Start drumetii 2019 in Muntii Cernei

TIPĂREȘTE

Muntii Cernei fac parte din Masivul Retezat – Godeanu, parte a Carpatilor Meridionali, si sunt strajuiti in stanga de Valea Cernei, care ii desparte de Muntii Mehedinti. In dreptul statiunii Baile Herculane nu intalnim inaltimile mari ale crestei Muntilor Cernei, ci extremitatea lor sud-vestica descrescatoare in altitudine. Cel mai inalt varf al Muntilor Cernei este Varful Dobrii (1.928 m), dar in zona pe care o voi prezenta traseul atinge maxim 625 m alt.

Statiunea Baile Herculane se situteaza la cota 160 metri deasupra nivelului marii si datorita acesteia, dar si a amplasarii favorabile in culoarul Cernei, beneficiaza de o clima calda cu influente mediteraneene.

Intalnirea AFA de la Baile Herculane a oferit posibilitati variate de cunoastere a zonei. Eu (Dan) si alti 15 amatori, user-ii @irinad, @Mika, @ioana74, @Dana2008, @zlatna si @Denisa13 unii solo, altii cu partener / partenera si / sau copil am optat pentru o drumetie in Muntii Cernei, in care am fost insotiti cu rol de ghid de profu’ de mate Sebi Pop, care ne-a incantat cu povestile lui.

Am pornit de la Hotelul Minerva, am trecut pe langa Sara’s Sons si am coborit in Valea Cernei, urmand drumul la dreapta pana la Podul Rosu. Il traversam si continuam tot la dreapta pe strada Izvorului pana intalnim mai multe marcaje si o poteca ce se arata a urca in stanga.

In prima parte a traseului am urmat marcajul punct albastru. Urcam prin padure ba in serpentine, ba mai pe scurtaturi si ajungem in curand intr-un loc descoperit, unde intalnim si un drum de masina. Suntem in Platoul Coronini. In partea superioara a platoului se gaseste Izvorul Coronini, dar noi nu am urcat pana la el si un camp de panouri fotovoltaice. Drumul de masina urca usor pe culme catre niste proprietati destul de singuratice. In Platoul Coronini am aflat si de povestea rulotei pe care turistii o vad aici, este a unui roman din Vaslui care s-a retras in aceasta poiana sa petreaca o viata mai “naturala”. Platoul este si loc de ramificatie a traseelor marcate pana aici comune. Sebi ne-a facut instructajul informativ referitor la vipere si alte vietati ce populeaza muntii. Am aflat si ca acesta este si locul unde yoghinii se intalnesc in fiecare an si formeaza spirala catre Absolut.

Continuam pe punct albastru, intrand din nou in padure. Poteca urmeaza o curba de nivel, dar in urcus sensibil, si realizez ca mergem paralel cu Valea Cernei, dar “pe sus”. Urmatorul reper pe care il atingem a fost Foisorul Verde, de unde se deschide o panorama superba asupra Varfurilor Domogled din Muntii Mehedinti. “La picioarele noastre” vedem in vale ruinele Cazinoului din Baile Herculane si parcul din fata acestuia. Daca am pomenit de cazinoul din statiune, sa amintesc ca Baile Herculane a ajuns cu niste mai multi ani buni in urma “cea mai frumoasa statiune de pe continent” cum o considera in 1852 Imparatul Austriei Franz Iosef. Multe personalitati de vaza precum Imparatul Iosif al II-lea, Imparatul Francisc I si Imparateasa Charlotte, Imparateasa Elisabeta s-au bucurat de beneficiile curative ale locului.

Ne punem picioarele din nou in miscare calauziti de acum de marcajul punct galben. Ne departam usor de buza prapastiei catre Valea Cernei si intram mai in adancul padurii. Ne “vom intalni” cu Rezervorul de Apa Munk, o constructie din caramida, boltita, solida la vremea ei, unde ne intersectam si cu alti turisti. Putin dupa acest reper si dupa ce traversam un valcel impadurit si ocolim abrupt un bustean doborit in poteca, cotim stanga in unghia scutit si in urcus la prima bifurcatie. Noua poteca marcata tot cu punct galben ne va conduce in curand la Izvorul Munk. AIci ne racorim cu apa proaspata si ne alimentam bidoanele de apa pentru restul traseului. Popasul de la izvor a fost foarte binevenit atat pentru odihna cat si pentru a asculta noi povestioare rostite de Sebi. La izvor sunt indicatoare turistice cu directiile si marcajele potecilor ce trec pe aici.

Ne vom intoarce partial pe acelasi drum pana la intersectia de care am amintit mai devreme. Marcajul calauzitor este acum triunghi albastru. Poteca clara si lina prin padure se apropie din nou de abruptul muntos si atinge punctul numit Foisorul Galben sau PIscul Jubiliar. Constructia solida a foisorului din lemn este asemanatoare primului, culoarea deosebindu-le. Este bineinteles in nou loc de popas si belvedere. Denumirea de Piscul Jubiliar este legata de marcarea inaugurarii in anul 1896 cu focuri bengale si de artificii a Canalului Portile de Fier, astazi acoperit de apele lacului de acumulare de pe Dunare. Momentul a fost marcat de participarea a multe capete incoronate ale vremii, gazdele fiind reprezentate de Regele Carol I.

Poteca noastra lina continua pe marginea abruptului impadurit si ajunge la Foisorul Rosu sau VArful Ciorici (625 m alt.). Este punctul cel mai inalt al traseului nostru. Foisorul acesta s-a ridicat in anul 2017 la marcaraea a 130 de ani de cand Imparateasa Elisabeta, mult mai cunoscuta sub pseudonimul de Sissi a scris poezia “Pe Varful Ciorici”, in anul 1887. De altfel Sebi ne-a povestit multe despre Sissi, o indragostita de natura, care a batut potecile acestor munti si drumurile staiunii Baile Herculane unde a trait povesti frumoase relatate in jurnalul ei intim. Atat ce ne-a povestit Sebi despre Sissi, ca mai ca ma asteptam sa o surprindem in placuta noastra aventura. Langa foisor este o proeminenta stancoasa, un pinten, de unde se poate admira panorama Vaii Cernei si a Muntilor Cernei si Mehedinti.

Urmeaza prima coborire a traseului nostru, una destul de pronuntata, care ne conduce pe o scurtatura intr-o alta poteca ce ne va insoti in cateva minute sub pintenul pe care fusesem cocotati mai devreme, intr-un loc spectaculos: Grota cu Aburi. O ciudatenie, veti spune. Aparent, da! Inca de la intrarea in pestera, lunga de numai 14 metri, de langa un mic prag stancos ce aveam sa il urcam, iesea abur cu miros de pucioasa (sulf). In zona este bine stiut ca sunt multe izvoare termale si sulfuroase, argumentatie ce ne apropie de adevarul stiintific. Aburul emanat aici are temperaturi de pana la 56 de grade Celsius si provine de la apa unui izvor termal si care si-a gasit loc sa se strecoare crapaturile din stanca iesind la suprafata taman in cavitatea pesterii. Daca insa va plac povestile si legendele si vreti sa va imaginati lucruri stranii, nu este greu sa adaugati acest condiment excursiei.

Dupa inca o halta de povesti ale lui Sebi, urma sa ne intoarcem pe unde am venit la Foisorul Rosu. Ploua marunt de ceva timp, dar parca nici nu ne udau picaturile pulverizate de ramurile copacilor padurii.

Urma sa coborim de acum in statiune. Sebi ne-a indrumat pe o scurtatura de el stiut, la capatul careia am citit ca era traseu interzis. Sincer, nu am vazut niciun grad de pericol pe poteca urmata. La un moment dat am intalnit din nou mai multe trasee marcate. Poteca a tot scazut in altitudine pana a ajuns in Baile Herculane in dreptul Bisericii Romano-Catolice, aproape de Statuia lui Hercule. Am urmat apoi firul Vaii Cernei in aval afland inca cate ceva despre Statiunea Baile Herculane, ajunsa intr-un grad de degradare strigator la cer.

Drumetia noastra a fost una usoara si faina; eu am considerat-o drept una de incalzire pentru anul acesta. Cu siguranta traseul acesta a fost ales inspirat de Sebi, caruia ii multumesc de companie in numele grupului. Poate fi parcurs in orice perioada a anului si poate fi parcurs si in 4 ore. Noi am drumetit cam 5 ore, mers lejer, cu multe popasuri.

Numai de bine tuturor! Si nu uitati ca mersul pe jos face piciorul frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI