O tara rece plina de oameni calzi

TIPĂREȘTE

Dublinul sau Baile Atha Cliath asa cum e denumit de localnici, nu a fost pe lista de orase pe care trebuie neaparat sa-l vizitez. Dintr-o conjunctura favorabila am ajuns si pe aceste taramuri.

Am plecat de-acasa asa cu o strangere de inima. Am un vecin care a umblat mai mult ca mine prin lume si pe care l-am intrebat cum e orasul. Mi-a spus ca arata asa ca Braila. Acu datorita faptului ca l-am vazut si eu, pot spune ca a exagerat destul de mult! E adevarat ca nu se compara cu marile metropole europene si dupa parerea mea nici macar cu Bucurestiul. Cu toate acestea are un farmec aparte pe care il simti doar plimbandu-te pe strazile lor, interactionand cu localnicii la un pahar de vorba.

In primul rand Dublinul m-a surprins intr-un mod foarte placut cu amabilitatea locuitorilor lui. Irlandezi sunt un popor de oameni mandri, care au infruntat vicisitudinile vremurilor trecute. In afara ca au avut parte de multe razboaie au prins si marea foamete, cand majoritatea locuitorilor au emigrat in SUA, Canada sau chiar in Australia. Din acest motiv este cunoscut faptul ca sunt unul din putinele popoare (alaturi de evrei) in care marea majoritate a concetatenilor traiesc in afara granitelor natale.

Dublinul este un oras care musteste de istorie, in care ziua se munceste, iar seara se distreaza in nenumaratele puburi existente. Acolo se savureaza renumitul whisky Jameson sau renumita bere Guiness, ascultand o muzica de calitate. Irlandezii, probabil si din cauza faptului ca le place bautura sunt foarte sociabili.

In alta ordine de idei, aici am gasit cel mai mare procent de conationali. Nu spun ca sunt cel mai multi aici la lucru, ci ca raportat la populatia orasului procentul de romani este foarte mare. La cativa pasi pe strada auzi o vorba romaneasca, iar in multe pub-uri la care am fost erau si angajati romani. Si ca sa mi se intareasca ideea ca nu vorbesc bazaconii, in cele cinci zile in care am cutreierat strazile orasului am gasit trei supermarketuri romanesti, cu produse traditionale. In Italia sau in Spania unde sunt marile comunitati de romani nu am intalnit asa ceva!

Dar sa revenim. Datorita faptului ca am stat la un hotel central (vezi impresii) si pentru ca orasul e destul de micut am putut sa-l parcurgem doar per pedes. Primul lucru pe care-l observi atunci cand ajungi pe strada lor principala O’Connell este vestita „teapa din Dublin”, respectiv The Spire. Nu stiu foarte clar ce reprezinta, cert e ca este un simbol al orasului. Datorita faptului ca abia poate fi cuprinsa de 6 oameni tinandu-se de maini si ca are o inaltime de peste 120 metri e clar ca nu ai cum sa o ratezi.

In primul rand, avand in vedere ca eu sunt pasionat de istorie am fost la Dublinia. Aici sunt trei expozitii care te fac sa vezi orasul intr-o noua perspectiva, te ajuta sa vezi cum traiau pe vremuri si sa inveti din experientele lor. Acest muzeu este dedicat vikingilor din epoca medievala. Un muzeu interactiv, foarte interesant.

Foarte aproape de muzeu se afla Biserica lui Christos (Christ Church Cathedral) de care este legata de o pasarela. Aceasta catedrala de rit protestant (anglicana) este unul din obiectivele turistice principale ale orasului. Este o catedrala veche de un mileniu, dar datorita faptului ca doar aproximativ 5 % din locuitorii orasului mai sunt de aceasta religie e destul de libera. Ce m-a frapat la aceasta catedrala este faptul ca undeva la subsol era amenajat un bar, unde probabil dupa slujba vin credinciosii sa socializeze. Interesant.

Daca tot am ajuns la capitolul atat de iubit de irlandezi, respectiv bautura, trebuie sa vorbesc putin si de cele doua muzee specifice, muzeul Jameson si muzeul Guiness.

Prima data am fost la muzeul Jameson, de fapt unde era distileria Jameson transformata in muzeu. Datorita faptului ca eram foarte matinali, la ora 10 dimineata nu am fost decat noi si o pereche de irlandezi. La acest muzeu e musai sa te preia un ghid care sa-ti povesteasca atat de istoria distileriei, cat si de procesul de fabricatie. Tocmai acest lucru a facut interesanta vizita la acest muzeu. Am dat de un ghid foarte bine pregatit si foarte simpatic. Ne-a placut atat de mult de el incat ne-a convins ca de-acum acolo sa devenim consumatori de Jameson, in detrimentul altor marci de whisky. E drept ca la sfarsit am avut parte si de o degustare, in care am facut comparatia intre whisky-ul scotian, cel american si cel irlandez. Cert ca pentru noi adultii a fost o experienta vesela. La iesirea din muzeu puteai sa-ti cumperi diverse categorii de whisky, Jameson normal.

Vizita la muzeul Guiness a fost total diferita. Aici este o fosta mare fabrica de bere transformata in muzeu. O mare de oameni vizitau acest muzeu dedicat berii. Cel mai aglomerat muzeu din Dublin!:) Puteam si aici sa asteptam sa se formeze un grup sa mergem intr-un tur cu ghid, dar n-am avut rabdare. Acest tur prin muzeu se face pe mai multe etaje unde deasemenea poti observa procesul de fabricatie. La fiecare etaj eram asteptati de cateva domnisoare, care ne serveau cu un pahar de bere. Sincer nu prea ma omor dupa acest tip de bere, dar dupa cateva pahare parca incepuse sa-mi placa. Marea surpriza a venit cand am ajuns la ultimul etaj unde era amenajat un bar pe rotund (Sky bar) de unde se vedea o priveliste foarte frumoasa a orasului. Si aici aveam parte de cate un pahar de bere, in pretul biletului. Nu cred ca mai trebuie sa precizez ca aici era cea mai multa lume si am asteptat vreo 15 minute sa se elibereze o masa. Datorita celor cateva pahare de bere si aceasta vizita a fost interesanta. Tin sa precizez ca muzeele nu le-am vizitat unul dupa altul:)

Misto viata in Dublin, ziua la munca, seara la distractie. Le place foarte mult sa socializeze si de-aceea nu stau asa mult in casa. Am fost si in zona Temple Bar unde nu am intrat, fiind cu fata. Ce m-a impresionat e faptul ca m-am pus la poza. Sotia era peste drum (e o straduta foarte ingusta) si era trafic. Toate masinile au oprit sa terminam sesiunea de fotografii si nimeni nu era nervos sa claxoneze sau sa injure. Cand vom ajunge si noi la un asemenea grad de civilizatie? Cred ca eu nu mai apuc.

In schimb intr-o seara am fost la un pub care avea program artistic, respectiv celebrul dans irlandez. A fost destul de scump dar a meritat. Ne-am simtit foarte bine.

In alta zi am fost sa vizitam Muzeul National de Arheologie unde se gasesc cele mai minunate exponate arheologice ale Irlandei, insotite de informatii pretioase. Muzeul a fost deschis in anul 1890. In interiorul acestuia sunt exponate din perioada medievala si exponate ale vikingilor. Se gasesc deasemenea obiecte din aur sau din alte metale pretioase, bijuterii foarte vechi de o valoare inestimabila. Intrarea la acest muzeu este gratuita.

Se stie ca (virgula) culoarea traditionala a irlandezilor e verdele. Aceasta culoare o poti regasi in minunatele parcuri pe care le au. Acestea arata toate foarte bine si fiindca sunt ingrijite si datorita climei ploioase. In centru este parcul St Stephen’s care este plin tot timpul. Este foarte iubit de locuitori si datorita amplasarii centrale. In apropiere se afla si renumita Trinity College, renumitul lor centru universitar, cunoscuta si peste hotare. Vizita in acest complex e foarte interesanta, deoarece aici gasesti o gramada de cladiri istorice, inclusiv vestita biblioteca unde se afla Book of Kells o biblie foarte veche, de prin secolul al IX-lea. In aceasta biblioteca se gasesc in jur de 250000 dentre cele mai vechi carti si manuscrisuri. Vizita in acest campus universitar este foarte reconfortanta in special datorita tinerilor studenti plini de viata si de voiosie.

Cel mai mare parc din oras este insa Phoenix Park situat mai la periferie. Acesta se intinde pe cateva sute de hectare, fiind unul din cele mai mari parcuri din Europa. In secolul al XVIII-lea aici era amenajat un teren de vanatoare pentru nobilimea anglo-saxona. In acest parc se afla atat Cladirea Presidentiei Irlandei, cat si Ambasada Statelor Unite ale Americii. Parcul este atat de intins incat acesta este taiat pe din doua de o sosea larga foarte circulata. In interiorul parcului se afla si Monumentul Ducelui de Wellington si deasemenea Gradina Zoologica.

Drumul catre aceasta Gradina Zoologica a fost piatra de incercare pentru picioarele noastre. Distantele catre si in acest parc sunt foarte mari. Ca un lucru amuzant sa va povestesc si faptul ca la un moment dat am intrebat unde e zoo (pronuntat chiar asa din obisnuinta). Ei nu intelegeau ce vrem, pana si-au dat seama oh zuuuuu (pronuntie).

Gradina Zoo e foarte mare, e foarte ingrijita, dar probabil si datorita faptului ca era frig si multe animale erau inauntru nu ne-a impresionat foarte tare. E drept ca am si vizitat unele superbe si probabil si asteptarile sunt mai mari.

Referitor la mancare mi-a ramas in cap micul dejun irlandez, compus invariabil din sunca prajita, doua oua ochi si iahnie de fasole, asezonate cu niste rosii coapte. La orice colt de strada gasesti un loc de unde poti savura acest mic dejun. Aceste localuri sunt mereu pline semn ca nu prea obisnuiesc sa manance acasa.

Preturile in magazine sunt destul de mari. Totusi am avut noroc, fiindca pe strada pe care am avut hotelul se afla un mare magazin Primark, pe care-l stiam din Londra. Culmea ca acest lant de magazine isi are originea chiar in Irlanda. De-acolo ne-am putut cumpara o gramada de produse la un pret decent.

In concluzie pot sa spun ca ne-am simtit foarte bine in acest oras. Nu e ca marile metropole, dar tocmai acest lucru ne-a placut.

---

VIZUALIZĂRI: 5655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI