Cizici mama? asta-i tot?

TIPĂREȘTE

Anul trecut concediul de vara a fost programat impreuna cu niste prieteni despre care am mai vorbit intr-un articol precedent. Aveam cu noi o incarcatura exploziva, un bebelus de 11 luni care nu stiam reactioneaza la drum prea lung. Prietenii nostri locuind in Austria am zis sa alegem o destinatie cat mai aproape de ei sa nu obosim inutil bebelusul. Am ales de comun acord Croatia si urma sa stabilim destinatia in functie de ce gasim convenabil ca pret si locatie pe Booking.

Nu eram la prima intalnire cu Croatia. Mie tarisoara asta mi-a ramas la suflet de prin 2012 cand am fost prima oara. Drumuri mai bune ca acolo nu mai vazusem si chiar daca partea continentala a tarii mi s-a parut deprimanta, pustie si saracacioasa, litoralul a fost de vis. Si parcuri nationale ca acolo, n-am mai vazut nicaieri. Ne-am luptat un pic cu parerile preconcepute ale prietenilor nostri care aveau impresia ca e o tara din alta lume, ca o sa dea peste lipsuri si saracie, ca trebuie sa isi puna mancare din Austria, si am facut lobby pentru Croatia in detrimentul Italiei. Recunosc, nu am vazut foarte mult din litoralul Italiei, dar mi se pare ca practica un turism mai agresiv, au plaje mai aglomerate, oameni prea multi, galagie si agitatie. Poate ma insel. O sa merg odata sa vad… Acum vroiam ceva mai salbatic si neumblat. Renuntasem la Grecia, pentru ca era prea departe pentru ei, desi pentru mine e intotdeauna prima alegere.

Locul de cazare, l-am cautat ca de obicei, bifand casuta “cu piscina” pentru ca altfel aveam eu un copil bosumflat.

Daca calatoriti pe drumurile din Croatia, e bine sa stiti ca veti plati autostrazile in functie de cati kilometri mergeti pe ele. Sunt niste locuri de intrare, unde te atentioneaza prin niste indicatoare ca e drum cu plata adica “naplatna”. La iesirile de pe autostrazi poti sa iti tragi cardul sau poti plati cash. Suma a fost intotdeauna o surpriza. In primul an cand am fost acolo, si ne oprisem undeva destul de in sud, ne-au surprins bine de tot. Cand vedeam naplatna dadeam ochii peste cap si trageam cardul. :) Sigur ca poti merge pe drumuri nationale, care sunt foarte bune si ele si nu platesti nimic. Da’ prea erau faine autostrazile lor sa nu le folosesti. Si pline de tunele, unele chiar foarte lungi. E incredibil cum au sapat in munti sa puna drumul unde vor. Si au intrari si iesiri foarte multe. Practic te poti duce unde vrei, nu esti obligat sa mergi pana la Gilau. (Gluma asta cred ca numai unii o sa o inteleaga :))

E bine sa stiti ca moneda lor este Kuna (10 kuna sunt aproape 6 lei) si cred ca e cea mai proapspata tara din Uniunea Europeana (din 2013). Mie imi cam place sa interactionez cu oamenii, dar am intalnit cu putini vorbitori de limba engleza. Mai mult vorbesc germana, unde nu m-am bagat ca stiu doar atat cat s-o dau in bara.

Nu insist asupra drumului ca harti si GPS aveti cu totii. N-am gasit multe variante de cazare cu piscina, pentru ca ne-am hotarat cam in ultimul moment. Mi s-a parut ca croatii nu pun atata accent pe piscina si nici pe demipensiune. Iei camera sau apartamentul si il predai la plecare. Cam asta-i conceptul. Sigur ca exista si oferte si pentru pretentiosi. Au un relief interesant, stancos, calcaros care se prelungeste si in mare. Din cauza asta o foarte mare parte din litoralul lor este greu accesibil, dar foarte spectaculos. Au sute de insule de toate marimile, unele nelocuite si foarte mici, altele mari care cuprind mai multe statiuni, iar apa este foarte linistita. Nicaieri pe unde am fost nu am vazut valuri si le-am cam simtit lipsa. Apa este foarte limpede si azurie, pentru ca plajaele sunt pietroase si nu sunt tulburate de nisip si valuri.

Intamplarea a facut sa alegem insula Krk, mai exact statiunea Cizici. Are niste accente acolo si nu stiu exact cum se pronunta, dar noi faceam glume si pronuntam asa… cam ca un “ce zici” mai din Moldova...

Deci ne-am pornit cu totii, 4 adulti si doi copii fiecare cu asteptari diferite. V-am spus ca factorul determinant cand aleg cazarea e piscina. Asa am facut si acum si dupa pozele de pe Booking parea multumitoare. Am ajuns acolo destul de repede, nu am facut foarte multi kilometri prin Croatia. Eram incalziti de pe drum si abia asteptam sa vedem piscina si apoi litoralul. Apartamentul in care aveam cazare era intr-o zona nou construita, cam 500 de metri de mare. Asa scria pe Booking. De fapt aia 500 de metri erau valabili daca o luai pe calea aerului, ca pe sosea era cam un km…

Parcam, ne dam jos din masina si vad ca minunea mea, pestisorul Iulia, face ochi mari cat cepele. Ii urmaresc privirea si vad ca se uita la piscina:

“-Cizici mama, asta-i toata??? ”

Am simtit ironia, dar am inceput sa rad. Era un pic mai mare decat alea gonflabile. Cam 2/4 metri… Recomandarea mea… Fiti atenti la poze. Uneori vedem numai ceea ce vrem… :)

Despre statiune pot sa va spun ca n-am pierdut prea mult vremea pe acolo. Era foarte linistita, o pizzerie si vreo doua taverne, un debarcader si cateva barci pe care nu le-am vazut in actiune, niste tarabe cu suveniruri si cam atat. Marea era foarte linistita, de fapt era un golfulet si apa mi se parea ca un lac. O parte din tarm e mai nisipos si este o plaja cu namol care am inteles ca bun pentru guta. Exista locuri in care poti merge peste 100 de metri si apa iti e doar pana la genunchi. Erau multe familii cu copii ca era usor sa-i supraveghezi. Exista o padure unde poti sa te asezi la umbra daca nu esti mare amator de soare. Mie personal mi s-a parut plictisitor pentru ca nu imi place sa fac plaja, nici baile cu namol nu ma atrag si apa era mai tulbure decat in alte locuri din cauza namolului. N-am vazut nici un pestisor asa ca in zilele urmatoare am fost gata s-o iau din loc spre Malinska, Njivice, Omisalj.

Calatorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI