Explorând din nou Botoșaniul

TIPĂREȘTE

La mulți ani România!

Toamna călduroasă ne-a purtat prin nordul țării, călătoria împletind activități culturale cu plimbări de suflet. De fiecare dată când ajung în „orașul grădinilor” nu ocolesc centrul vechi și alte câteva locuri care fac parte din copilăria mea.

În timpul plimbărilor prin oraș te simți mereu învăluit de numele lui Eminescu, poetul național care a lăsat urme de neșters în acest colț al țării. Pornim la drum din preajma cuptoarelor medievale descoperite în apropiere de centrul vechi al orașului, dovezi ale activității meșteșugărești de la cumpăna veacurilor al XIV – al XV-lea, urme materiale care coboară atestarea documentară a urbei botoșănene cu cel puțin jumătate de secol. Urmărind cu privirea frontul de case colorate discret pătrundem în interiorul inimii comerciale a orașului de altădată - centrul vechi. Clădiri cochete, cu etaj și balcoane din fier forjat, găzduiau la parter prăvăliile de altădată, precum și locuințele comercianților, negustorilor sau meșteșugarilor – la catul superior. Un amalgam de populații au constituit nucleul activităților economice din acest oraș moldav, evreii și armenii detașându-se evident.

Întâlnim prima legătură cu Mihai Eminescu – un bust micuț, o plachetă și o inscripție marchează locul unde s-a aflat casa în care s-a născut și a crescut în primii ani de viață poetul. La câțiva pași distanță se ițește dintre copaci biserica Uspenia, loc unde a fost botezat copilașul Mihai în toiul iernii 1850. În curtea locașului de cult ctitorit de Doamna Elena Rareș (târgul Botoșanilor era apanaj al Doamnelor Moldovei, adică furniza venituri bănești direct în punga soțiilor de domni) se află o statuie grea de câteva tone realizată de Oscar Han – îl reprezintă pe poet la vârsta maturității (povestea este interesantă: luceafarul.net/mihai-emin ... ia-din-botosani).

Clădirile de epocă ne însoțesc până în spațiul deschis al pieței „1 Decembrie 1918” , o platformă largă, pavată cu piatră cubică; lipsește cu desăvârșire vegetația și se simte acest lucru. În centrul careului de case vechi este amplasat monumentul „Compania de mitraliere Maior Ignat în atac” (luceafarul.net/botosani-m ... l-grigore-ignat). După ce trecem pe lângă biserica „Sf. Gheorghe” (vezi impresii) Nu ratăm o plimbare prin Piața Mare, un furnicar de oameni care dau impresia unui spațiu încremenit în anii '90. Zărim din nou forma alungită și inconfundabile ale Halelor Centrale ridicate după planurile marelui inginer Anghel Saligny acum mai bine de 100 de ani.

Traversăm o arteră importantă ce străbate orașul, ici-colo se mai păstrează clădiri impozante din vremurile de altădată mixate cu blocuri cenușii și ajungem în zona Primăriei orașului Botoșani - un palat drăguț cu turlă și ceas. Vis-a-vis se află teatrul „Mihai Eminescu” , instituție culturală valoroasă, proaspăt renovată, străjuită de un alt bust al poetului nepereche.

Pătrund în spatele unor blocuri pentru a admira încă o dată casa Manolache Iorga, străbunicul marelui istoric, o clădire solidă cu etaj de pe la sfârșitul anilor 1700. Acum e părăsită, încuiată, după ce în trecut a găzduit Muzeul de etnografie. Muzeul de Istorie, aflat în fostul palat al Prefecturii, este închis – se renovează/restaurează/reamenajează.

Parcul Mihai Eminescu este oaza verde a urbei, deși întregul oraș e inundat de vegetație, flori, grădini, spații verzi. Spațiul de relaxare și distracție al botoșănenilor (deși la margine de oraș a apărut un mare loc de distracție și agrement - Cornișa) este urmașul palid al Grădinii Vârnav de altădată. Chioșcuri pentru fanfară, estrade pentru reprezentații culturale, un lac artificial și nelipsitul bust al lui Mihai Eminescu – primul dedicat poetului (1890) , alei umbroase, copaci maiestuoși, o galerie de busturi ale personalităților din diferite domenii născute în zona Botoșanilor, un loc de joacă, un monument dedicat Răscoalei din 1907 – sunt elementele găsite în parcul principal al capitalei de județ – Botoșani. De altfel însuși Eminescu, în anii de boală, a pășit „încet și rar” prin Botoșani: „se furișează în singurătatea aleelor din grădina Vârnav..., se pleacă de culege cărăbuși, îi pune în palmă și stă cu mâna întinsă până ce ei își iau zborul“. („Adevărul Literar și Artistic” , mai 1923)

În apropierea centrului vechi se află casa „Ciomac-Cantemir” , frumos exemplar de casă de târgoveți din anii 1800, gazdă acum a Fundației „Ștefan Luchian” (o perioadă a fost deschis un mic muzeu în interior cu obiecte originale aparținând „pictorului florilor” ). După ce ne desprindem privirea de la pridvorul înconjurat de trandafiri descoperim în curte o statuie ce îl reprezintă pe artistul Luchian.

Botoșaniul are multe locuri frumoase, o gară deosebită, o mănăstire ștefaniană (Popăuți), muzee importante (Casa memorială „Nicolae Iorga” , Muzeul de Istorie, Muzeul de Etnografie), un liceu cu tradiție (A. T. Laurian), biserici vechi domnești și boierești, clădiri de patrimoniu, grădini, multe flori și spații verzi.

Mie îmi place Botoșaniul, așa cum este! Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI