Întâlnire la Mandravela sau la Banditu' ?

TIPĂREȘTE

Oare câți bucureșteni știu că cele două puncte de reper - Mandravela și Banditu' - chiar au existat în orașul lor? Și încă mai există chiar dacă nu mai au aceleași denumiri și nici aceleași înfățișări.

În sud, acolo unde la începutul veacului trecut orașul se termina în noroaie, la întretăierea a trei drumuri - unul ducând la casa de nebuni a lui Obregia, altul la pușcăria Văcărești și altul la cimitirul Bellu - în zona Piața Sudului de astăzi, Costică Alexandrescu și fratele său au construit un han cu cârciumă pentru drumeții și pentru chefliii din toate categoriile sociale, locuitori ai mahalalei sau nu, oameni cu stare sau nu, țărani veniți la piețele din oraș, ba chiar și deținuti tocmai eliberați de la Văcărești.

De la mandra aflată în spate - îngrăditura împletită din nuiele și stuf din mlaștina Cociocului - cârciumii i s-a spus Mandravela, nume care a devenit curând atât de cunoscut încât se spune că nu era om în împrejurimi care să nu fi auzit de ea. Cârciumarului i se spunea Costică Alexandrescu Mandravela sau mai simplu Costică Mandravela. Mai mult decât atât, se spune că Maria Tănase, "Pasărea Măiastră" din Livada cu Duzi, anima uneori cârciuma Mandravela cu cântecele ei.

Atât de bine mergeau afacerile în vechea Piață a Sudului încât Costică Alexandrescu Mandravela a ajuns bancher. Deținător de mari suprafețe de teren (lângă Șoseaua Olteniței, pe partea dreaptă venind dinspre Bellu), asociat cu alți comercianți și proprietari de terenuri, în 1925 a înființat o bancă - Banca Funciară a României, cu sediul în comuna Șerban Vodă, Ilfov.

Ziarele vremii informează că după anul 1932 peste Mandravela și afacerile lui încep să vină și necazurile. Acumulând datorii considerabile, Costică Alexandrescu Mandravela - bancherul din Berceni a corupt doi funcționari fiscali, a falsificat documente și a obținut ilegal acte care i-au facilitat câștiguri ilicite. Ce s-a întâmplat mai exact?

În 1932, țăranii români se aflau într-o situație grea din cauza crizei agricole mondiale din 1929. Îndatorați la bănci în perioada de creștere a prețului la produsele agricole, au devenit insolvabili odată cu scăderea acestuia. Țara se afla în prag de colaps economic, așa încât Guvernul Iorga-Argetoianu, pus în fața incapacității agricultorilor de a-și achita datoriile la cămătari și la bănci, a inițiat (aprilie 1932) legea conversiunii prin care tuturor debitorilor agricoli li se reduceau datoriile la jumătate, cealaltă jumătate urmând a fi suportată de stat.

Legea i-a ajutat pe țărani să-și salveze gospodăriile, dar a și înlesnit unor afaceriști dobândirea de câștiguri nemeritate. Costică Mandravela a fost unul dintre ei. Pentru a scăpa de jumătate din datoria ce o avea, de un milion de lei, cu ajutorul a doi perceptori, a falsificat registrele fiscale și a obținut documente care să-l facă eligibil pentru conversiune. Fapta a fost descoperită, iar cei trei vinovați au fost deferiți justiției. Când s-a pronunțat sentința (3 ani, respectiv 5 ani pentru colaboratorii săi) Costică Alexandrescu Mandravela murise deja. Acesta a fost începutul prăbușirii mitului Mandravela. Prejudiciul a fost recuperat prin scoaterea la vânzare prin licitație publică a celor trei mari proprietăți ale lui Costică Alexandrescu. Cârciuma lui Mandravela se pare că a mai supraviețuit un timp, dar sfârșitul ei - prin anul 1937 - nu a însemnat și ștergerea ei din memoria locuitorilor zonei. Când m-am stabilit eu în București - cam la 35 de ani după eveniment - intersecției Văcărești, Olteniței, Berceni încă i se spunea Mandravela.

Mandravela - răspântia noroioasă cu cârciuma lui Costică Alexandrescu - și-a făcut loc și în literatură. Recitiți "Plan diabolic" - Rodica Ojog Brașoveanu, "Groapa" - Eugen Barbu, "Moartea unui dansator de tango" - Stelian Tănase și vă veți reîntâlni cu mahalaua Mandravela și cu atmosfera ei de acum 100 de ani.

Și presa vremii amintește de Mandravela în câte un anunț funerar, când e prins un "periculos tâlhar", când locuitorii zonei se plâng de condițiile de transport sau când anumite mijloace de transport urmau să întoarcă la Mandravela.

Banditu' este o altă denumire care a rămas în amintirile bercenarilor mai vârstnici. Numele acesta avea o rezonanță care mie îmi dădea fiori. Asta până când am aflat legenda locului. Și ea nu are nimic înfiorător.

După Primul Război Mondial, drept răsplată pentru serviciile aduse țării în timpul războiului, o parte din veterani au fost împroprietăriți cu locuri de case în zona cuprinsă între Șoseaua Olteniței și Șoseaua Berceni. Orașul fiind în extindere, și alți oameni și-au putut cumpăra loc de casă acolo, în unghiul format de cele două șosele. Printre noii locatari se afla și un cetățean supranumit Banditu' , poreclă căpătată încă din copilărie. A purtat această poreclă toată viața, ba a și transmis-o urmașilor. Unul dintre nepoți - Ion Lăzărescu - a deschis (cam prin zona intersecției de astăzi de la Apărătorii Patriei) o cârciumă care - la fel ca și Mandravela - a ajuns vestită printre țăranii giurgiuveni și ilfoveni care veneau cu produse în piețele orașului.

Apărătorii Patriei, intersecția de astăzi, nu amintește câtuși de puțin de locul pustiu și noroios de altădată - La Banditu' . Acum nu ne mai dăm întâlnire la Banditu’, ci la gura de metrou Apărătorii Patriei, la Universitatea Spiru Haret sau în fața vreunui sediu de bancă din multele aflate vis-à-vis. Asta dacă nu preferăm Mall Sun Plaza din fosta Mandravela, înălțat în ultimii ani pe locul fostei mănăstiri (ulterior închisori) Văcărești.

Cum spunea cineva, "s-a cam dus romantismul de-nceput de secol XX. Astăzi abia dacă mai știe cineva, mai ales dintre cei tineri, de Banditu' sau de Mandravela". Știm doar de Apărătorii Patriei și de Piața Sudului - două importante stații de metrou de pe Magistrala 2.

Voi aveți povești din cartierul vostru?

---

VIZUALIZĂRI: 2014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI