Clădiri emblematice în capitală - III

Sediul Uniunii Arhitecţilor, fostă Direcţia a V-a a securităţii avea ca obiectiv paza şi protecţia membrilor C. C. al PCR şi în special a cuplului Ceauşescu. În zilele revoluţiei întreaga arhivă cu dosarele celor urmăriţi a fost încărcată în nişte camioane ale armatei care au zăcut vreo două zile fără pază în faţa clădirii. Presa vremii a scris că de acolo au fost extrase dosare care au reprezentat piese de şantaj pentru unii politicieni care au profitat să se caţere ulterior în posturi înalte. O parte din dosare au fost duse de ofiţeri de securitate la Berevoieşti unde parţial au fost arse.

Am vazut de multe ori cladiri vechi alipite de imobile noi, trecerea intre generatii, chiar secole facandu-se fara nici o agresiune asupra retinei. Totusi, vazand aceste alaturari mi se pare ca o trasura eleganta este remorcata de un Porsche, ultimul tip. Trasura este eleganta, Porsche-ul este modern, dar cine doreste aceasta combinatie? Sau poate nu sunt eu destul de destupat la gust.

În țară, probabil cel mai cunoscut exemplu de îmbîrligare de stiluri arhitecturale e clădirea operei din Timișoara. Altceva mai evident și mai notoriu nu îmi vine în minte.

Există și rateuri, cum ar fi gara din Iași, monument de arhitectură, renovată catastrofal (cele 2 aripi laterale îmbrăcate în sticlă, fără nici o noimă). Culmea e că aici nu a fost nevoie să se construiască ceva nou, ca în cazul Timișoara. Nu i-a pus nimeni să inventeze altceva, trebuia doar să refacă tencuiala. Cine a desenat soluția aia nu cred că se poate numi arhitect.

În București sînt mai multe cazuri gen Uniunea Arhitecților, probabil soluții de compromis la păstrarea fațadelor istorice dar mărirea spațiului construit. La repezeală îmi vin în minte cîteva clădiri de pe lîngă Hanul lui Manuc, un hotel de pe Maria Rosetti colț cu Vasile Lascăr (Hotel Sarroglia) și fostul Volksbank de pe Colței, care a imitat la parter fațada unei clădiri vechi care se afla înainte acolo (prin anii 2000 încă exista).

Și la clădirea de pe Bălcescu colț cu Cîmpineanu s-a adoptat soluția de a se demola tot în afară de fațadă și construi din nou, dar nu s-a ieșit din volumul fațadei și deci rezultatul nu e un hibrid vizibil.

Și palatul BNR e compus din 2 aripi din epoci și stiluri diferite, dar alăturarea nu e deloc vizibilă, nici deranjantă, nici surprinzătoare, sînt practic 2 clădiri diferite.

Muzeul mănăstirii Putna e alt caz de includere în perimetrul unor construcții vechi a uneia noi.

N-am o părere generală. Dacă rezultatul este reușit, nu văd de ce nu s-ar valorifica astfel unele „ruine”, sau nu s-ar face trimiteri la trecut (ca în cazul Novotel). Din exemplele de mai sus, ateneul ăla din Giurgiu îmi pare crîncen, pentru că partea „modernă” e din stilul „clădiri publice din anii 90”, în care se combină, cu rezultate odioase, produsele uzinelor rămase în funcțiune - pereți cortină cu cornier de la Faur, balustrade sudate de la Republica, vopsea auto de la Autobuzul, betoane etc.

@iulianic - După ridicarea Hotelului Novotel pe Calea Victoriei, de fiecare dată când trec pe lângă fațada din sticlă, îmi place să privesc câteva secunde reflexia Hotelului Continental de vis-à-vis. Îmi aduc aminte vag de existența unei mici terase parcă și a unei statui pe locul vechiului teatru.

Un alt exemplu de îmbinare între „clasic” și „modern” în arhitectură este Casa memorială a lui Spiru Haret, personalitate a culturii și școlii românești (cel care a elaborat pentru prima dată chiar Lista monumentelor istorice, cum se spune într-o știre), a cărui casă-muzeu (la un moment dat) a fost „transformată” într-un bloc cu 7 etaje. Scandalul a ținut prima pagină a presei bucureștene anii trecuți - mai multe amănunte și imagini găsiți aici: hotnews.ro/stiri-administ ... t-finalizat.htm și pe postul tv național stiri.tvr.ro/casa-memoria ... taje_63812.html.

@Michi - Da, Direcţia a V-a a securităţii, inclusiv sediul ei, au fost multă vreme în central atenției și al urii revoluționarilor de la 1989. E de mirare totuși că a scăpat așa cum a scăpat.

@Radu Tudoran - Mi-a plăcut comparația cu trăsura elegantă remorcată de un Porsche ultimul tip. Am zâmbit ca și cum aș fi văzut în realitate, la o serbare publică, această inedită alăturare. Văzând clădirea Asociației Arhitecților din România - fosta Casă Păucescu - nu am zâmbit deloc.

@abancor - Nu știu dacă m-ar deranja amplasarea unei construcții noi alături de una veche atâta timp cât alăturarea de stiluri nu mă lovește în retină. O extindere a unor construcții vechi atunci când situația o cere, ar trebui făcută în ton cu ceea ce există deja. Or, a pune sticla și oțelul alături de ziduri cu ornamente de acum două secole…

În viitoarele mele plimbări voi căuta să mai descopăr și alte situații de acest gen. Cel puțin pentru cele din București nu cred că va fi o problemă. Mulțumesc pentru că mi le-ai semnalat!

@tata123 - Blocul care a răsărit din interiorul Casei Spiru Haret și a crescut peste ea aduce - în linii mari - cu clădirea Asociației Arhitecților. Paradoxal, chiar casa celui care a întocmit prima Listă a monumentelor istorice împărtășește soarta atâtor altora.

Se pare că sunt încă destule clădiri vechi, declarate monument istoric, care vor avea aceeși soartă. Ruina, abandonul și lipsa de bani pentru renovarea și întreținerea lor le-au făcut o pradă ușoară pentru investitorii avizi de tenuri centrale. Și - cum nu le pot demola în totalitate pentru că sunt declarate monument - le sufocă înălțând peste ele ceva fără nici o legătură cu vechiul stil.

Prima clădire crescută peste alta şi care nu mi-a plăcut deloc se află în centrul Manhattanului. Este un zgârie-nori peste o casă. O a doua am văzut-o în Berlin unde peste o casă de la începutul sec. trecut se înalţă un cilindru de sticlă (v. foto stânga). Cele două poze nu m-am priceput să le ataşez alături de cele ale Iuliei, ci le-am postat la un review de-al meu, Calea Victoriei V (febr.2015).

Pentru că ai vorbit de monumente istorice din Bucureşti, tu, tata123, Abancor şi alte autorităţi în materie nu vă gândiţi să prezentaţi câteva?

Fără să am informaţie precisă, cred că la noi e o densitate a monumentelor istorice mai mare decât la Paris. De ex. cinema Patria construit în anii ´30 este monument istoric.Tare mi-e teamă că şi aici este un substrat comercial.

@iulianic - Un articol interesant despre un subiect contrversat : imbinarea intre nou si vechi in arhitectura. Nu am mai fost prin zona de multi ani si nu am vazut aceasta constructie. Ca om care am mai facut ceva studii de arhitectura in STACO, pana nu vad cu ochii mei mi-e greu sa am un punct de vedere. Nu stiu la ce s-au gandit autorii, sau autorul cu aceasta imbinare intre Directia a V-a a Securitatii si sediul Uniunii Arhitectilor. Imi aduc aminte de o controversa intre mai multi arhitecti in legatura cu cladirea Institutului de Arhitectura. Cladirea se compune din trei corpuri, aparent distincte (cel vechi din str. Biserica Enei, cel nou din str. Edgar Quinet si cel mai nou din str. Academiei.). Controversa a durat mult si nu a dus la nici-o concluzie.

Despre Ateneul de la Giurgiu, pe care nu l-am vazut terminat, mi-e greu sa fiu obiectiv, pentru ca sunt giurgiuvean si am copilarit in zona.

Am descoperit cele doua articole despre Giurgiu, maine le voi tipari pentru a le putea citi in liniste si nu cred ca nu voi avea ecouri despre locurile copilariei si adolescentei mele.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

@liviu49 - Dacă ești giurgiuvean și ai copilărit în zonă, poate îți amintești și ne spui și nouă cum arăta Ateneul Nicolae Bălănescu înainte de 2007-2009, perioada în care edificiul a fost refăcut și modernizat.

Iar dacă ai descoperit cele două articole scrise de mine despre Giurgiu, dacă vei avea bunăvoința să le dai citire, sper că ele vor fi o frumoasă aducere aminte pentru tine. Aștept completări, corecții, orice crezi că este potrivit! Eu am fost la Giurgiu doar ca vizitator, deci am văzut orașul prin ochii unui vizitator. Cineva care a locuit acolo și i-a respirat aerul poate spune mai multe.

@iulianic - Am tiparit cele doua articole si de abia astept sa vad cum arata Giurgiu prin ochii unui vizitator bucurestean aflat in vizita prin oras si sa compar impresiile dvs. cu amintirile mele.

Revenind la Ateneul Nicola Balanescu, nu pot sa nu imi aduc aminte cum arata inainte cu mai multi ani de aceasta renovare. Repet nu l-am vazut acul, nu stiu cum arata si o parere legata de actualul lacas de cultura ar fi neavenita. Pana in 1989, in acea cladire a functionat Casa de Cultura Ghe. Vasilichi, de fapt era o sala de spectacole. La intrare era un hol din care plecau doua scari in lateral catre un balcon care avea circa 60-80 de locuri. Tot in holul de la intrare era o garderoba pentru spectatori, folosita mai ales pe timp de iarna. Drept inainte era intrarea in sala de spectacole. In dreapta si stanga intrarii erau doua loje cu circa 10-12 locuri, fiecare. In sala erau circa 20 de randuri de scaune, cu un culoar pe mijloc si cam 16-20 de scaune pe rand. Scena nu era de dimensiuni prea mari, eu aducandu-mi aminte ca orchestra (circa 30 de instrumentisti) si corul scolii (cam 60-70 de coristi, maximum), incapeam destul de greu pe scena. Culisele salii dadeau in partea stanga la cateva cabine pentru artisti, iar in dreapta la cateva grupuri sanitare. Pentru spectatori, grupurile sanitare erau in exteriorul salii, intr-o cladire separata, in spate, in partea dreapta a cladirii, in apropierea scolii. Pe usile de iesire, in pauza, se iesea la o tigara, in curtea in care erau si grupurile sanitare si pe unde mai intram si noi fara bilet, dupa ce saream gardul.

De sala aceasta ma leaga multe amintiri le gate de concursurile artistice intre scolile orasului, 9 la numar, pana in 1962, iar dupa acel an au ramas doar sapte, pri comasarea a trei scoli intr-o cladire noua cu 16 sali de clasa. Tot aici, prin rotatie, formatiile artistice ale scolilor din oras ofereau spectacole de muzica, cor, recitari, teatru, gimnastica acrobatica.

Tot pe scena Vasilichi (o voi numi asa pentru ca asa se numea in copilaria mea) mai concerta orchestra de camera si cea simfonica a medicilor, Trupa de opereta a amatorilor, condusa de marele profesor Victor Karpis, o trupa de teatru de amatori condusa de profesorul Bratiloveanu, trupa de balet condusa de doamna Cafi (scuze, dar am uitat numele de familie al doamnei profesoare).

Dupa inaugurarea Casei de Cultura din centru, in 1968, activitatea culturala s-a mutat in noua cladire, mai mare si mai bine dotata. La un moment dat sala a fost transformata in cinematograf, dupa demolarea cinematografului Lumina (fost Europa in perioada antebelica).

Cam asa ar arata pe scurt amintirile despre sala Vasilichi din Giurgiu.

Va doresc numai bine si calatorii placute

@iulianic - Subiectul este interesant si merita atentia cuvenita, dovada si ecourile produse. Nu sunt arhitect si nu stiu in ce masura aceasta imbinare este sau nu fericita, moderna sau apreciata, dar intre cele mai vizibile exemple din oras prezentate se afla tocmai Casa Arhitectilor, alaturi de Hotelul Novotel si Sarroglia mentionat de @abancor.

La Viena si Madrid am vazut o metoda inversa, si anume pastrarea vechilor fatade de la strada si construirea in spatele lor a noilor cladiri moderne, care sa nu deranjeze stilul de epoca al ansamblurilor din jur. Din pacate Bucurestiul nu mai are foarte multe cladiri de patrimoniu si, asa cum bine observa @Michi, uneori printre ele gasim si constructii noi sau obisnuite.

IN realitate datorita constructiilor perisabile si zonei seismice, la care adaugam neintretinerea cladirilor, mai ales in perioada comunista care le-a lasat fara proprietari si le-a degradat, orasele romaesti nu prea au arhitectura traditionala. Cu exceptia fostelor capitale Bucuresti si Iasi si a baniei Craiovei, chiar si in orasele mari din fostul Regat abia gasesti cate o cladire monumentala veche si bine pastrata, doar in Ardeal orasele mai au norocul catorva cladiri pre/moderne ca sa nu spun chiar medievale, prezente si in localitati mici.

Si, colac peste pupaza, desi nu prea mai avem adevarate imobile de patrimoniu, si putinele ramase sunt tratate cu dusmanie, caci ele ocupa terenuri din zona centrala a oraselor, unde marii rechini imobiliari vor sa le darame si ridice cladiri noi de birouri multietajate. De ce sa le pese de trecut, cand pentru ei viitorul poate suna bine?

Poate aici si noi ar trebui sa fim mai activi si sa determinam autoritatile responsabile sa se implice si sa impuna respectarea legislatiei, care este doar pe hartie. Felicitari pentru subiectul propus in discutie, sa speram ca va fi mai mult decat o simpla relatare turistica.