Xarika ya tin gnorimia, Lefkas

TIPĂREȘTE

Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Lefkada. Cam așa este traducerea expresiei din titlu în dicționarele de călătorii în Grecia. Nu știu limba greacă, soțul tot mă îndeamnă să mă apuc de învățat dar oare ce farmec ar mai avea pentru mine întâlnirea cu un grec adevărat care nu știe decât limba lui? Mă mai gândesc! Uneori, pentru mine, a interacționa cu cineva cu care nu am cuvinte comune exprimate rapid prin viu grai, înseamnă o plăcere aparte în evaluarea omului din fața mea și implicit a culturii căreia îi aparține, acolo și atunci sufletul acelui om se dezvăluie. Iar dacă am greșit formula în greacă, Zoazore este aici și poate să mă corecteze, acum nu mă mai miră nimic.

Am stat doar două zile pe insula Lefkada, și acelea mai mult ploioase, deci de plaje, tocmai atuurile insulei, nici nu a putut fi vorba. Am văzut cât am putut mai mult din Lefkas Town, v-am povestit deja în articolul Lefkada Town. Orașul este micuț dar aparte în arhitectură, cu farmecul pe care-l dau străzile lui înguste, boeme, cu flori la balcoane, cu bisericile vechi, unele mereu deschise și cu lumânări aprinse pe care nu le stinge nimeni în urma ta, cu acel ceva special pe care i-l dă portul micuț, natural, unde stau înșirate iahturi, mai mici sau mai arătoase și unde, dacă te lasă proprietarul sau paznicul poți arunca o privire în interior. Capitala insulei nu este prea atractivă pentru mulți turiști, aparent putină lume ziua, dar când se lasă amurgul, încep să se anime străzile și se umplu localurile de toate felurile iar muzica și glasurile petrecăreților le auzi până spre dimineață. Iar dacă ai norocul să nimerești o sărbătoare și să asculți kantades, acele cântece locale ce sunt incontestabile mărturii ale stăpânirii venețiene, benefică insulei și ionicelor în general, atunci chiar ești mulțumit de vacanță. Noi am nimerit pe 21 mai un mic spectacol de barcarolla, muzica gondolierilor venețieni când bărbați din corul local au venit cu bărci asemeni gondolelor pe Canalul Venețian și ne-au încântat cu vocile și mandolinele lor. Plus cravata roșie pe cămășile albe ce nouă ne amintea de viața noastră de pionieri. Frumoasă seară!

Ziua plină petrecută pe insulă am dedicat-o plimbării lungi, doream un circuit mai mare dar potopul din timpul nopții și dimineții ne-a mai ținut prin hotel. Într-un moment când zeul ploii își umplea norii cu apă, am fugit la mașină, popasul nostru prim fiind Muzeul de Arheologie din apropriere.

Muzeul de Arheologie

Este foarte aproape de Primăria Lefkadei, practic în centrul cultural de pe partea opusă Curții de Justiție, lângă Primărie, pe strada Aggelou Sikelianou (numele unui dramaturg important din Lefkada, biografia este pe Wiki. și merită o lectură rapidă). Deschiderea lui în 1999 este un omagiu adus lui Wilhelm Dorpfeld, arheolog german renumit, asistentul lui Schliemann, cel care la sfârșitul vieții demarează cercetări arheologice în Lefkada pornind de la scrierile lui Homer în Odisea. În același timp artefactele expuse aici reprezintă o dovadă că insula a fost locuită din Paleolitic. Tot așa, merită să-i lecturați interesanta biografie a lui Dorpfeld pe net.

Muzeul nu este foarte mare. Are patru săli de expunere, probabil în timp spațiul lui va fi extins căci insula Lefkada ascunde multe comori antice. În ianuarie anul acesta s-a reușit decopertarea unei bune părți a unui teatru antic imens, se crede cel mai mare din Ionice, de 10.000 locuri, aici fiind și resturi ale zonei orchestrei. Primele cercetări la teatru prevăd că aici au fost civilizații despre care acum nu se cunosc date.

Din cele patru săli tematice ale muzeului, una este dedicată lui Dorpfeld, cel ce, aproape octogenar, și-a dedicat ultimii ani de viață săpăturilor arheologice de lângă Nidri, localitate unde își are și mormântul. Cultură și bani, un neamț- Dorpfeld și un grec - Onasis, au iubit teribil Lefkada iar lefkadienii i-au onorat cu dragostea lor... Dorpfeld a fost obsedat de Odiseea lui Homer, de legenda transpusă aici, cum că tatăl lui Ulise a cucerit cetatea Nirikos și insula, pe care a dăruit-o lui Icarus, tatăl Penelopei și că aici este de fapt Ithaca. O altă legendă spune că Ulise a poposit aici cu prietenul lui Leukos și i-a dat numele insulei. Arheologul a fost hotărât să găsească dovezi pentru teoria lui dar cercetările i-au rămas neterminate. În această sală sunt expuse multe din descoperirile lui -neolitic, epoca cuprului, perioada greacă - iar panourile explicative îi povestesc pe scurt viața și munca, aici am aflat ce înseamnă "geologie istorică", stratigrafie, tehnică în care el a fost un începător foarte talentat.

O altă sală este rezervată ocupațiilor locuitorilor Lefkadei de-a lungul timpului: pâinea începută de la bobul de grâu, uleiul de măsline folosit la mâncare, pentru luminarea casei și în temple păgâne apoi cele creștine, pescuitul de-a lungul veacurilor, olăritul și decorarea vaselor, apoi țesutul și confecționarea hainelor, pășunat în zonele montane. Și neapărat antica viticultură! Aici este prezentă istoria insulei pe scurt, are la intrare un panou cu cel pe care legenda îl consideră nașul insulei, Leukos. Sunt machete și desene ale locuințelor antice, descrieri. Vitrinele cu unelte de fier strălucesc mai puțin decât cele care expun obiectele de aur prelucrat din perioada înfloritoare macedoneană când lefkadienii aveau ceva privilegii de la Filip al II-lea. Tot aici sunt artefacte din timpul ocupației romane.

O altă sală este dedicată statuetelor și obiectelor de cult păgân, cele practicate de locuitorii antici, bijuterii cu teme mitologice gen răpirea Europei de Zeus transformat în taur,

Ultima sală, sala mormântului, are expus un mormânt antic cu locatarul lui cu tot (doar scheletul), vase și câteva obiecte funerare. Acesta a fost descoperit recent.

Nu este un muzeu vesel, doar e arheologic, dar harfa lucrată pe principiul carapacei de broască țestoasă este simpatică. Nu este originală, a fost reconstituită în ultimii ani după urme ce nu au putut fi asamblate. Este o lira cu șapte coarde. Alături este și, dacă am tradus bine, un fel de tobă din carapace de broască țestoasă. Inventivi bătrânii lefkadieni!

Muzeul este ușor de vizitat, are un program de la 8 la 15, luni închis, taxa este oficial 3 €, noi am plătit 2, atât ne-a cerut fiind ziua unirii insulelor.

Mulțumesc Tata123, cel care în urma răspunsului meu la ecoul lui Dorgo, mi-a trimis două indicații prețioase, una, i-am răspuns, o aveam și eu în agendă. Cred că ce am scris aici ține loc de un articol singular, muzeul este în extindere așa că vara viitoare puteți găsi mai multe săli.

Mănăstirea Faneromeni - "Cea care s-a arătat pe sine"

Este cea mai mare și veche mânăstire de pe insulă cu o poziție superbă, pe un deal, aproape de satul Frini și în zilele senine se poate admira de aici Lefkada Town aflat la aprox. 2 km distanță pe drept și la 3 -4 km pe sosea. Pentru că sunt puține informații pe afa despre acestă mânăstire atât de importantă pentru lefkadieni, vă povestesc câteva din cele aflate de pe un site al Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Pe actualul loc al mânăstirii era un templu al zeiței Artemis. Ucenicii Apostolului Pavel trimiși pe insulă pentru răspândirea credinței creștine în anul 63, s-au ferit să dărâme templul păgân dar rugile lor au făcut ca statuia de marmură să cadă singură. Biserica pe care au închinat-o Fecioarei Maria s-a mărit în anul 332 cu ceva chilii pentru călugări, aici fiind prima formă de monahism sub ascultare din Lefkada. Două secole mai apoi se comandă o icoană a Fecioarei la catedrala Sf. Sofia de la Constantinopol. Pictorul găsește însă în dimineața când să înceapă schițarea icoanei, lemnul gata pregătit și pe el conturul portretului Fecioarei, el având doar de colorat după canoanele bizantine. Din păcate icoana aceea a ars în sec. XIX dar a fost refăcută în 1886 la Muntele Athos după o copie a celei vechi. Deci cea expusă acum în biserică este copie după copie. Icoana făcătoare de minuni a fost numită Panagia "Faneromeni", adică " cea care s-a arătat pe sine" și este una din cele 500 de icoane reprezentând Născătoarea, recunoscute de biserica ortodoxă.

După venirea venețienilor pe insulă se construiește biserica în forma ce o vedem azi, cu o arhitectură specifică insulei Zakinthos, doar ca acestă clădire este refăcută după cea inițială care a ars într-un mare incendiu, noile icoanele fiind adăugate abia în 1919. Iconostasul este pictat în sec. XIX si are frumoase icoane de sfinți și scene din Noul Testament.

În curtea mânăstirii se află un muzeu bisericesc cu exponate superbe din anii ocupației turcești și venețiene, 1479 până în 1864. Sunt expuse obiecte de mobilier de o rară finețe, argintărie bisericească, icoane mobile și părți de iconostas specifice zonei insulelor ionice, veșminte preoțești, evanghelii și manuscrise rare, din păcate însă fotografiatul este interzis și locul bine supravegheat, chiar se insistă ca aparatele să fie băgate în genți.

Biserica este frumoasă, atât cât ne-am putut da seama deoarece era destul de slab luminată. Are casete cu moaștele mai multor sfinți iar hramul este a doua zi de Rusalii.

Camera pentru odihna pelerinilor este frumos aranjată, are mai mult aspect de muzeu.

În curte este un minipărculeț zoo, când am fost noi, locatarii erau cam plouați, așa că nu prea ne-au salutat, doar rațele erau mai capitoline.

Vara se poate vizita gratis, de la 8,30 la 20 seara, are însă o pauză de prânz când porțile se închid. Are două intrări, prima este doar pietonală dar după curbă este a doua intrare unde este si o parcare mare.

De aici ne-am continuat drumul, dorind să începem circuitul prin vestul insulei, a trebuit să ne întoarcem din drum, să o luăm invers, șoseaua principală era blocată de pietre aduse de apă de pe versanți. Am reușit un circuit, drumurile s-au deblocat rapid - cine zice că grecii sunt leneși? - la Vasiliki era deja soare așa că am oprit mai mult timp. A doua oară când voi veni, dacă o fi, vreau soare și plaje, multe plaje și musaca cu scorțișoară!! Lefkada este frumoasă dar dacă se supără, atunci puteți vedea cum arată mânia zeilor păgâni combinată cred cu a sfinților creștini răspunzători de furtună și ploaie. Dar sălbăticia aceasta pe undeva mi-a plăcut, este interesantă Lefkada cu aburii albi ce se ridică dintre văile verzi sau pietroase, este altfel decât cu soare și acel "albastru absolut" cum scrie mare pe pagina unei primării locale, este orgolioasă, albastrul viselor devine temător de gri. Dar așa pățești de stai s-o privești doar o clipă!

---

VIZUALIZĂRI: 2787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI