Primii fulgi de zăpadă pe Clăbucetul Azugii

TIPĂREȘTE

Imi place să merg pe munte in orice anotimp, dar, totuși, iarna imi place cel mai mult. Muntele imbracă haina albă, totul este mai curat, mai clar. La mijloc de noiembrie, după două luni de toamnă care au prelungit nesperat vara, s-a anunțat prima zăpadă. Nu puteam să ratez intâlnirea cu iarna din noiembrie, așa că, impreună cu soțul și câțiva prieteni, am plecat in drumeție pe munte.

Am mers pe Vârful Clăbucetul Azugii (1586 m), cu plecare din Predeal și sosire in Azuga, un traseu ușor, așa, ca pentru acomodare cu iarna.

Am mai fost de câteva ori pe acest traseu, de fiecare dată iarna, abordându-l atât dinspre Predeal cât și dinspre Azuga.

La Predeal am ajuns foarte ușor și comod cu trenul. Vremea se anunța frumoasă și rece din cauza vântului care bătea ceva mai tare, dar nu era nimic ingrijorător. Ne-am imbrăcat bine, căciuli, mănuși, geacă de puf in rucsac, pentru orice eventualitate.

Din Gara Predeal am pornit spre Clăbucet. Nu am mers spre pârtie, ci am cotit spre stânga, pe Bulevardul Libertății, parte din traseul” Promenada Poliștoacă” .

Până la intrarea in pădure traseul este asfaltat, Promenada Poliștoacă fiind reamenajat in ultimii ani. Am admirat construcțiile răsărite in această zonă, și, incet am intrat in pădure urmând marcajul Cruce Roșie. Este un drum forestier, foarte ușor. Un strat foarte subțire de zăpadă acoperea crengile arborilor, sporind frumusețea acelei dimineți.

Nici nu ne-am dat seama când am ajuns la Cabana Susai, inchisă pentru renovare. Tot inchisă am găsit-o și in februarie, nu știu când se va termina renovarea.

Terasa cabanei era albă, acoperită de zăpadă, iar de pe terasă se vedeau Bucegii. Peisaj de vis, vreme splendidă, moment bun pentru o scurtă pauză.

După ce ne-am refăcut forțele, am plecat mai departe spre Vârful Clăbucetul Azugii, urmând marcajul Bandă Albastră, pe poteca numită Drumul lui Ceaușescu. Pe aici poteca a fost pietruită ca să poată merge in condiții bune Ceușescu de la o cabană pe care o avea in apropiere la Susai. Nu știu sigur dacă Nea Nicu a circulat pe aici, dar poteca inncă este pietruită. Pădurea era ca din povești. Vântul bătea in rafale scuturând zăpada de pe crengile brazilor. M-am oprit de mai multe ori să aud cum brazii gem bătuți de vânt și să fotografiez acele de zăpadă in lumina soarelui.

La un moment dat este o fereastră in pădure, prin care intr-o parte se văd munții Bucegi iar in cealaltă Munții Neamțului. Alte opriri, alte fotografii.

Poteca urcă ușor, părăsește pădurea și ajunge la Stâna Clăbucetul Azugii, de unde se văd Bucegii, Poiatra Craiului, Postavaru. Ptractic, de jur imprejur erau numai munți acoperiți de un strat subțire de zăpadă.

De la stână a urmat cel mai susținut urcuș al traseului, până pe vârf. Surpriza a fost să găsim vârful Clăbucetul Azugii, marcat. Până acum știam doar că acolo undeva era vârful, dar acum era precis localizat și marcat. Sus vântul se simțea ceva mai tare, a trebuit să ne imbrăcăm bine. Am mai făcut o scurtă pauză de fotografii după care am pornit la vale, spre Păstrăvăria Azuga. Am mai mers puțin prin golul alpin până am intrat in pădure, un de vântul parcă bătea mai tare decât in prima parte, in urcare. Coborârea este ușor abruptă in unele locuri, dar nu era nici noroi și nici zăpadă ca să alunecăm. Cu atenție am putut să ajungem jos, am traversat râul Azuga din care mai era doar un firicel, și am ajuns la Păstrăvărie. De aici am comandat un taxi și am mers la Restaurantul Rhein să incheiem tura intr-un mod plăcut.

Am parcurs in aproape șase ore de mers lejer, aproximativ 14 Km, cu 730 m diferență pozitivă. O tură foarte ușoară și frumoasă, pe care o recomand celor obișnuiți cu drumețiile ușoare pe munte.

Sper ca fotografiile să vă convingă și să porniți la drum.

---

VIZUALIZĂRI: 333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI