Ne-am jucat ca „ăia micii” pe plajă, la Marea Nordului

TIPĂREȘTE

Unde, mai precis?

Chiar dacă nici unul dintre noi doi nu atinseserăm pragul venerabilei vârste septuagenare, cu patru ani în urmă ne-am lăsat prinși în jocul unor tineri frumoși, cu o vârstă de puțin peste 30 de ani. Aveau de sărbătorit o aniversare a uneia dintre fetele grupului lor și, week-end fiind, ne-au invitat, la început de iulie 2016, să mergem la țărmul Mării Nordului, în mica și liniștita localitate de pe Coasta Norfolk de nord, cu gândul să facem și plajă, dacă vremea ținea cu noi.

Zis și făcut: după micul dejun am plecat cu perechea de tineri care ne-a găzduit să ne întâlnim cu prietenii lor, din grupul mai sus amintit. Autoturismul cu care am plecat aparține unui club de automobiliști din Norwich - orașul în care ei locuiesc. Clubul la care cei doi sunt înscriși aparține de primăria orașului și are un parc de mașini la care membrii lui pot apela la nevoie, făcând –în prealabil –o programare. Mașinile sunt parcate în diferite puncte ale orașului și pot fi deschise cu un card eliberat de club. Cheia de contact se află în torpedou și poți porni la drum, încadrându-te în numărul de ore solicitat prin programare, condiția fiind ca mașina să fie adusă în același loc de unde a fost luată și la ora promisă. Înregistrarea numărului de kilometri parcurși și plata cu cheltuiala aferentă bănuiesc că se face automat, într-un anume timp, la clubul respectiv. Mi se pare o alegere foarte bună, în felul acesta nu mai ai grija mașinii personale, a întreținerii și parcării ei, sau a taxelor aferente, impozit sau ce-o mai fi.

Distanța dintre orașul Norwich și plaja Sea Palling este de cca 30 km și se parcurge în vreo 45 minute. Încă de pe drum s-a așternut o ploaie care părea că n-are de gând să se oprească curând, iar când am ajuns acolo s-a dezlănțuit de-a binelea, așa că am fost nevoiți să ne adăpostim în Reefs Bar, clădirea de lângă parcare. Aceasta avea două săli principale: una mobilată cu mese și scaune pentru servit masa, cu barul și locul de preparat mâncarea aferente, iar o alta amenajată ca sală de jocuri electronice variate.

Noi am fost în ambele săli, în prima ne-am așezat, cu toți tinerii grupului cu care ne-am întâlnit, la mese, unde fiecare a scos jocurile pregătite de acasă, aduse special în acest scop, intuind că vremea în primele ore nu va ține cu noi. Jocurile se bazau pe întrebări din cultura generală, și primul care răspundea corect, primea puncte și aprecierea prietenilor. Noi ne-am încercat norocul în ambele săli, iar în sala de jocuri, contra unor fise speciale cumpărate de la un ghișeu anume, ne-am jucat la niște pupitre gen „păcănele”și, mai tot timpul, am pierdut, bineînțeles! Aparatele alea sunt reglate în așa fel nu ca să câștigi, ci doar să ți se pară că vei câștiga! În realitate pierzi doar timpul și banii. Pentru noi a fost o distracție, sumele jucate fiind modice, că doar nu eram naivi să cheltuim aiurea!

Mai spre prânz ploaia s-a oprit și-o rază firavă de soare și-a făcut apariția pentru puțin timp, încurajându-ne să mergem spre plajă, în jurul orei 13, oo. Încă nu se încălzise pentru a rămâne în costume de baie, așa că tinerii s-au apucat să construiască din nisip ceva ce trebuia să pară a fi o fortăreață. Și-au scos din bagaje lopățele, găletușe greble, mă rog, cam tot arsenalul de „unelte”din plastic necesar și, cu nădejde și implicare, atât băieții cât și fetele s-au apucat de treabă. Mă uitam cu uimire și admirație –totodată –la acești „copii”care, oameni mari fiind, se jucau și, cu dăruire roboteau ca să ducă la bun sfârșit ce-și propuseseră. Asta-mi place la grupul lor de prieteni, dintre care unii și de alte naționalități, nu numai englezi, că atunci când timpul le permite se joacă ori ca niște copii - ca acum în nisip, la plajă - ori cu jocuri inteligente, de diferite tipuri, jocuri care solicită atenția, intuiția și bogăția de informații pe care au acumulat-o în studiile superioare pe care, cu toții, le au!

În același timp mă gândeam la unii tineri români de vârsta lor și mă întrebam: cum și-ar fi folosit ei timpul într-o situație similară?! Mă îndoiesc că ar fi făcut la fel, cred că - mai degrabă –ar fi rămas în „Reefs Bar”la o șuetă, în fața unei sticle de bere! (nu spun că ar fi fost rău, dar mie mi-a plăcut mai mult joaca lor în nisip, nevoia lor de-a redeveni copii, în așteptarea soarelui pentru plajă!)

Maréea

Un alt motiv de bucurie pentru noi a fost că am avut ocazia să vedem efectele maréei la Marea Nordului. Cred că toată lumea știe că o marée este mișcarea periodică de ridicare sau coborâre a nivelului apelor mării sau oceanului –de două ori pe zi –datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui asupra Pământului. Când luna este mai aproape –în rotația zilnică în jurul Pământului - forța ei de atracție într-un anume loc este mai mare și atunci se produce fluxul, nivelul apei crescând;fenomenul este invers când luna își schimbă poziția în rotația ei continuuă față de Pământ, și-atunci forța ei de atracție față de acel loc anume, pomenit mai sus, este mai mică, producându-se –deci –refluxul. Și soarele are forța lui de atracție asupra apelor Pământului, însă, fiind la o distanță mult mai mare de noi în comparație cu Luna, influența lui este mai mică decât a Lunii.

Când am ajuns noi acolo, era în jur de ora 9, oo a. m., apa fiind aproape de țărm, însă, după amiază, mai precis după ora 15, oo apa era mult retrasă înspre larg, și-am putut să facem poze. Nu-mi venea să cred că sunt în „mijlocul apei”, la o depărtare de țărm de vreo 200m, cu picioarele pe nisip fără teama de-a mi le uda sau, Doamne ferește, de-a mă îneca! Nu sunt o bună înotătoare, nu mă aventurez în larg, înot mai pe lângă mal atunci când merg pe litoralul nostru.

Cam pe la prânz ni s-a făcut foame și am luat din apropierea plajei cel mai iubit prânz frugal: „fish & chips”, foarte popular acolo. Este un fileu de pește prăjit în friteuză cu garnitură de cartofi pai. Mie mi-a plăcut gustul pentru că era bine făcut și cald. :p , însă lui Mihai nu prea, spune că era prăjit în prea mult ulei.

Când soarele s-a ivit printre nori pentru puțină vreme, chiar dacă apa era rece, unii dintre tinerii grupului –printre care și tinerii noștri prieteni –s-au aventurat și au intrat în apa mării, bucurându-se și bălăcindu-se, bineînțeles, tot ca niște copii. Zilele însorite ale verii la Marea Nordului nu sunt multe și nici legate între ele, cum sunt pe litoralul nostru, de-aceea dorința lor de-a lua contact cu apa este mare. Nu știu dacă la noi pe acea vreme și la acea temperatură s-ar fi aventurat cineva să intre în apă! :-?? Eu, una, sigur nu!

Până când s-a făcut vremea de plecare am mai avut o surpriză plăcută: în larg am văzut vreo două foci. Îmi pare rău că nu s-au apropiat mai mult de mal, să le pot reda mai bine în fotografii. De-aceea am atașat o poză cu niște foci care vin la mal, dar când nu sunt oameni pe țărm.

Concluzii:

Plaja „Sea Palling”este un loc de recreere fără zgomot, nu se simte atmosfera de zonă turistică aglomerată, cu hoteluri „all inclusiv”și cu muzică diferită dată la maxim, deranjantă. Marea și plaja sunt bunuri ale tuturor, fără locuri amenajate cu șezlonguri sau umbrele pentru care trebuie să plătești, este o zonă deschisă tot timpul, nimeni nu o deschide oficial, este mai aproape de natura adevărată, omul nu a intervenit prea mult ca să strice frumusețea ei. Sunt doar niște diguri făcute care apără plajele de eroziunea valurilor și și a maréelor!

Dacă se întâmplă să fiți în apropiere și aveți ceva timp la dispoziție, nu ocoliți plaja, este un loc plăcut, relaxant, pe care nu-l veți uita ușor!

---

VIZUALIZĂRI: 881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI