confisca bunurile detinute de comunitatile celor doua ordine si in semn de razbunare va initia “Cruciada excomunicatilor” intre 1227-1228. Evolutia ulterioara a Ordinului Ioanit se va derula sub insemnele “expansiunii” mediteraneene. Inca din vremea sederii lor in Tara Sfanta au fost supranumiti, de catre luptatorii musulmani, “cavalerii negri”, datorita echipamentului purtat de cavalerii calugari. Aceasta denominatiune a planat mult timp ca un blestem, asupra membrilor ordinului, capatand o aura mistica asemanatoare pana la un punct cu cea atribuita Templierilor.

Dincolo de mit si legenda, Cavalerii Ospitalieri s-au sacrificat in numar mare la asediul Ierusalimului din anul 1187, marele mastru, Roger des Moullins pierzandu-si viata alaturi de nobilii sai confrati. De la 1310, Ordinul se instaleaza in insula Rhodos, de unde va incepe expansiunea pe insulele din Marea Egee. Beneficiind de o flota adecvata, Ordinul se va erija in apararea crestinilor fata de viitoarele expansiuni islamice, cu precadere fata de Semiluna Otomana. Insula Rhodos devine resedinta Ordinului, membrii sai purtand acum titulatura oficiala de Cavalerii de Rhodos. De aici vor reglementa raporturile diplomatice dintre puterile crestine, in paralel cu desfasurarea unui comert prosper, batand chiar moneda proprie. La 1522, Soliman Magnificul asediaza insula, cavalerii fiind nevoiti sa paraseasca bastionul egeean cu mari onoruri militare oferite de sultan pentru vitejia de care au dat dovada in lupta.

Benito Mussolini, a ales cetatea si a transformat-o in resedinta de vara, dar nu a apucat sa se bucure de ea. Meritul pentru restaurare cred ca le aparine italienilor.

Se mai vad si azi ghiulele antice pe care am aflat de la ghida ca rhodienii le folososeau in schimburi comerciale.

Dupa ce am strabatut pe inserat stradutele inguste si umbroase ale orasului antic, am avut doua ore de cumparaturi. Contrar aparentelor am gasit magazine cu preturi mult mai bune decat in statiuni, de mancat nu putea fi vorba, fiind timpul prea scurt pentru cate sunt de vazut dar pot sa va spun ca merge un gyros in viteza si costa 2, 50 euro.

Merge de vizitat orasul la orice varsta, alege-ti in schimb inceputul sau sfarsitul de sezon, singurul inamic fiind caldura.

Un alt punct de vizita fost templul lui Appolo, mai exact cele 3 coloane care au ramas din bietul templu, ni s-a spus ca acesta era colorat viu cu picturi, noi vazand toate ruinele albe in general.

Stadionul olimpic, statuia celui mai celebru spotiv rhodian, Leonidas din Rhodos

In toata lumea antica nu a existat alergator mai faimos decat Leonidas din Rodos. Campion olimpic pentru prima oara in 164 i. H. , Leonidas avea sa isi adjudece trei dintre probele sportive de alergare la care participase: stadion, diaulos si hoplitodromos. Istoria se se va repeta si la urmatoarele trei Olimpiade, sportivul cucerind laurii tuturor competiile de alergare la care participase si stabilind un record neegalat in lumea antica: 12 coroane de campion numai la Jocurile Olimpice. I –a spus ca puteasa moara linistit obtinand toti laurii, care omeneste era posibil, numai zeu nu putea devenii, ceea ce era o mare onoare la vremea respectiva.

Performantele sale sunt cu atat mai remarcabile cu cat, stadion si diaulos erau probe de viteza care necesitau un antrenament special, in timp ce hoplitodromos, era o disciplina dedicata, in special, celor cu o constitutie robusta si o rezistenta destul de mare.

Statuia i-l reprezinta sustinut de cei 2 fii ai sai, deveniti de altfel si ei campioni olimpici.

Stiati ca motto-ul sportivilor de la Jocurilor Olimpice moderne, ‘’Important este sa participi’’, ar fi putut parea, cel mult, o gluma buna in Grecia antica, acolo unde atletii se rugau pentru ‘’Victorie sau moarte’’.

Si nu cel din urma, amfitetrul grec, foarte bine restaurat, cu o acustica de invidiat cand l-am vazut mi-a venit in minte teatrul foarte mic de la noi, era grozav.

Bucurati-va de frumusetile pamantului!!

---

VIZUALIZĂRI: 8292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI