Muntii Stinisoarei - trasee prin Parcul Vinatori

TIPĂREȘTE

Nimic mai ușor să fii atipic, sau... , e ceva mai greu? Depinde, dar oare de ce anume?

În era automobilului rege, chiar m-a mirat cum de atît de puțini cunosc din clasicul tur al mănăstirilor trasee cu parfum de inedit, ignorate în graba de a transforma pelerinajul mînăstiresc într-un turism la kilogram. Bifînd în cel mai simplu mod creștinismul precum greutățile precupeților, partea de isihasm se micșorează pînă la dispariție, iar experiența personală care transcede din epuizarea efortului de a accede la un loc cu har dispare ca posibilitate. În trecut pelerinajul era prilej de cunoaștere individuală și de acceptare a umilului statutului uman în raport cu Divinul, astăzi este prilej de sport și de mîndrie, mîndria... acel cel mai plăcut păcat ce stă lîngă inima celui Decăzut...

En fin, rostul acestor rînduri nu este acela de a face morală, ci doar acela de a vă opri din goana pe asfalt pentru a aborda puțin altfel, deși mai complicat, vizitarea unor situri la urma urmei totuși arhicunoscute. La urma urmei nu contează numai unde ajungi, mai contează și drumul...

Propun așadar din nou circuite, evident abordabile auto cu resurse medii dar cu puțin efort. Ambele au ca punct de reper pornirea și revenirea în Orașul Târgu Neamț.

Primul

-include zona din Munții Stînișoarei aflată la sud de Ozana, intrarea urmîndu-se a face pe la Văratec iar ieșirea pe la Secu (sau invers, dar eu recomand parcurgerea în acest sens). Nu este un lucru foarte cunoscut, dar prin triunghiul format din Pădurea de Aramă – Codri de Argint - Mănăstirea Văratec se poate merge elegant, abordînd drumul spre Agapia pe curba de nivel a Obcinii Văratec. Drumul merge prin pădure aproape de limita lizierei și este asfaltat mai puțin intrarea dinspre sud, ceea ce pretează la confuzii. Abordul se face imediat la dreapta după Pensiunea Văratec, urcînd un drum de pămînt destul de abrupt, cu acces spre dreapta la baza Codrilor de Aramă. Ulterior după ce ajungi să te îndoiești bine de tot că ai luat-o pe unde trebuie, iată și panglica îngustă a unui traseu plin de farmec. Pe traseu nu prea încap 2 mașini, dar sunt suficiente platforme laterale și porțiuni unde cu politețea de rigoare pot trece 2 unii pe lîngă altul. Odată mașina lăsată pe o platfomă, se poate ieși dincolo de lizieră în puncte de belvedere și campare cu perspective largi asupra depresiunii Cracău - Bistrița, sau se pot face mici ascensiuni printr-o pădure liniștită, luminoasă și fără pericole. Vitezele trebuie să fie mici, deoarece curbele sunt dese și strînse, drumul este îngust și de după colț poate apărea oricînd o mașină.

-De la Agapia drumul continuă inițial în sus pe valea pîrîului cu același nume, acesul făcîndu-se prin stînga mănăstirii. Drumul suie peste Măgura Agapiei pentru a coborî ulterior pe valea Pîrîului Secu. Terasamentul este de pămînt, teoretic cu marcaj de interzicere a circulației publice. Trebuie atenție, deoarece pancartele cu indicații de orientare de la intersecții sunt minuscule și așezate uneori în locuri greu accesibile privirii unui șofer. În ordine, accesul este oferit către: Mănăstirea Sihla, Peștera Cuvioasei Teodora, Schitul Daniil Sihastrul, Mănăstirile Sihăstria și Secu. Sihla este situată pe cumpăna apelor, ulterior se coboară. Drumul este bine întreținut. Traseul spre Schitul Daniil Sihastrul este plin de farmec, se merge la picior și se suie cale de vreo 40 minute pe traseu marcat. Pentru doritori, se poate merge peste munte de la Sihla la Agapia Veche și de la Agapia Veche la Secu tot pe pe trasee marcate. Deasemeni, pentru cei care au mai mult timp, sunt derivații de la Agapia spre Agapia Veche, de la Secu spre Shitul Nifon și De la Sihăstria spre Schitul Piciorul Crucii.

-Traseul în sine necesită între 1 și 4 zile în funcție de cum doriți să o luați, cătinel la pas, sau ca fulgerul numai pe axul principal al circuitului cu stații și deplasări înafara drumului principal minime. Personal din grămada de așezăminte, cele care merită cu adevărat MHO sunt Sihla cu Peștera Cuvioasei Teodora și Biserica dintr-un lemn, Daniil Sihastrul, Văratec și Probabil Agapia. Merită tot of my part să campați pentru un picnic la liziera Măgurii Văratec sau să luați la picior Măgura Agapiei

Al doilea traseu

-nu este un circuit, ci un drum care între Tîrgu Neamț și Poiana Teiului, pe DN 15 B oferă acces la situri aflate la nordul văii, respectiv dinspre vest spre est: Piatra Teiului (martor de eroziune aflat la coada lacului Bicaz), Mănăstirea Petru Vodă, Pasul Petru Vodă, Mănăstirea Neamț cu anexele sale, Rezervația de zimbri Dragoș Vodă, Pădurea de stejar Dumbrava, Stațiunea Oglinzi.

-Mențiuni aparte merită Mănăstirea Petru Vodă - mai puțin cunoscută – am un rewiew aici și stațiunea Oglinzi (băi sărate). Nu e alta, dar dacă vreți să vă cazați într- un loc liniștit, unde nu se duce toată lumea, mergeți la Oglinzi, există acolo (pe lîngă hotelul de rigoare) cel puțin o pensiune interesantă la mică distanță. În plus și cel mai important, stațiunea reprezintă capătul unor trasee de mers la pas prin dumbrăvile lui Sadoveanu. Sunt 2 poteci și ambele duc spre Tîrgu Neamț, una spre Monumentul Vînătorilor de Munte și alta spre Cetatea Neamțului.

P.S. Dacă vreți să mîncați bine și calitativ - vă recomand din toată inima Pensiunea Văratec, pentru Circuitul 1.

P.P.S. În harta Gugăl cu verdele mergi pe jos, cu roșul dai înconjor, cu albastrul derivezi (inversul integrării adică , alea-alea, știți voi de la algebră ...)

---

VIZUALIZĂRI: 4013 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI