Cheile Turzii, “redivivus”!

TIPĂREȘTE

“Bye, bye” et “a bientot”, Tg. Mures!

Mie nu-mi plac despartirile dar ele sunt necesare pentru a face loc unor noi intalniri. Grupul din Normandia si Provence, pleaca. A sosit si clipa despartirii, e timpul sa ne spunem “bun ramas”, dupa un periplu de 9 zile prin Bucovina+Transilvania+“Tara lui Dracula” (Sighisoara+Bran). Emotionanta a fost serata “de adio”franco-romana”, pigmentata cu Camembert + Murfatlar + Champagne + Tuica + Vin de Jidvei + Transylvanie + Normandie + Dracula + Viscri + Cascada Cailor + Provence + slanina cu ceapa + ”bisous 3 fois” (pupici de 3 ori, asa cum e obiceiul pe la ei) + chocolat francais + cateva lacrimi + schimb de adrese. Clubul Francofonilor din oras a fost la inaltime, au venit toti invitatii. Intrebati "Ce v-a placut mai mult in Romania? ", francezii au raspuns la unison... românii!

De la Tg. Mures, o pornim a doua zi, dis de dimineata, spre Cluj, spre hotelul Paris, de pe strada Paris, caci grupul avea, ziua urmatoare, avion spre Paris. Nu inainte de a profita de timpul ramas si de a strabate spectaculoasele Chei ale Turzii si a intra pentru scurt timp in misterioasa padure a Baciului.

Daca cea mai frumoasa partea a rezervatiei naturale CHEILE BICAZULUI, s-a “kitch”-izat, sufocata de un lung sir de cabane de lemn cu maruntisuri si chinezarii, Cheile Turzii si-au pastrat statutul si demnitatea si ne prezinta “live”, salbatica si milenara inclestare dintre picatura de apa a paraului Hasdate si granitul dur al muntelui. Intr-un final, invingatoare prin KO, a fost declarata, in mod paradoxal, picatura de apa.

Cheile Turzii sunt un loc linistitor, pozitiv, anti-stress, un loc ideal cand sunteti obosit sau aveti o criza de nervi.

Daca anul trecut prezentam pe AFA niste chei ale Turzii paraginite, (Renasterea “Cheilor Turzii”, o iluzie? - vezi aici), in acest an situatia s-a schimbat radical.

Felicitari eco-primariei din TURDA! O veste buna! Drumul pana la intrarea in chei este asfaltat, castelasul de la intrare, refacut, 3 cabane de camping renovate, exista serviciu “rent-a bike”, ecologistii adunau gunoaiele prin chei (saci intregi). In parcare au reaparut autocare cu olandezi, unguri, francezi si nemti... Daca respecti Natura tarii si ea te respecta si te rasplateste. si iti va aduce, bine-nteles, multi turisti. Pretul intrarii in chei a ramas neschimbat - 4 lei. N-am sa fac o a doua descriere a traseului prin chei, va spun doar ca el este superb, e bine sa ajungeti acolo pe la pranz, cand soarele e chiar deasupra lor si pozele ies bine, ca trebuie sa luati in serios panoul cu “cad pietre”, eu am patit-o, la un moment dat si de-abia m-au scos amicii de sub un bolovan, mai mare decat mine (he, he), ca mersul de 1,5 km prin chei e deosebit de usor, ca trebuie sa ajungeti doar pana la al 4-lea pod, apoi, ele nu mai sunt interesante, ca cheile sunt usor de parcurs de catre oricine, nu urci aproape deloc, ca a doua parte a cheilor sunt cele mai spectaculoase, acolo unde “padurile galerii” dispar si ca, pentru a ajunge in chei, venind dinspre Tg. Mures, spre Cluj, la intrarea in Turda trebuie sa fiti atenti la sensul giratoriu si sa urmati “calea spre Alba Iulia - Campeni” si, dupa vreo 12 Km, s-o cotiti la dreapta spre Cheia. Dar oricum, despicatura incofundabila a cheilor, va va aparea in fata ochilor.

Vremea e buna, la ora 12 suntem in chei, avem lumina buna, grupul e incantat de traseu, pierdem mult timp cu fotografiatul si filmatul.

Apoi, porrnim val-vartej spre Padurea Baciului. Cum ajungeti acolo? Simplu. Dupa ce ati trecut de dealul Feleacului, intrati in Cluj si urmati drumul spre Zalau (treceti pe langa gara si autogara) si... prima comuna ce-o intalniti in cale, se numeste Baciu. Acolo intrebati (sau urmariti bannerul cu hotelul “Sun Garden”)... in spatele lui incepe interminabila si misterioasa padure cu arbori cotiti, arbori fara coroana, arbori incolaciti, arbori in unghi drept, arbori “cu ochi”, si cu o pajiste circulara in varf se deal, in care se pare ca a aterizat un OZN. Pierre ne da la fiecare, inainte de intrare, cate o gura de palinca, ca sa mai prindem curaj. Dar, vai, printre noi, avem si un specialist in silvicultura, care, studiaza atent padurea si ne explica stiintific, fiecare fenomen. Ne spune ca e o padure tanara ce-a crescut deasupra uneia batrane, care a putrezit. Padurea e intunecoasa si deasa. Arborii sunt subtiri si incolaciti, singuri sau unul in jurul celuilalt, ne explica el, o fac pentru a ajunge mai usor la lumina, e-o lupta pentru supravietuire. Nu e nici un mister. Eu ma dezumflu rapid, pentru ca amicul silvicultor imi demonteaza toate ideile preconcepute, cu argumente. Are explicatii chiar si pentru pajistea rotunda si pentru lacul ce bolboroseste sinistru, ascuns undeva intre copaci si care ar fi raspunzator de zgomotele ce se aud in linistea noptii. Pentru disparitia “baciului” cu turma lui de oi cu tot, insa, . n-are nici o explicarie, dar incepe sa zambeasca. La resturantul “Sun Garden” e nunta. Se pare ca cererea pentru onomastici e mai puternica decat cea pentru elucidarea unor mistere. Tinerii de azi nu mai cred in fantome ci mai degraba in banii ce se aduna la nunta cu care isi vor cladi viitorul si eventual, isi vor cumpara un sejur, in luna de miere, la Venetia, Paris sau in Corfu. Personalul de la receptie, n-a auzit niciodata de misterele din padurea de langa ei despre care s-au scris carti, s-au editat pliante in limbi straine si despre care exista cateva filmulete pe youtube. Am impresia ca inca o frumoasa legenda autohtona “gen monstrul din Loch Ness”, se va pierde. Resortul “Sun Gurden” e superb... hotel modern, teren de golf, lac de agrement.

Pierre devine ganditor... cu o seara inainte, primise o invitatie de la Michel, de a vizita altceva unic in Europa - Delta Dunarii, asa incat, isi facea deja planuri pentru viitor. Apoi, grupul ramane la hotelul din Cluj iar eu ma-ndrept spre casa, cu amintirile frumoase, ale unei infratiri, initial sportive, inceputa in urna cu 20 de ani, si devenira acum turistica. Grupul nostru e invitat in cursul anului viitor, in Franta (Normadia - Paris - Alpi - Coasta de Azur (Bordeaux - Nisa - Cannes). Si cred ca vom merge. Putem noi rata o intalnire cu Omaha Beach, cu Brancusi, cu contele de Monte Cristo si Chateau d’If, cu Mr. Negrescu din Nisa sau cu jandarmul din Saint Tropez? Nu! Asa ca am inceput sa adunam inca de pe-acum, bani, pentr acest mega-circuit al viitorului.

Au revoir, a bientot!

@Web, te rog clipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2702 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI