Muzeul ASE și Casa Nanu-Muscel

TIPĂREȘTE

Vă povesteam acum aproape 10 ani despre Palatul Academiei de Studii Economice din București (vezi impresii), clădire emblematică de învățământ superior din centrul Capitalei, și micul muzeu inaugurat cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înființarea Academiei.

Săptămâna aceasta se desfășoară o serie de manifestări cu ocazia aniversării a 110 ani de la înființarea prin decret regal a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, actuala Academie de Studii Economice. Azi, 3 aprilie 2023, a fost deschisă publicului vizitator Casa Nanu-Muscel, restaurată și renovată, gazdă a noului Muzeu ASE și a Galeriei de artă din Piața Romană nr. 7. Muzeul abia inaugurat își va stabili în perioada următoare programul de funcționare.

Cine a fost Ion Nanu-Muscel? Născut în Câmpulung Muscel în a doua jumătate a secolului al XIX-lea tânărul Ioan Nanu va urma cursurile Facultății de Medicină din Paris, loc unde își desăvârșește și doctoratul cu o temă despre holeră. Întors în țară profesează o vreme la devine după o vreme la spitalul Filantropia din București, apoi la spitalul din Urziceni, apoi devine șef al clinicii medicale de la Spitalul Colțea de unde va ieși la pensie în 1936. Este în același timp un dascăl iubit și respectat de studenți datorită modului de a preda.

A cochetat și cu politica fiind ales în mai multe legislaturi senator de Câmpulung. A inventat primul analgezic românesc – „Antinevralgicul Dr. Nanu Muscel” (vândut în cutii originale cu „2 buline și numai cu semnătura doctorului” – vezi foto). A fost fondatorul Societății Medicale a Spitalelor și membru al Academiei de Medicină (vezi foto).

Prof. Nanu Mușcel ne-a învățat cu exemplu de fiecare zi că cel mai bun specialist este tocmai acela care cunoaște medicina sau chirurgia în ansamblul lor și care prin practică îndelungată la patul bolnavului câștigă o îndemânare deosebită pentru anumite turburări morbide, constituind o specialitate. /Și apoi întreaga ființă a profesorului Nanu Mușcel trăia simțul eleganței, delicateța în atitudine, respectul pios pentru bolnav și dezinteresarea generoasă în practica medicală. /Și deasemenea nu este ceva nefiresc faptul că profesorului Nanu Mușcel cunoștea la perfecție Sfânta Biblie. Cu adevărat, prof. Nanu Mușcel a practicat medicina misionară, medicina creștină. Sunt rândurile publicate de dr. Șerban Milcoveanu în presa vremii în 1938 la stingerea dr. Ion Nanu-Muscel.

Casa Nanu-Muscel e ridicată în Piața Romană între anii 1909-1911 după planurile arhitectului Ernest Doneaud. Poziția socială a doctorului și resursele lui financiare i-au permis să realizeze o construcție fastuoasă care îmbină diverse stiluri arhitecturale. La exterior suntem atrași de peronul monumental acoperit de o copertină sub formă de scoică, adevărată bijuterie de feronerie, fațadă cu pilaștri monumentali, un grup statuar cu amorași și un scut central (unde figura probabil monograma proprietarului), alte decorații exterioare și lucarne artistice.

La interior avem un hol mare de primire, o scară de onoare din lemn de stejar (superbă!), camere flancate de coloane ionice, tavane decorate, uși cu geamuri de cristal.

Muzeul ASE și Galeria de artă. Încheindu-se restaurarea clădirii, Academia de Studii Economice a amenajat în interior un muzeu valoros care aduce la lumină atât istoria instituției și oamenii săi, cât și colecția de artă aflată în patrimoniul universității. Urcăm treptele de marmură ale peronului, pătrundem într-un mic antreu de legătură, apoi în holul mare de primire. Într-o mică vitrină e așezată decorația „Nihil Sine Deo” oferită Academiei de Regele Mihai I în 2013 la aniversarea centenarului.

Încăperile din dreapta sunt amenajate cu mobilier de epocă, parte original aparținând Academiei (vitrine și dulapuri). Este reprodusă atmosfera Cabinetului Rectorului (după fotografii expuse), cu piese de mobilier, cărți, robe (printre care și cea a academicianului IulianVăcărel). A doua cameră în care intrăm, după ce depășim un ancadrament din geamuri de cristal, găzduiește Galeria Rectorilor, o serie de tablouri cu primii rectori ai instituției, precum și o serie de documente din arhiva instituției (acte de studii, carnete de studenți, manuscrise etc.). Sala de pe partea stângă ne poartă în lumea artei, o serie de tablouri fiind expuse pe pereți, sculpturi realizate de Liviu Brezeanu, un frumos chip din sârmă al criticului de artă Dan Hăulică realizat de Darius Hulea.

La etaj, după ce accesăm monumentala scară din lemn de stejar cu balustradă decorată din fier descoperim un hol central unde o frumoasă butaforie reprezentând câteva cărți maschează un ecran pe care se proiectează imagini tematice; pe pereții holului sunt înrămate imagini din epoca construirii Palatului AISCI (1926). Sălile de pe ambele laturi sunt generoase ca spațiu, luminoase, pline de obiecte de valoare: diplome, fotografii, sculpturi, cărți, medalii, monede, acte de arhivă – toate având în spate povești captivante.

Subsolul clădirii, în care ajungem pe aceeași scară monumentală de lemn, va găzdui spații pentru evenimente culturale, expoziții și socializare. Curtea e pavată cu piatră cubică din granit, iar gardul de fier forjat păstrează atmosfera de altădată.

Concluzii. Vorbind strict despre Casa Nanu-Muscel și Muzeul ASE putem spune că redarea în circuitul cultural a vilei restaurate din Piața Romană constituie o acțiune de plusvaloare pentru instituție și peisajul turistico-cultural bucureștean. Despre odiseea Casei puteți citi aici: ase.ro/ase110/pdf/Casa_Nanu_Muscel.pdf.

Cu ocazia manifestărilor ASE 110 în incinta Palatului ASE este deschisă, până în 13 mai, o frumoasă expoziție de costume populare românești sub titulatura „Centenar și-un pic de suflet românesc” .

Poftiți în vizită!

---

VIZUALIZĂRI: 1211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI