Pasajele Bucureștiului, cu accent pe Villacrosse

Pe mine, nefiind din București, aș zice că ”m-ai lăsat fără cuvinte! ”. Dar văd că efectul este asemănător și asupra celor din București.

Cu alte cuvinte, rev-ul este cotat, ”Fără cuvinte”.

E mult, mult de când nu am mai fost prin acest pasaj. Încă mă mir că mai există și mă bucur pentru asta. Și cum, brațele cariatidelor sunt întregi, tefere și nevătămate? Asta e o performanță.

Mi-au plăcut ”latinitățile” din Pasajul Latin.

Încă odată, îmbrățișări!

Of, traiesc aici si constat ca nu stiu o gramada de locuri minunate, pline de istorie si povesti. Daca vine cineva si descrie totul asa de amanuntit si frumos mai ca imi vine sa plec cu printul la mine si sa le descopar pas cu pas.

Am trecut pe langa unele, am trecut prin altele insa fara sa le dau importanta cuvenita.

Multumesc pentru lectia de istorie, de normalitate si romanitate (asta daca este asa un cuvant in dex).

Plecam peste mari si tari sa vedem locuri si daca cineva ne face o astfel de descriere pentru ceea ce este "acasa" ramanem fara grai.

Primul meu wow a fost cand am luat fluturasul busului turistic si am vazut cate obiective atinge, obiective pe langa care treceam nepasatoare.

Cum ajung in zona o sa casc ochii mari, o sa inspir si o sa iti mai trimit un "multam".

@mihaelavoicu: Mulțumesc infinit pentru aprecieri. Câteodată și eu sunt uimit de obiectivele ascunse prin oraș, mai mult sau mai bine conservate. Timpul e prețios, mulțumesc celor care și-au rupt o fărâmă din timpul lor pentru a lectura materialul și a privi imaginile atașate.

@roth: Mereu descoperim câte ceva nou în orașul natal/de reședință. Trebuie doar să știm să ne bucurăm de micile cadouri oferite de lucrările Naturii și ale Omului.

Numai bine!

@tata123: Parca e un facut sa ne intalnim pe AFA in locuri care imi produc emotie si de care ma leaga multe amintiri. Ne-am intanit la Branesti, unde locuiesc de peste 45 de ani, saptamana trecuta la Giurgiu, unde m-am nascut, am copilarit si m-am format, iar acum in Bucurestiul care mi-a fost gazda in anii 1967 – 1970. Chiar daca am locuit doar trei ani in Bucuresti, am avut timp suficient de a bate orasul in lkung si lat, de a-I cunoaste foarte multe locuri si a acumula foarte multe amintiri din Bucuresti. Mai ales ca din anul 1972 serviciul meu a fost la intreprinderi care aveau sediul in Bucuresti, fie erau in Ilfov, iar forul tutelar era in Bucure3sti. Asa ca am avut in continuare ocazia de a strabate orasul, mai ales in zona centrala. Dar sa revenim la subiectul articolului.

Locurile descrise nu-mi sunt deloc necunoscute si, sper ca in cateva minute cat voi scrie acest ecou sa-mi amintesc cateva lucruri care sa completeze articolul, care ca de obicei este foarte bine documentat.

Voi incepe in ordinea prezentarii in articol, cu pasajul Macca-Villacrosse. Mai intai as mentiona ca nu numai eu, dar multi oameni acum 50 de ani stiau de pasajul Vilagros (am scris numele asa cum era pronuntat). Putini stiau originea corecta a numelui pasajului. La intrarea din calea Victoriei in latura Villacrosse, pe dreapta era un birou de copiat acte, apoi un centru de la cooperativa Cartonajul, unde se comandau legitimatii de serviciu, dar mai ales era o legatorie de proiecte de diploma, unde veneau aproape toti absolventii de facultati din Bucuresti. Ce imi aduc aminte e ca acest centru a functionat si dupa revolutie, baiatul meu cel mare aici realizand proiuectul sau de diploma. Tot pe dreapta era un centru de croitorie, iar langa intrarea dinspre E. Carada era un centru de optica. Pana la aceasi intrare, pe stanga era un atelier de bijuterii, iar chiar in fata intrarii din Carada era un magazin al Centrocoopului unde se gaseau (vorbesc de anii 1980-1990) jocuri logice pentru copii (de aici am luat primul cub Rubik), iar pentru primele calculatoare personale se gaseau casete cu jocuri pe calculator. Ce era pe latura Macca nu-mi amintesc si imi cer scuze pentru aceasta. Ce stiu este ca intrarea Macc era langa cladirea Bancii Romane de Comert Exterior, la parterul careia se afla un magazin de bijuterii din aur, unde in baza unei cereri aprobate, iti puteai comanda verighete.

Pasajul Latin a fost primul pasaj subteran de traversare si, daca nu gresesc a fost inaugurat in anul 1968. Au urmat apoi pasajul de la Piata Scanteii, cel de la Universitate, apoi Bucur Obor si Muncii.

Pasajul Francez era una din legaturile dintre Lipscani si Covaci, unde vizitam toate consignatiile.

Pasajul Hanul cu Tei era destinat Consignatiilor profilate pe opere de arta. Gaseai aici picturi, sculpturi, covoare, carpete, decoratii interioare si tot felul de creatii care aveau legatura cu arta. Tot aici, in perioada sarbatorilor de iarna ne plasam felicitarile pe care le realizam in camin. Ale noastre erau mai modeste, mai simple, dar erau pe hartie foarte buna si la pret foarte convenabil, ceea ce le facea vandabile. In schimb cele ale colegilor de la decoratori erau adevarate opere de arta, ca si martisoarele pe care le realizau.

Pasajul Majestic pornea din calea Victoriei, din cladirea care avea la parter, casele de bilete de la National, Savoi, apoi un restaurant trecand pe langa cladirea care pana in 1972 a adapostit sala Comedia a Nationalului Bucurestean.

La iesirea din pasaj, in str. Academiei era Hotelul Majestic, cu un lacto-bar la parter.

La iesirea din pasajul Comedia, care era pe cealalta latura a salii Comedia, pe str Academiei era cofetaria Albina (sau Viespea cum ii spuneam noi), unde se manca cel mai bun profiterol din Bucuresti.

Psajul Victoria pornea din calea Victoriei de langa cladirea unui magazin de instrumente muzicale (Melodia parca se numea), la intrare se cobora la subsol unde era un centru de optica, unde mi-am facut primii ochelari in toamna lui 1968, iar pe dreapta, in pasaj era un restaurant (Meteor imi amintesc eu ca se numea), unde se manca cea mai buna ciorba de burta dupa demolarea restaurantului Odobesti.

De pasajul Englez nu-mi mai amintesc nimic, din pacate

Mi-as permite sa adaug o straduta, sau o intrare, mai corect intre Lipscani si Blanari. Este vorba de Intrarea Soloc, care pleca din Lipscani de langa magazinul de incaltaminte Bizon in stanga, iar cladirea din stanga nu mai stiu ce magazin adapostea pe Lipscani. Imi amintesc ca in capatul dinspre Blanari era un mic restaurant. Pasajul iesea in Blanari, in fata Bisericii, unde strada facea o curba la dreapta pentru a iesi in Doamnei.

Ar mai fi de mentionat la acelasi capitol si micuta straduta Zarafi, intre Lipscani si Gabroveni, in capatul dinspre pasajul Lipscani, care dadea in fata unei cladiri care adpostea caminul studentesc al Arhitecturii.

Si as mai mentiona, daca nu abuzez de incredere, vizavi de str Zarafi, o alta straduta, Bacani, care pleca din Lipscani, avand in dreapta Bazarul Bacani, langa magazinul de incaltaminte Clujeana, iar in stanga magazinul Lumea Copiilor, pentru a ajunge in str Blanari.

E cazul sa ma opresc, ca vazui ca m-am intins prea mult la amintiri si cine stie pe cine mai supar.

Asa ca iti doresc numai bine si calatorii placute!

@roth: Cred ca zona descrisa in articol merita nu o lectie ci un manual intreg, pentru ca sunt atat de multe lucruri de povestit. Dar, asa cum spuneai, trecem asa de repede pe langa tot ce-i romanesc, admiram frumusetile altora, iar pe-ale noastre ni le descriu straini si ne miram apoi ca avem o tara atat de frumoasa. Poate ca centenarul de saptamana viitoare ar fi trebuit sa ne faca sa scriem mai mult despre lucrurile, dar mai ales locurile care au marcat acesti 100 de ani de la Marea Unire. Ma gandeam ca la implinirea a 100 de ani de la revenirea la Patria Mama a Bucovinei, care va fi marti, sa fi publicat articolele scrise despre concediul petrecut in bucovina si care sunt o pledoarie, poate prea arzatoare, pentru a vizita si pastra neschimabat acest colt de lume care este dulcea mea Bucovina. Dar entuziasmul cu care au fost primite cu un an in urma primele articole ma fac sa stau in banca mea si sa le pastrez pentru mine si prietenii mei adevarati.

Na ca ca am deraiat de la subiect, dar cred ca asa cum spuneai nu trebuie sa uitam ca suntem, totusi romani, iar a descrie, in cazul de fata Bucurestiul nu este un moft.

Ma opresc pentru ca cine stie ce mai zic.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Mulțumesc pentru comentariile bogate adăugate și la acest articol, comentarii venite din partea unui om care a văzut cu proprii ochi firmele și prăvăliile enumerate în ecou.

Chiar mă întrebam când a fost construit Pasajul Latin (fostul Lipscani) , iată că am aflat: sfârșitul anilor 60. Eu îmi aduc aminte de culoarul placat cu mozaic din epoca comunistă, apoi de chioșcurile deschise în subteran după 90. Scormonind după informații am citit că în timpul săpăturilor au fost descoperite urme de locuire medievală (secolul al XV-lea), urme ale unor bisericuțe, o necropolă medievală, cuptoare metalurgice. Și o curiozitate pentru specialiști: pasajul nu are radier general (structura de beton armat a fost proiectată de ing. Oreste Vorobciuc și echipa sa, la Institutul Proiect București).

P. S. Săptămâna trecută era în plin proces de demolare Magazinul „București” (clădire construită în 1929), situat la intrare pe strada Lipscani - de aici cumpăram hăinuțe înainte de 1989 (digi24.ro/stiri/actualita ... demolat-1033362).

@tata123: Imi cer scuze, tie si tuturor cititorilor acestui articol, pentru o greseala aparuta in ecoul meu, acolo unde descriu pasajul Victoria. Restaurantul unde se manca cea mai buna ciorba de burta din Bucuresti, dupa desfiintarea restaurantului Odobesti, se numea Mercur si nu Meteor, cum am scis eu, din eroare. Tin minte ca acolo la ora 11, dimineata nu mai gaseai loc nici in picioare, toate fiind ocupate in vederea servirii delicioasei ciorbe de burta. Acum cititorii de mancatorii sper ca nu se vor mai supara pe mine, ca am scris si pentru ei.

Inca o data scuze pentru greseala.

Numai bine si calatorii placute!

Pasajele astea sînt printre locurile deosebite ale Bucureștilor, mici condimente sau surprize ascunse. De la ele a pornit și „recucerirea centrului”, preluarea sa de către viața orașului, după decenii în care era mai degrabă o pată neagră pe harta promenadelor bucureștenilor, un loc de ocolit, la mare distanță de forfota de acum. Pasajele Macca-Villacrosse și Victoriei au fost primele zone din centru care au renăscut și au reintrat pe harta cafenelelor și teraselor, la finele anilor 90.

Azi, Pasajul Englez a cam rămas singurul „autentic”, ne-turistic. Ba chiar e nevoie de un imbold serios ca să îl parcurgi. Un loc parcă rupt din altă lume, aproape de Calea Victoriei.

Pasajul Lipscani l-am văzut mereu ca pe o porțiune subterană a străzii Lipscani, care a fost întreruptă de bulevard. Bulevard care practic a și anulat funcția urbanistică și socială a Pieții Sf. Gheorghe, pe care pasajul nu prea reușește să o lege, să o reîntregească. Poate, dacă s-ar extinde și pe partea aia centrul pietonal. Planuri sînt...

Eram în oraș acum 2 weekenduri, cînd se demola Magazinul București. Se lucra și la 1 noaptea. Am făcut o poză, din gura Pasajului Lipscani (Latin, mă rog) printre fulgii care cădeau. Cică se va reconstrui la fel, se va păstra și mozaicul.

@abancor: Zona imi trezeste multe amintiri, mai ales ca in anii 1977 - 1980 am lucrat la IEIAMC Bragadiru, care isi avea sediul in Bd. 1848 nr. 34, la etajele 1,2 si trei, exact la coltul 1848 cu Lipscani. Am mai citit undeva ca se demoleaza fostul (de-acum) Magazin Bucuresti. Ma gandesc cat de repede se demoleaza acesta si cat de " repede ", cu mai multe hotarari judecatoresti, se demoleaza blocul lipit de Catedral Sf. Iosif. O fi vreo intamplare. Si legat de refacerea cladirii asa cum a fost, parca am mai auzit povestea asta. Parca era un doctor care a demontat Hala Matache si ne-a promis ca se va recladi cam pe unde a fost pana la demolare. A auzit cineva ca se va recladi, sau ca s-a inceput recladirea. Scuzati-ma, dar mie mi-e teama ca va aparea un bloc din beton si sticla cu birouri, intr-o zona care in afara de comert nu a cunoscut alta activitate.

Numai bine si calatorii placute!