Traseu Cavnic - Cabana Gutâi - Creasta Cocoșului

TIPĂREȘTE

Primul weekend de toamnă al lunii octombrie, l-am rezervat pentru o drumeție de o zi în Maramureș, mai exat în Munții Gutâiului, obiectivul principal fiind Vârful Creasta Cocoșului, o formațiune stâncoasă spectaculoasă.

Nefiind un traseu foarte dificil, am decis să mergem și să venim în aceeași zi din Cluj. Așa că am pornit în jur de ora 6 din Cluj spre Cavnic, pe traseul Cluj – Dej – Târgu Lăpuș– Cavnic. Porțiunea dintre Târgu Lăpuș și Cavnic este destul de rea, se lucrează mult la drum, așa că la întoarcere am luat-o din Cavnic prin Baia Mare. Chiar dacă drumul este mai lung cu vreo 20 km, se parcurge într-un timp mai scurt, și astfel am profitat și de o plimbare prin Baia Mare.

Ajunși în Cavnic, am luat-o spre Complexul Turistic Cavnic, și după vreo 3-4 km, traseul o ia pe un drum forestier până la Cabana Gutâi. Noi am mers cu mașina pe drumul forestier, lucru pe care nu l-aș mai face deoarece starea drumul e extrem de proastă, sunt zone în care trebui să fii foarte atent căci poți să rămâi cu mașina pe acolo. Distanța de la drumul principal până la Cabana Gutâi nu este foarte mare, în jur de 2.5 km, și cu mașina nu salvezi foarte mult timp, căci trebuie să mergi extrem de încet, uneori să te dai jos să vezi dacă poți trece, deci clar nu aș recomanda cu o mașină normală. Pentru un SUV sau ceva cu garda mai înaltă, nu sunt probleme.

Am lăsat mașina la vreo 500 de metri de cabană, căci era o zonă care mi-a fost frică să o mai parcurg și am luat-o la pas. Cabana Gutâi este în paragină sau renovare, nu prea poți să îți dai seama. O clădire mare, pe 2 etaje, cu acoperiș nou, în rest totul distrus, părea să fie locuită, căci era o mașină și o antenă TV, cred că cel mai probabil de cei care exploatează lemnul în zonă, căci zona este extrem de exploatată din punctul ăsta de vedere.

De la cabană, traseul o ia prin padure, pe un drum de TAF într-o stare proastă, cu tranșee și resturi de material lemnos. Marcajul cruce albastră este refăcut recent, deci nu sunt probleme în acest sens. După aproximativ 1.5 km, drumul părăsește pădurea și o ia spre vest, și ajungi într-o deschidere, o luăm printr-un mic pâlc de pădure din nou, și ajungem în zona Poiana Mlejnița.

Poiana este mare, o stână se afla în partea stângă, dar deja oile erau coborâte de pe munte, așa că nu ne-a deranjat nimeni in poiană. Plin de merișoare coapte, am făcut un popas să mâncăm pe săturate. Copacii rari, marcajul se vede mai rar, dar este destul de intuitivă direcția căci deja se văd foarte bine cele două vârfuri pe lângă care vom trece, Vârful Gutaiul Doamnei (1424 m) și Varful Gutâi (1443 m). Trecerea prin poiană se face în 10-15 minute, după care intrăm în pădure și începe o urcare mai susținută. La ieșirea din pădure găsim un mic izvor de apă, dar eram cu proviziile făcute, așa că trecem pe lângă.

Ieșim din pădure, iar urcușul continuă să fie susținut, marcajul se vede mai slab pe câte o piatră, zona este plina de afiniș și merișoare, iar vântul începe să fie mai tăios pe măsură ce urcăm, până ajungem pe creastă. Distanța din poiană până în creasta e de aproximativ 1.5 km, o urcare susținută, dar fără dificultăți tehnice.

În creastă ne intersectăm cu marcajul bandă roșie și avem și două indicatoare. La dreapta, la distanță de 30 de minute se află Vârful Gutâi, cu cei 1443 m, iar la stânga Creasta Cocoșului. Hotărâm să o luam spre Creasta Cocoșului, pe o cărare bine definită prin tufe de afine. Vântul e tot mai tăios, și simțim din plin aerul rece de toamnă. În 20 de minute ajungem la baza formațiunii stâncoase Creasta Cocoșului, facem un mic popas și ne încălzim cu o cană de ceai fierbinte din termos, citim pe un mic panou despre fauna și flora din zonă, apoi urcăm la baza stâncilor și ne cățărăm timid pe ele. Priveliștea e minunată, în vale se văd satele Breb, Mara, Ocna Șugatag, tot lanțul muntos al Carpaților Maramureșului precum și Carpații Ucrainei.

Vântul bate tot mai tare, așa că nu stăm foarte mult agățați de stânci, mergem la bază și mai stăm la povești cu alți turiști, împărtășim idei de trasee și de locuri, bem un ceai sau ceva cu mai multe “grade” (cei care nu sunt șoferi :)) să ne încălzim, apoi o luăm din loc pe același traseu. Vârful Gutâi nu îl mai cucerim, vântul năprasnic ne face să ne răzgândim și îl lăsăm pentru o drumeție viitoare.

La întoarcere mai facem un popas în Poiana Mlejnița, unde soarele bate și ne încălzește, mai mâncam niște merișoare, prin pădure găsim și ceva gălbiori, la fel ca în ultimele drumeții, nu mergem cu mâna goală din pădure.

Așa încheiem această scurtă drumeție din Munții Gutâi, prima pentru noi, o drumeție ușoară, plăcută, de făcut într-o zi fără prea mult efort, pe niște cărări care nu sunt foarte populate de turiști.

Ca și date tehnice, am parcurs 10.73 km, cu o diferență de nivel de 600 m, traseu făcut în 5 ore, cu multe pauze pe la gălbiori și merișoare.

Drumeții plăcute și sigure tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI