Palatul Mogoşoaia

TIPĂREȘTE

"Când eram şi eu de-o şchioapă, am crescut la castel. Sau, cel puţin aşa-i spuneam eu căsoaiei de la ţară, unde mergeam în vacanţa mare, la Măgheruş, în judeţul Bistriţa. Copil fiind, întotdeuna m-am întrebat, de ce nu i-au zis acelui sat, “Măgăruş”, era mai simplu, pe plăcuţa de la intrarea în sat, nu mai trebuia scris nimic, ci doar desenat un pui de măgar. Cel mai mult îmi plăcea acolo, la “moşie”, grădina, plină cu brazi, platani, duzi sub formă de umbrelă şi multe tufe cu trandafiri, strugurei şi agreşe. Vărul meu Mircea îmi zicea că toţi cei care trăiesc la castel, au “sângele albastru”. L-am crezut până-ntr-o zi, când mi-a pus piedică şi m-am julit la genunchi şi-am văzut că m-a păcălit. “Castelul” era însă mare şi frumos, trebuia să trec seara prin trei camere, cu lumânarea aprinsă, ca să ajung la camera mea de culcare. Mergeam mereu cu frica în sân, şi văru-meu, avea grije să mi-o bage până-n oase, povestindu-mi tot felul de întâmplări cu vârcolaci. De aceea, eu pe văru-mio îl iubeam doar pe jumătate. Şi jumatatea asta a tinut până-ntr-o zi, când eram la pârâu, unde mă făceam că pescuiesc cu un băţ. Mircea, care statea în apă, a apucat băţul şi m-a tras în apă. Apa a început sa mă ducă la vale. Nu-mi prea păsa mie de acest lucru ci mai degrabă de băscuţa colorată adusă de taică-mio din stăinătate. Mi-o ţineam strâns cu ambele mâini ca să n-o ducă apa. Bona mea, a sărit în apă şi m-a scos. Băscuţa am salvat-o dar în picioare nu mai aveam decât un tenis. Şi tenişii erau nou-nouţi, mă făleam cu ei în tot satul. Fara acel tenis, eram un copil foarte trist. După o vreme, valea a secat, şi mătuşă-mea s-a dus vreun kilometru la vale, căutându-mi papucul. Nu l-a găsit dar mi-a zis că toate pârâurile se varsă în Dunăre şi apoi, în mare, şi la anu’, când vom merge la Eforie, voi găsi papucul meu pe plaje. Şi aşa a şi fost, anul ce-a urmat, am găsit tenisul meu la mare, ba erau chiar doi, nou-nouţi. "

Prin anii '74-'75 (senventy four-seventy five) tocmai cand se instaura pe la noi un regim care ne acorda anumite facilitati (dar ne lua altele), printre care transport si cazare accesibila, doream sa vizitez cele trei castele pe care bunicii meii din Bucuresti, mi le laudau intr-una, Castelul Peles, Castelul Cantacuzino si Palatul Mogosoaia, dar n-am reusit sa-l- vizitez decat pe primul, de trei ori;

Palatul Mogosoaia

Am pornit-o din Ploiesti spre palatul cu grădini frumoase din Mogosoaia si mi-am adus aminte, fara sa vreau, dar cu bucurie, de copilarie si adolescenta si iata, ca mi s-a indeplinit, dupa 4 decenii, si visul anilor ‘70. Pe drum s-a lasat ceaţa, dar la Mogoşoaia era un soare superb. Intrarea era libera, iar taxa foto pentru gradini era de 100 de lei, dar pe 30 decembrie, nimeni nu ne-a cerut nici un leu. Gradinile florentine si lacul îngheţat, învăluit in stuf si papura, erau superbe. Am vizitat si castelul, intrarea era 5 lei, dar “no photos”. Apoi foişorul de la intrare si serele, cavoul familiei, cuhnia, si aleile frumos strecurate printre niste arbori bătrâni, bătrâni. La intrare, era o pancardă prin care primarul Bucureştilor, ne invita să folosim bicicleta. Cred că vara, această iniţiativă, are un mare succes, acum însă, aveai nevoie de lanţuri pe cauciucurile de la bicicletă.

Daca veniti dinspre Ploiesti, pe DN1, veti ajunge la palat, doar întrebând trecătorii din Corbeanca, caci e mai complicat. Dinspre Bucuresti, e însă mai uşor, palatul se află la 15 Km de capitală si există în acest sens, mai multe tăbliţe indicatoare.

Odata ajunşi la destinaţie, veţi întâlni o alee lungă ce vă conduce în curtea palatului, dar inainte de-a intra in curte, pe partea stangă, veţi întâlni biserica "Sf. Gheorghe”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu. Biserica adăposteşte mormântul lui Valentin George Bibescu, (nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu), un binecunoscut “as al aerului”, fondator al aeroportului Băneasa. Acesta i-a dăruit palatul Mogoşoaia, sotiei sale, Martha Bibescu, romancieră, poetă și memorialistă franceză de origine română, care a restaurat palatul în forma lui actuală. Martha, se spune, că era una dintre cele mai frumoase femei ale acelor vremi demult apuse.

Palatul a fost construit în anul 1702 de către Constantin Brâncoveanu, în stil “brâncovenesc”, pe terenurile cumpărate de la boierul Mogoş, iar de atunci palatului i se va zice “Mogoşoaia”. Apoi, acesta a fost cumpărat de familia Bibescu. La scurt timp după naţionalizare, in anul 1949, palatul trece în proprietatea statului si o serie de obiecte de mare valoare, dispar. Piesa arhitectonica cea mai importantă a complexului Mogoşoaia, este însă palatul, palat format dintr-un subsol, de fapt o pivniţă acoperita de o frumoasa cupolă, ce, adaposteste azi o galerie de artă abstractă, parterul format din câteva încăperi lipsite de lux, folosite odinioara de servitori şi etajul, format din alte câteva camere destinate familiei Bibescu, mobilate în prezent cu obiecte provenite din donaţii. Palatul se continuă cu o frumoasă terasă, cu scări ce coboară spre lacul Mogoşoaia, mărginite de câteva grădini florentine în trepte cu ornamentaţii din tufe de tuia. Grădinile si ornamentaţiile exterioare ale palatului sunt opera unui arhitect veneţian, angajat de Martha Bibescu iar la marginile grădinii florentine, se află alte două clădiri-bucătăria şi casa de oaspeţi. Dacă veţi porni să faceţi o plimbare pe malul lacului, prin parc, veţi întâlni capela familiei Bibescu si Brâncoveanu şi mai apoi, serele, astăzi restaurate. Si multi, multi arbori ornametali si lampioane.

Nu sunt un mare castelan dar dintre edificiile de acest gen ale Valahiei, daca ar fi sa fac un clasament, palatul Mogosoaia, datorita gradinilor sale si a lacului de agrement, cred ca "se bate", pentru locul intrai, cu castelul Peles.

În loc de încheiere

La Mogoşoaia, m-am aşezat pentru o clipă pe una din multele bănci din parc şi am încercat să fac saltul în timp şi să mă transpun visator în acel copil ce se juca şi el la “castelul lui de la ţară”, dar, n-am prea reuşit, decât să mă joc “oleacă” cu “o samă” de cuvinte…”astăzi, chiar de m-aş întoarce, a-nţelege nu mai pot, unde eşti copilărie, cu castelul tău cu tot?

”

@Web, te rog clipul, mersi! https: //www.youtube.com/watch?v=TMC3m929oBg

---

VIZUALIZĂRI: 4387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI