Ciucasul Blondelor Iubiri

TIPĂREȘTE

Iar copiii. Tot noi. In Aprilie 2010. In Muntii Ciucas. Alb si culori… si cativa nori. Destul de pufosi. Cat sa dea farmec si cat sa nu ne temem de ploaie. Sau de ninsoare. Insa, destul de racoare. Vantul isi purta detaliile violet, fardand pajistea ingalbenita inca din toamna. Petale de branduse, branduse furate de vant si plimbate…spre nicaieri. Insa ne placeau. Culori imprastiate de vant... vantul, un fel de pictor care ne rasfata astazi cu atatea nuante. Poate de aceea suntem la poalele Muntelui Rosu. Insa, acum in aprilie aceasta nuanta ne este oferita doar de acoperisul Hotelului Muntele Rosu, cat si de bujorii nostri din obraji.

Azi, e vorba de noi, de clipe hoinare pline de culori …

Traseul nostru porneste din apropierea Hotelului Muntele Rosu avand ca puncte intermediare: Varful Muntele Rosu - La Rascruce (1805 m) - Saua Gropsoarele - Saua Chirusca - Cabana Ciucas (1552 m) – si intoarcerea la Hotelul Muntele Rosu.

Timpul estimat: 7 h.

Marcajul: Triunghi Rosu pana in punctul “ La Rascruce “ (1805 m), apoi Cruce Rosie pana la Cabana Ciucas.

Si la sfarsit, o bere. Cu prietenii. Bere Ciucas, desigur!

Copiii pornesc. Faceam primii pasi pe iarba moale urcand spre Varful Muntele Rosu. In fata noastra versantul ne surprinde prin gradul ridicat de inclinare, iar efortul depus in primele 40 de minute va fi unul insemnat. De obicei, acest traseu se face in sens invers, special pentru a evita urcarea acestei pante destul de solicitante. Dar azi, nu era de obicei...

Ne mai ridicau moralul insulele de petale care impodobeau muntele in culori de vis. Nuante pure de ghiocei si mov strident de branduse. Culori ce sfidau zapada inca existenta in unele locuri.

Cu cat ne apropiam de varful pantei cu atat mai dese erau momentele noastre de popas. Rand pe rand, ne trageam sufletul…respirand aerul curat de munte.

Insa, castigand in altitudine si intorcandu-ne privirea, efortul de pana acum ne este rasplatit de splendoarea zarilor care ni se deschid. Cerul este senin si putem observa cu usurinta culmea inzapezita a Muntilor Grohotis, iar mai departe se poate zari si creasta alba a Pietrei Craiului.

Dincolo de fosnetul padurii, la poalele muntilor, Statiunea Cheia isi astepta turistii ce-si gaseau aici un loc ideal de putand vizita principale obiective turistice - Manastirea Cheia, aflata in centrul statiunii si Manastirea Suzana, la cativa kilometri de Cheia.

In cele din urma, dupa acest prim urcus ce a durat aproximativ 40 de minute, am iesit pe culmea Muntelui Rosu. Aici, e un loc ideal pentru imbratisari, pentru zambete, pentru ca suntem aceiasi copii care au descoperit frumusetile rurale din Sirnea si Magura, iar azi … azi urcam pe crestele albe ale Ciucasului. Sa fim doar noi, norii si bucuria noastra!

Ciucasul ne ofera peisaje incantatoare, facandu-ne sa intelegem suprematia muntelui, respectul pe care trebuie sa-l avem fata de natura… iar noi, noi invatam cum trebuie sa ne purtam si sa furam prin ochii mintii si ai aparatelor de fotografiat clipe care atunci ne-au dat fiori, clipe pe care azi le simtim din nou, prin puterea cuvintelor si al imaginilor care ne amintesc de-atunci… de Ciucasul din April…

Urmam in continuare poteca marcata cu triunghi rosu, pasind cu grija pentru a nu calca delicatele branduse care ne zambesc din iarba in stanga ori in dreapta noastra.

Dupa circa 60 de minute de mers, ajungem in punctul in care lumea de piatra isi face simtita prezenta. Privind spre dreapta, in directia de mers, Crestele Gropsoarele si Zaganu ne fac sa ne oprim minute-n sir pentru a le admira frumusetea. Ne-am decis ca vom ajunge pe aceste culmi zimtate pe timpul verii, cand vremea ne va fi mai prielnica.

Traseul spre Culmile Gropsoarele si Zaganu este nerecomandat pe timp de iarna, din cauza zonelor expuse, in special pe Creasta Zaganului. Insa aceste locuri sunt de-o salbaticie rara, sunt locuri care o data atinse, te fac sa intelegi ce inseamna stanca cu adevarat.

Cand privirea noastra se-ndreapta spre stanga, deasupra padurilor verzi se-nalta un altar impunator de piatra -Tigaile Ciucasului -. Forma acestor uriasi de piatra ne trimit cu gandul la meterezele vechilor cetati. La fel ca si Culmile mai sus mentionate, Tigaile Mari si Mici fac parte din Rezervatia Naturala a Muntilor Ciucas.

Forma acestora se datoreaza inghetului si dezghetului, actiunii apei de ploaie, vorbind astfel de dizolvarea rocilor si erodarii cauzate de vant. Astfel, ele au luat forma unor ansambluri de turnuri, stanci, ciuperci de piatra uriase in dimensiuni, inconjurate la poale de ghirlande de grohotisuri.

Ne continuam drumul inaintand pe pajistile blonde si fiecare pas pe care-l faceam, imi amintea de Nicu Alifantis si de minunatul cantec Balada blondelor iubiri … (E frumos, e prea frumos la tine-n suflet... ). Astazi, Ciucasul ne pare mai blond ca niciodata, dar dincolo de firele sale blonde, iarna a incaruntit culorile acestor pasuni. Iar dincolo de zapezi, dincolo de culori, Dumnezeu pare ca trimite mangaieri solare spre Cheia.

E vremea ca albul sa-si spuna povestea lui imaculata, iar pasii nostri sa-si gaseasca orientarea pe poteca ce pare acoperita de frisca. Deasupra noastra norii, asemenea unor bezele trec usor, usor, dandu-ne si mai mult impresia ca traim intr-o lume de poveste. Mai lipseau doar renii, care in Ciucas, sunt reprezentati de suflete hoinare dar loiale, care ne-au insotit pe tot parcursul traseului, de dragul nostru, si-al snitelelor noastre…Dupa un scurt popas, in care am apelat la merinde (atat noi cat si cainii) ne continuam drumul spre aceasta Narnia de Ciucas.

Ajungem la rascrucea de drumuri si alegem sa continuam traseul, ghidati de-aceasta data de marcajul Cruce Rosie, spre Cabana Ciucas (aprox 1h si 30minute). Dincolo de crestele fioroase ale Zaganului si Gropsoarelor, stau ascunse peisaje de-un romantism aparte, locuri ideale, unde un el, si-o ea, isi pot jura legaminte, martori fiind cerul si vantul. Mai furam o clipa, profitand de seninul cerului si ne continuam calea… Aici, sus suntem noi, departe de lume, departe de orase, departe de ei … Noi si-un Munte pentru noi…

Coborand in altitudine, sub mangaierile timide ale soarelui micile minuni purtand culori isi fac din nou aparitia.

La circa 30 de minunte de la rascrucea de drumuri, traseul nostru coboara destul de abrupt. Pe aceasta portiune zapada trecea de genunchi. Unii mai alunecau, altii mai cadeau… dar totul, ne amintea de copilarie, de cum ne credeam supereroi patinad pe gheturi. Si aceste amintiri, ne fac sa zambim, sa ne bucuram ca suntem copiii ce se bucura de clipele hoinare pe cararile Ciucasului.

Coborarea prin zapada a durat aproximativ 10-15 minute, incheindu-se intr-o zona putin impadurita, la capatul careia gasim un luminis tocmai bun pentru un ultim popas inainte de a apuca drumul spre Cabana Ciucas.

Cu fiecare clipa hoinara ce trecea, apusul isi facea simtita prezenta, rasfatandu-ne cu nuante cat mai diversificate. Brusc, basmul nostru iernatic devenea o fantezie de iarna, unde soarele cerenea magia pe carari. Si am tot mers prin aceasta fantezie timp de 30 minute pana am ajuns in fata Cabanei Ciucas, cabana aflata in constructie.

Aceasta se va da in folosinta in vara anului 2011. De-aici, pana la Muntele Rosu se coboara in cca 60 minute pe un drum forestier dezolant.

Si-asa Ciucasule, am scris, alaturi de tine, filele unui nou jurnal de calatorie, din calatoria unor copii ce-au adus zambete, dragoste si uimire pe cararile tale. Si pentru aceste cadouri ne-ai multumit cu soare, cu nori pufosi, cu insule de flori, cu troiene buclucase, cu magia ta de piatra.

Iar noi … noi iti multumim, spunandu-ti ca suntem copii si povestea noastra merge mai departe!

---

VIZUALIZĂRI: 1417 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI