Bucuresti: un Indrumar al Turistului Roman din Provincie

@zuftim:

Da, a rezistat! Am fost curioasă să văd cum prezintă un "TRP, adica un Turist Român din Provincie" capitala noastră.

Ai descris frumos un posibil traseu prin Bucureşti care poate fi - bineînţeles - fragmentat funcţie de timpul şi rezistenţa fizică a fiecăruia.

Dacă m-ai întreba pe mine (bucureştean devenit şi nu născut, dar locuind aici de 40 de ani), ce loc îmi place cel mai mult din îndrăgita capitală, ţi-aş răspunde fără ezitare: Centrul istoric. El se află aproape de Kilometrul 0, în zona primelor artere meşteşugăreşti şi comerciale cuprinzând străzile Lipscani, Şelari, Şepcari, Covaci şi Gabroveni până la Hanul lui Manuc. Aici încă mai dăinuie rămăşiţele Curţii Domneşti. Dacă te plimbi ziua prin această zonă, dacă faci abstracţie de unele clădiri părăsite şi părăginite, vei vedea Bucureştiul de altădată. Sunt multe clădiri de patrimoniu, din păcate nu toate îngrijite.

@iulianic: Va multumesc pentru rabdare! Si ati completat atat de frumos referirile mele prea lapidare despre zona istorica a Bucurestiului. Am dorit in acest rw sa prezint o "schema" simpla de deplasare, cu cateva referiri sumare la unele obiective turistice, lasand imaginarul si potentialul turist sa descopere singur, sau cu ajutoare suplimentare, tot ceea ce este frumos de descoperit in centrul Bucurestiului.

Foarte frumos ati scris despre Bucuresti, orasul in care m-am nascut, in care am copilarit, am invatat, in care mi-am crescut baiatul, despre orasul pe care-l iubesc!

Daca m-ar intreba cineva ce-mi place mai mult in Bucuresti as raspunde cu siguranta: bisericile, muzeele, parcurile, strazile cu parfum interbelic din zona Pietei Romane - Dacia - Gradina Ioanid - Gradina Icoanei! Si librariile: preferata familiei mele este Carturesti de pe Magheru colt cu Pictor Verona cu minunata Gradina Verona unde au cea mai buna limonada dupa gustul meu! Si cate altele...

Va doresc multe, multe plimbari frumoase prin Bucuresti!

@zuftim: Cam asta ar fi fost tabloul pe care l-as fi pictat si eu pana in urma cu un an si jumatate. Intre timp, din pacate, am ajuns sa cunosc si lucrurile mai putin frumoase ale orasului, lucruri ramase, de multe ori, nevazute ochiului turistului.

Bucurestiul ramane, totusi, principala destinatie turistica a tarii si recomand oricui sa-l viziteze macar o data in viata.

O seara frumoasa!

@Flaviu: Asa este, sunt de acord cu tine. Am fost de multe ori in capitala, de vreo 15 ori cred, in anii '90 in interes de serviciu combinat cu turismul, apoi doar in scopuri turistice.

Pot sa spun ca am ajuns sa vad destule locuri din Bucuresti, si nu numai zona centrala. M-am confruntat in timp si cu bune, si cu rele, asa cum te poti confrunta peste tot in lume. Am vrut in rw sa subliniez ceea ce este pozitiv, chiar daca destule aspecte sunt perfectibile.

Bucurestiul mai ales in zona centrala este frumos, si eu nu pot cand scriu decat sa spun adevarul - adevarul meu mai precis -, care e subiectiv ca in cazul fiecaruia dintre noi, si anume ceea ce simt: imi place si iubesc Bucurestiul, ma fascineaza, mi-e anual dor de el!

@Floria: Va multumesc ptr aprecieri, dar si ptr frumoasa dvs evocare a orasului in care v-ati nascut, Bucuresti!

Da, la libraria Carturesti mi-am petrecut si eu majoritatea orelor de... shopping la mallul mentionat in rw!

Voi reveni in capitala ptr 2 zile, in drum spre Grecia, in septembrie, si voi urma negresit sugestia dvs de a bea cu sotia limonada in Gradina Verona, mai ales ca observ ca e chiar in centru din ceea ce povestiti.

@zuftim: Va inteleg perfect. Si mie mi-a placut si am iubit Bucurestiul de la prima vedere pana cand m-am lasat rapit de tot de farmecul sau irezistibil!

Si daca tot suntem la capitolul ''locul meu preferat din Bucuresti'', eu va recomand o plimbare prin Parcul Carol. Daca nu l-ati vizitat deja, cred ca merita sa o faceti. Aaaa, si pentru shopping, eu prefer Baneasa Shopping Center.

Toate cele bune!

@Flaviu: Multumesc pentru sugestii! Voi tine cont de ele cat de curand posibil!

@zuftim: felicitari, super/bonus de la mine!

@zuftim: ai scris atat de frumos incat daca n-as fi bucuresteanca, m-as indragosti imediat de Bucuresti si as veni urgent sa-l vad. Daca citesti printre randuri poti observa imediat ca nu-mi place orasul meu asa cum s-a dezvoltat, agresiv si fara gust. E intradevar dinamic dar la limita lui: "da-te la o parte sa trec eu". E haotic in punctele aglomerate ca piata Obor, Unirii, Gara de Nord. Cartiere care-mi plac: stradutele cu nume de capitale, cele din Cotroceniul vechi sau cele ascunse in parcul Domenii unde oamenii traiesc un alt ritm. In Bucuresti oamenii activi nu-si traiesc viata ci sunt angrenati in facerea de bani. Judec orasul meu prin ochii unui batran carcotas care nu prea mai intelege ce se intampla si incotro ne indreptam, Din nou, felicitari pentru review.

@zuftim: Daca tot ajungeti in centrul istoric, nu ratati Festivalul Caragiale

Cit despre preturi, am vazut mai mari in Cluj si Sibiu. Mai mari decit la Caru' cu bere, da? pentru mese care nu se compara (primul caz) sau nu se pot minca (al 2-lea). Cu putina atentie, se maninca bine si la preturi aproape ok

@maria55: Multumesc frumos, doamna! Daca-mi permiteti un lucru pe care l-am observat, locuiti in Eforie-Sud daca nu ma insel; este prima statiune a litoralului pe care am vizitat-o, la varsta de 7 ani, de mana cu mama.

Si ca sa nu deviez de la subiectul acestui rw si sa-i supar pe @webmasteri, tot atunci, in drum spre Eforie-Sud - superba si in perioada interbelica [pauza] Carmen Sylva, poposeam pentru prima data in Bucuresti, insa doar pentru putin timp, in gara.

@Michi: Va multumesc frumos, Doamna. Doamna simplu, dar si Doamna a scrisului pe AFA

@F2A1C: Mersi ptr informatii. Da, nu sunt chiar preturi de speriat, cu putina atentie intr-adevar totul e OK. Comparatia cu alte preturi era facuta la modul general, exista locuri comparativ egale ca preturi sau chiar mai scumpe si in alte orase mari ale tarii.

@zuftim: Obișnuit cu excelentele povești grecești m-am mirat să văd o poveste despre București.

De multe ori m-am întrebat cum percep "ceilalți" Bucureștiul, mai ales că a fost ciuntit permanent. Am citit articolul cu mândrie locală nedisimulată.

Unul din puținele lucruri bune care i s-au întâmplat Bucureștiului în ultima vreme este centrul vechi, care atrage o grămadă de turiști străini. Am fost odată pe acolo și am plecat la 3 dimineața. Străzile erau pline, iar noi, cei care ne întorceam acasă nu aveam loc de mulțimea de tineri care de-abia soseau. Pentru ei de-abia începea distracția. Asta din punct de vedere turistic chiar înseamnă ceva.

Nu frecventez zona, este relativ scumpă, dar este o zonă care atrage turiști.

Am citit la prânz impresiile și am admirat stilul. Interesat PdV al TRP .

Într-adevăr, Bucureştiul, ca de altfel orice altă capitală sau mare oraş din lume, are zone frumoase, dar şi zone urâte, este şi curat, dar şi murdar, are locuitori civilizaţi, dar şi mai puţin civilizaţi. Rezumând, Bucureştiul are şi aspecte pozitive, dar şi negative.

Cândva, cineva îmi spunea că nu merge în excursii pentru că ghizii îţi arată numai părţile frumoase, nu şi adevărata viaţă de acolo. Păi, dacă în Egipt - de exemplu - ţi s-ar prezenta doar sărăcia şi mizeria, oare cât timp ar mai rămâne pentru celelalte?

Colegii noştri din provincie cred că ştiu că nouă, bucureştenilor, nu ne ajunge întreaga viaţă pentru a ne cunoaşte bine oraşul. Vacanţele ne cheamă spre alte zări, mai răcoroase, mai pline de inedit, iar în rest timpul nu ne permite să-l explorăm pe îndelete. Cu jenă mărturisesc faptul că nu am fost niciodată la Baneasa Shopping Center şi nici la AFI Palace Cotroceni, deşi sunt şi eu - ca orice femeie - pasionată de cumpărături. @Flaviu şi @Zuftim, mulţumesc pentru sugestii!

Las aceste vizite pentru zilele de iarnă, atunci când nu fac deplasări lungi, în afara oraşului.

@Dabator: O zicala celebra se refera la un individ care, in functie de numarul victimelor sale, este considerat criminal sau erou.

O voi parafraza si voi zice:

"Un om cu o singura obsesie poate fi considerat nebun. Dar un om cu multe obsesii are mari sanse sa fie considerat un om normal. "

Intr-adevar, Grecia este cea mai mare obsesie turistica a mea. Dar nu este singura!

Bucurestiul m-a fascinat din copilarie. Si acum, de cate ori pot, il vizitez cu cea mai mare placere. Anual simt nevoia si dorinta sa-l revad.

Multumesc pentru frumoasele cuvinte si interesantele adaugiri.

--

Fiind si eu un TRP-ist, am apreciat sfaturile din acest review.

Am trecut si eu de mai multe ori prin Gara de Nord, dar nu pot spune ca eram un TRP-ist in adevaratul sens al cuvantului. Scopul meu era mai mult de genul get in / get out, cat mai rapid cu putinta si cu cat mai putine vanatai.

Nimic mai adevarat. De cum vei pasi de pe scara trenului, tragand ditamai geamantanul dupa tine (ca deh – ai de dus chestii “de acasa” cunoscutilor –apa atat de dulce ca din fantana din curte nu e nicaieri), vei fi intampinat de un bucurestean jovial, vesel, vorbaret, inteligent, citit, informat etc. El iti va spune:

“-Bine ati venit, in Bucuresti! ” si te va ajuta imediat cu geamantanul [sau cu traista – nah pentru astia de’ai mei de la sat. ] Nu te va lasa sa ti-l cari singur, pentru nimic in lume, chiar daca nu mai ai alte bagaje. Te va trata precum un lord.

In timpul cat strabateti peronul, iti va oferi informatii turistice exacte despre frumosul oras. Te va intreba, unde doresti sa mergi, aeroport, autogara, hotel, ... poate vreun minister, unde ai de rezolvat niste hartii!? Cunoaste el pe cineva acolo, daca e nevoie.

Masina lui e parcata putin mai in spate, la umbra. Daca e rechin adevarat, o are parcata chiar in fata, unde ceilalti pestisori, il pot admira cu ce prada s-a intors de pe peron . Va trebui sa faci traseul asta de cateva ori, pana vei invata sa le citesti privirile. Vedeti dvs., la Bucuresti se pescuieste taman pe dos. Din apa se arunca carligul si nu invers.

Calatoria spre destinatia dorita e un vis. Te uimesc multimea masinilor, haosul din trafic, cladirile mari si impunatoare si esti asaltat de diferite mirosuri. Cu intampinatorul tau, deja esti ca-n familie si parca va cunoasteti de o viata. El iti va spune finule, fratele meu, sau verica si tu poti sa-i spui la fel.

Da nene! Ai ajuns la capitala! Nu-ti vine sa crezi.

Dupa aceasta calatorie minunata incarcata de atatea sfaturi turistice (si practice) achitarea notei de plata va fi o adevarata placere. Nimic nu te mai poate uimi!

TRP-ul nu are pentru ce sa-si mai faca griji pentru astfel de practici. S-au schimbat lucrurile cica. Au avut japonezii grija?

---

Pe vremuri in Gara de Nord gaseai si multi copii cu pungi. Dar ei sunt o poveste de mult inchisa. Astazi nu-i mai vezi. Cel putin, nu in gara. La fiecare poarta a garii de nord, acum gasesti niste Men In Black (de ceva timp defapt), care nu te mai lasa sa intri in Gara, daca nu ai bilet.

Prin gara, se mai plimba si cate un militian (ca un cocos) urmat de catre doi jandarmi. Si el e la pescuit. El e The Great White. De obicei isi incordeaza falcile pe cate un amarat de boistean, de-l scutura bine, ca toata pestimea incojuratoare sa vada cine e el. Sa traiti domn' Politist!

---

Pe langa casele de bilete mai aveai sansa sa gasesti oameni de la tara, trecuti de vreo 70 de ani (sau pe acolo). Ei sunt cei de care statul are grija. Aveau dreptul la nu stiu cate calatorii gratuite pe an, cu insotitor. Veterani, chestii de boala, din astea, de'a varstei...

“-Mergi la Suceava? ”

“-Da! ”

“-Hai cu mine, ca mergi la jumatate de pret! ”

E pe bune treaba? Daca o sa primesti o amenda mai apoi in tren?

Tipa de la ghiseu te asigura ca e totul in regula si legal. Da-i jumate din banii de bilet mosului si mergi cu el. El are grija la randul lui de cea de la ghiseu; iar cu nashul a vorbit deja.

Ah... ce vremuri. Un batran si cu vreo 7 insotitori. Da ce n-am voie sa calatoresc cu alaiul??

--

Drumul din Gara la Aeroport.

Mai demult era complicat. Trebuia sa schimbi doua autobuze. Pe cea de la ghiseul de bilete puteai sa o bati... si nu-ti explica unde si cum trebuie sa schimbi. Trebuia sa gasesti alt jovial. Numai sa indraznesti! Acum e mult mai usor. Exista autobuzul express, sapte sute nu stiu cat. Trebuie totusi sa stii de unde sa-l iei. E undeva in spatele garii, iar casa de bilete e cu totul in alta parte.

Mergi iti cumperi bilet, iar apoi te taraii cu gentile prin fata rechinilor, pana pe partea cealalta.

Ai bilet. Poti sta linistit!

-TEAPA!!!

Sa ai bilet nu este destul! Trebuie sa ti-l compostezi. !!!

Ghici cati TRP-isti uita sa-si composteze biletul?

Destui.

Merg din an in pasti pe acolo, dar de fiecare data a fost control iar RATB-ul a incasat sume frumoase de la cei neatenti.

Acum nu demult, degeaba compostasera biletul baietii. Cica nu a mers aparatul. I-a executat pe toti. Frumoasa captura.

Ia mai dati-i in Centrul meu vechi de capsunari. Nu au de unde plati?

Daca ai timp sa astepti este si tren! Inca n-am fost... dar cica e fain.

-

Con Artists

Aici deja vorbim, de crema cremelor, king of the hills, top of the heap, type of guys. Oameni cu adevarat stilati.

Astepti trenul, pe peron si se aseaza langa tine. E trist. Mergea in Spania si pe tren, venind din provincie, i-au turnat ceva in cafea si l-au adormit. I-au furat tot. Acuma nu are bani nici sa se intoarca acasa.

A aranjat ceva cu nasul, dar ii trebuie cateva zeci de lei. Iti lasa geaca... daca vrei. Garantie.

Ti se face mila. Ii dai.

In fond, ti se putea intampla si tie, nu?

--

Ei nah. Vremuri demult apuse.

Gara de nord nu mai e asa. Nu e ca pe vremurile de inceput de capitalism, cand era doar McDonalds. Acum pare-mi-se a mai aparut si un KFC.

A aparut si un ditamai frumos podul, peste linii. Cu adevarat frumos – adevarata atractie turistica – nu m-ar mira sa apara in pozele din revistele WizzAir.

La ultima mea vizita, am gasit aproape toate personajele. Sunt toti acolo - poate mai putin cersetorii care au emigrat.

Totusi, parca gara e mai goala... mai batrana, chioscurile cu ziare sunt la fel (baricadate pana-n dinti), aceleasi fete triste, McDonalds a obosit si el; mai putini oameni, dar totul la fel.

La fel de sinistru.

@zuftim: Excelent review!

Va ofer felicitarile mele si o recomandare: nu ratati cofetaria cu traditie Casa Capsa (mai multe informatii: capsa.ro/ro/part-of-bucharest-hystory), unde se gasesc inca bomboane si prajituri preparate dupa retete de la inceputul secolului XX.

Din cele spuse de bunica mea, multe din sortimentele de bomboane au ramas aceleasi si gustul lor e chiar cel pe care si-l aminteste ea din perioada interbelica.

Acolo se gaseste singurul Joffre "original" (a fost inventat de cofetarii de la Capsa in onorea Maresalul Joseph Jacques Césaire Joffre, dupa primul razboi mondial).

De asemenea trufele cu cacao sunt deosebite.

Ca minusuri as nota preturile mai piperate si faptul ca nu mai exista mese pentru cei care vor sa-si savureze prajiturile acolo.

Per total recomand totusi experienta, ca pe o intoarcere dulce in trecut

@TraianS: Cum reușesti tu să strici o viziune idilică!

Ieri m-am simțit atât de gâdilat în mândria mea de bucureștean get-beget cu rădăcini adânci în această capitală.

Iar azi m-am întristat (nu înainte de a râde un pic de modul haios în care a fost scris ecoul).

Sunt sigur că adevărul este undeva la mijloc.

Adevărul este că în toată lumea gările sunt zone de jecmăneală, nu numai în București.

Așa cum în toată lumea există persoane puse pe căpătuit pe seama turiștilor.

Când am ajuns prima dată la Nisipurile de Aur nu găseam hotelul. Trecusem de vreo două ori pe lângă el. Un taximetrist de "treabă" s-a oferit să ne ducă el (de parcă noi n-aveam mașină). Doar că ne-ar fi costat 15 EUR. N-am vrut să-i dau. Hotelul era 100 m mai încolo. Crezi că îi era greu să arate unde e?

Apoi la Londra obosiți, undeva pe lângă Leicester Square, am vrut să mâncăm și să bem ceva. Prețurile erau afișate clar. Am fost invitați la masă. Da, doar că dacă stăteai la masă mai plăteai 2 lire de căciulă taxă de masă. Asta nu mai era afișat nicăieri.

Dar să știi că bucureștenii nu sunt așa răi. Mă pun mărturie

@TraianS: M-au amuzat si pe mine intamplarile povestite de dvs. Totusi, parca lipseste ceva: finalul. Cu voia cititorilor si pastrand nota de umor, permiteti-mi sa va spun finalul vazut de mine.

Satul de faptul ca toate i se intampla doar lui, TRP-istul nostru, ma rog, personajul, Forrest Gump sau cine o-ti vrea domniile voastre, se urca in primul taxi - cel cu tarif de 3.49/km - si se indreapta glont spre casa Mamei Omida ca sa-l scape de ghinioane.

Cu speranta ca nu am suparat pe nimeni, va doresc o seara placuta... si fara evenimente neplacute!

@TraianS: Doar cateva observatii si adaugiri:

-Mosul de langa casa de bilete poate fi chiar "nashul" in persoana, si nu e neaparat nascut in Bucuresti, poate fi din Timisoara, Iasi, Ghidici, Dabuleni, Gherla sau Carei. Nu gasesti la casa de bilete, bilete la vagonul de dormit, dar nashul te pescuieste in complicitate cu vanzatoarea de bilete si te obliga sa "cumperi" bilet la negru de la el. Tot undeva pe la juma' de pret.

-Odata un domn in costum la 4 ace calatorea intr-un autobuz concomitent cu mine, si tinea o geanta diplomat in mana. Hazardul a facut ca nu eu sa fiu persoana in cauza. Odata ajuns la destinatie, a observat ca mai tine in mana doar manerul si "scheletul" gentii-diplomat... Ca faza se petrecea in Bucuresti, Timisoara, Iasi sau Cluj nu mai are importanta, oricum era intr-unul din marile orase ale tarii...

-Cand vor disparea cu totul cersetorii, smenarii, hotii, taximetristii jnapani - si cum s-or mai numi ei - din Bucuresti, dar si din Timisoara, Cluj, Iasi si celelalte mari orase ale tarii, la prima vedere ar suna excelent; dar mai exista un risc: asta sa insemne ca aceste orase -Doamne fereste! - sa devina "orase moarte", lipsite de atractivitate pentru cei de-o anumita categorie; orasele mari si mai bogate dintr-o tara atrag atat elita acelei tari, cat si scursurile societatii.

Exceptional ecoul dvs! A fost o adevarata delectare ptr mine sa-l citesc!

Iar modestul meu review si-a atins un scop de-a dreptul fantastic: A generat cateva ecouri de o mult mai mare valoare decat rw in sine! Va multumesc tuturor ptr ele!

@nadiaandreea: Multumesc ptr aprecieri.

De asemenea, si pentru recomandare; ii voi da curs, negresit, cu proxima ocazie!

@zuftim: Ti-am votat review-ul pentru ca mi-a placut si totodata mi-a amintit de vizita noastra in Bucuresti din aceasta primavara.

In general am ramas cu amintiri frumoase, exeptia facand doar un mic incident in drumul de la aeroport spre centru. Eram in total trei persoane iar sotia avea din calatorii anterioare un fel de carte magnetica pe care am incarcarcat-o in aeroport. Urcati in autobuz, sotia din greseala deci fara intentie a devalorizat cartea doar ptr. o singura persoana. Cam prin dreptul palatului lui Gigi, am fost controlati si bineinteles si amendati. Poate pe drept ptr. ca ar fi drebuit sa fi fost mai atenti. Ce mi-a placut si totodata mi-a ramas si ca o amintire placuta a fost reactia celorlalti calatori. Aproape toti ne-au luat apararea si sau dat de partea noastra cerind controlorilor sa nu fie atit de cruzi cu noi.

@Michaell: Multumesc pentru aprecieri. Intr-adevar, am auzit si vazut si eu calatori, care nu erau din Bucuresti, sa aiba probleme cu cartelele magnetice pe mijloacele de transport. M-au stresat si pe mine un pic aceste cartele.

Cand am calatorit eu, era in expres cineva de la RATB care te ajuta la validarea cartelei, daca aveai nevoie. Dar sunt convins ca, din pacate, nu te iarta daca poate sa te amendeze, controlorul de bilete!

@Dabator:

Nu am spus nicaieri ca bucurestenii ar fi rai.

Sa fim totusi in trend, trebuie sa spun: "Challenge accepted"... vorba astora cu ice bucket-urile. Va trebui sa-ncerci sa-mi schimbi 'viziunea' la o bere.

Adevarul este intotdeauna la mijloc. Bine spus.

@Flaviu

Multumin pentru recomandarea dvs... Atat eu cat si Forrest.

@zuftim

Sper ca ecoul meu nu a fost inteles gresit. Nu a fost nici ironie fina la adresa autorului reviewului, nici ura contra Bucurestilor. Pur si simplu am vrut sa prezint o alta perceptie... hm... TRP-ista sau Forrest Gump-ista.

Am auzit si de varianta cusetelor. Intradevar acolo se trateaza direct cu Nasul. Povestea batranilor de care povestesc eu, e cu totul alta.

Unor categorii sociale, veterani, pensionari etc. (nu stiu exact legislatia) pe langa pensia de nimica, li se oferea si nu stiu cate calatorii gratuite cu CFR pe an, impreuna cu insotitori. Aveau un fel de cartele in care bifau aceste calatorii.

Acestia erau oameni simpli... de la tara. Ce naiba sa faca mosul cu calatoriile gratuite de la CFR; daca el poate nici nu iesea din sat?

Ei transformau aceste vouchere in bani; luand insotitorii, la jumatate de pret. Problema era gasirea clientilor. Mosul mergea langa ghiseu si astepta cand venea cineva sa cumpere bilet. Atunci ii explica... ca poate sa vina drept insotitorul lui, la jumatate de pret. Cea de la ghiseu avea doar rolul sa confirme ca toata treaba e legala si functionala.

Preferau calatoriile lungi, de ex. Suceava-Bucuresti, deoarece puteau face mai multi bani (costul biletului era mai mare). Acestia erau oameni care nu faceau chestia asta in fiecare zi si erau vizibil afectati de toata "afacerea". Dar nah... voucherele trebuiau schimbate in cash.

--

Reviewul dvs. (si intentia) e laudabila. Trebuie sa privim lucrurile cu optimism sa vedem partea plina a paharului si sa promovam turismul romanesc. Toata admiratia.

--

@Michael

Controlorilor de pe autobuzele express... le mai zice si Necrutatorii!! Asa oameni zelosi, mai rar.

Nasol... ce ți-e și cu Bucureștiul ăsta. Judecând prin prisma unor useri, destul de credibili dealtfel, n-ar trebui nici măcar să-i rostești numele. Parcă toate relele din Românica noastră îs adunate în capitala atât de hulită. Sau mai bine zis la Gară... că doar Bucureștiul are gară și... atât.

Bucureștiul nu are muzee, nu are parcuri, nu are clădiri istorice și biserici. Are doar gară... a, și taximetriști...

Și bucureștenii sunt oameni răi, nu-i așa? Nu mai facem socoteala câți din ei sunt într-adevăr bucureșteni, că nu mai contează. Că-s de doi ani în capitală, de douăzeci sau de două generații, tot nu are importanță. Toți sunt bucureșteni și sunt răi...

@zuftim: Am remarcat articolul încă de la apariție și m-am simțit puțin mândră. Eh, nu-i nimic, mi-a trecut repede... ))

@ariciu: Nu trebuie sa va treaca sentimentul de mandrie, doamna. Si va mai dau un motiv de mandrie.

Cand capii celor 2 principate romanesti, Moldova si respectv Tara Romaneasca s-au inteles, pe la 1859, si au realizat Unirea, deci asa numita "Unire Mica", fentand marile puteri, nu mai detaliez cum, au stabilit ca limba literara a noii tari ce la inceput timid dar ulterior trainic se forma, sa fie limba vorbita in Muntenia.

Ca tot vorbeam eu prin reviewuri despre Grecia arhetipala, e acelasi lucru si in cazul Romaniei: Bucuresti si in general Muntenia, adica zona cuprinsa aproximativ intre raul Olt la vest, Dunare la sud si est, Siret la nord-est si Muntii Carpati la nord, este arhetipul, trendul, bun sau rau, nu conteaza, dar e modelul, miezul Romaniei. Ne-am asumat cu totii in diferite momente ale istoriei acest lucru, acum trebuie sa-l respectam.

Si schimband tonalitatea si un pic subiectul, v-as propune, daca nu va suparati: Stilul " @ariciu " este atat de aparte - special, ca nu are sens pe viitor sa va mai semnati ca pana si eu, incepator fiind pe-aici pe AFA, va recunosc de la o posta!

Nu chiar toti sunt rai... unii mai sunt si... cum sa zic?? ... ariciosi?? )

Foarte reusit si expresiv review! (Eu sunt de 23 de ani in Bucuresti . Incercati, cand veniti, sa vedeti si alte parcuri: in afara de Herastrau si Cismigiu care sunt foarte cunoscute, exista cateva parcuri noi remarcabile - Titan, Brancoveanu, Tineretului... Acolo este deja un alt "tinut", unde dispare aglomeratia caracteristica de pe strazi.

@diacrys: Multumesc pentru aprecieri cat si pentru sugestii. Cu proxima ocazie voi da curs propunerii de a vizita aceste parcuri frumoase si oaze de liniste si relaxare.

@diacrys:

Mai ales în zilele de sărbătoare, la Brâncoveanu, acolo unde este şi Orăşelul copiilor - foarte bine amenajat în acest sens - se face o aglomeraţie… mai ceva ca pe străzi. În zilele în care se organizează târguri, şi pe la cealaltă intrare, prin Tineretului, parcul devine aglomerat.

Nu mai amintesc de persoanele mai colorate care umblă în grup colorând şi atmosfera prin limbajul şi comportamentul lor. Atât, pentru că nu demult s-a mai abordat acest subiect!

@zuftim: Dacă vei vizita parcul cu Sala Polivalentă, fie că intri pe la Tineretului, fie pe la Brâncoveanu (Orăşelul copiilor), dacă vrei linişte şi relaxare, încearcă să alegi o zi obişnuită.

@iulianic: Multumesc pentru aceste informatii suplimentare!

Mi-a făcut plăcere această călătorie a TRP-istului prin Bucureşti, ca spectator, citind... Eu, fiind bucureşteancă (cu acte, de vreo 26 de ani), sunt îndrăgostită de el din copilărie, când veneam "la oraş"din satul meu din Bărăgan, la târguieli, cu mama. Şi nu mi-a trecut nici acum deşi, locuind aici, îi ştiu acum şi bunele şi relele.

Chiar ieri am participat la un tur numit "Cu bastonul prin Bucuresti" (amatorii pot afla de la google detalii pentru ca ultima editie va fi weekendul viitor) şi am aflat astfel istoria câtorva locuri şi case celebrele ale zonei centrale... şi parcă m-am transpus în acele vremuri...

Mărturisesc că, de când am iesit prin lume şi am vizitat şi alte câteva mari oraşe ale tărilor din Europa, sunt mult mai atentă şi "acasă" şi la orice plimbare prin Bucureşti privesc şi descopăr părticele de istorie, de arhitectură, de identitate şi memorie a oraşului meu. Şi mă bucur că trăiesc aici deşi prezentul haotic al deciziilor urbanistice mă întristează de multe ori.

Multumesc pentru review, l-am citit cu răgaz şi cu încântare!

@kiwivik:

Ma bucura cuvintele dvs.

Da, aceasta a fost ideea mea, scriind acest review: Bucuresti e capitala tarii noastre, pe langa problemele care exista, asa cum exista probleme mai mici sau mai mari in orice mare oras din lume, are locuri si lucruri frumoase cu care ne putem mandri.

Si doar un lucru il subliniez acum din nou, pe langa multe alte lucruri frumoase ce ma atrag la Bucuresti:

Retrairea multora din momentele mari si importante ale istoriei acestei natii romane, pe care nicaieri in tara nu le poti intalni intr-o asa mare densitate precum in acel tur pietonal de care am amintit, care porneste in primul rand de la Calea Victoriei.

Pentru ca aici, in Bucuresti, s-au scris marile momente si marile decizii ale acestui popor, macar in epoca moderna, dar nu numai.

Sunt si alte locuri in lume, poate mai celebre, poate considerate mai frumoase, dar eu pot simti acolo eventual placere, admiratie, simt estetic satisfacut.

Aici in centrul Bucurestiului in schimb, simt o vibratie deosebita, este vorba de retrairea istoriei tarii din care si eu fac parte, sunt lucruri care ma privesc direct si carora simt ca le apartin.

Eu asta simt cand ma plimb in Bucuresti, asta scriu.

Multumesc pentru aprecieri.