Karystos, un orășel unde ai ce vizita

TIPĂREȘTE

… sau unde se poate petrece chiar și un sejur ceva mai lung.

Eu voi povesti acum doar despre scurta noastră vizită pe care i-am făcut-o în mijloc de septembrie.

Vremea era superbă - soare, niciun nor pe cer, dar… un vânt de cod portocaliu care bătea nemilos peste munții Eviei făcând orice plimbare să semene a aventură în loc de o experiență relaxantă și plăcută.

După un drum nu foarte lung din Nea Styra, am ajuns la locul primului nostru popas pe care ni-l propusesem în zonă: Castelul Roșu (Castello Rosso / Κοκκινό καστρο).

Și aici am dat peste porți închise, dar măcar pe astea erau plăcuțe care avertizau că e nevoie de această măsură pentru a ține departe de vestigii animalele (domestice sau nu). Așadar, intrăm, închidem poarta după noi și încercăm să nu ne lăsăm luați de rafalele de vânt în timp ce urcam pe aleea pavată spre mărețul castel ce veghează de la înălțime orașul și golful Karystos.

Priveliștea de aici este superbă - de o parte marea în nuanțe cânt verzi de smarald, când turcoaz, după cum bate lumina, iar de alta muntele Ohi cu coastele lui (pe partea asta) mai mult golașe și stâncoase. Între acestea tronează castelul lombard pe un vârf de deal, având o poziție strategică de invidiat.

Nu există panouri explicative în sit, singurele informații disponibile sunt pe internet. Sau prin ghidurile turistice, dacă aveți vreunul.

Aș putea să preiau de acolo câteva informații, dar vă las vouă plăcerea să le citiți dacă aveți chef.

Ideea este că priveliștea din acel vârf de deal este ceva fantastic de frumos, se vede clar tot orașul, dar și munții dimprejur (cu Ohi drept străjer). Cel mai interesant lucru de acolo mi s-a părut micul schit închinat Sfântului Ilie, ridicat pe cea mai înaltă parte a ruinelor - schit ce pare a fi funcțional, deși închis accesului public.

Am admirat puțin și priveliștea din turnul aflat pe partea sudică, privind prin deschiderile destinate archebuzelor spre marea incredibil de albastră, acoperită de vălul fin de stropi ridicat din crestele valurilor de către vântul năprasnic. Și pentru că vorbim de vânt… abia ne țineam pe picioare pe acolo. Așadar, după ce am mai făcut câteva poze, am decis să mergem în sfârșit prin orășel.

Am plecat din parcarea goală la acea oră și am oprit chiar lângă Bourtzi, în centru.

Acest castel se află chiar pe faleza orașului, fiind construit prin 1350 de către venețieni, cu scopul de apărare a portului. La construcția lui au fost folosite pietre de calcar și marmură de la un mausoleu roman din apropiere. Am aflat că vara e folosit uneori la diferite manifestări culturale; din păcate era închis accesului public la data vizitei noastre.

Am găsit în schimb deschis minusculul muzeu al orașului - compus de fapt dintr-o micuță cameră și o sală din clădirea Fundației Giokaleion. Clădirea a fost donată acum 60 de ani municipalității de către Nikolaos Giokalas și adăpostește, în afara acestui mic muzeu arheologic și o bibliotecă publică și chiar o sală de teatru.

Colecțiile arheologice includ sculpturi din zona Karistos (din erele clasică, helenistică și romană), descoperiri arheologice din siturile caselor dragonilor din Styra și Ochi, inscripții din regiunea Karystia, figurine de lut, oale și vase din diferite părții ale regiunii Karystia.

Sunt frumos aranjate, au și ceva descrieri foarte utile ca să priceapă orice vizitator despre ce e vorba și dacă stai și te pui nițel pe visat, parcă vezi povestea acestei părți de insulă prin vremurile ei de legendă.

Vizita costă 2 € de persoană. În fața clădirii, în părculețul din piața Maximilianou, se află și câteva vestigii antice ceva mai mari (coloane de marmură, sarcofage), dar și un cilindru compresor cu abur, de acum un secol și ceva, de producție englezească. Cred că a fost folosit la construirea drumurilor moderne din zonă - din păcate nu are nicio plăcuță cu informații.

De aici am pornit agale pe faleză, am admirat ambarcațiunile din micul port turistic - de la mici bărci de pescuit ale localnicilor, la vase de lux amarate ceva mai încolo aparținând turiștilor mai… hmmm… potenți. ;)

Și nu în ultimul rând, un micuț monument dedicat marmurei verzi de Karystos (numită și „cipolino” - pentru aspectul ei de ceapă verde), material care a făcut această zonă vestită de-a lungul și de-a latul istoriei dar și a geografiei - fiind folosită și de greci, și de romani, ba chiar și de… americani!

În cealaltă parte a străzii, un șir de case din vremea de altădată creează un front arhitectonic foarte frumos, iar la parterul majorității se află tot felul de taverne care te îmbie cu mâncăruri tradiționale să poposești și să le savurezi. Ceea ce am și făcut, dar asta veți citi la capitolul potrivit.

Ce ar mai fi de văzut? Clădirea primăriei, ce veghează asupra orașului de pe o zonă mai înaltă, pusă în fața unei străzi ce se deschide direct în port. Dar și impunătoarea biserică a Sfântului Nicolae.

Am mai admirat și o plajă (dintre cele cel puțin trei ale orașului și nu mai știu câte din zonă - nisip fin, intrare lină în apă, chiar și pentru persoane cu dizabilități!

La finalul zilei, am intrat și într-un micuț negoț de suveniruri de unde am luat ceva nimicuri pentru cei dragi de acasă, apoi am revenit la hotelul din Nea Styra să ne odihnim.

---

VIZUALIZĂRI: 3969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI