Omul face diferenţa!!!

Rog un webmaster să ilustreze această scriere cu un video-clip pe muzica lui Dan Spătaru - de vrei sa stii ce înseamnă român... http://www.youtube.com/watch? v=4P_pk4DHe58

De vrei să știi ce înseamnă Român,

Întreabă munții și codrul străbun.

Ascultă doina ciocârliei cântată de cu zori

Și vino pe la noi de sărbători.

De vrei să știi ce înseamnă Român,

Bea apa rece din limpede izvor,

Privește cerul nopții,stând culcat pe-un braț de fân

Și ai să-nțelegi ce înseamnă Român.

Mulţumesc.

Am atasat videoclipul solicitat.

Ai dreptate perfectă, prea multă mediatizare a nonvalorilor, prea ușor ne lepădăm de țară și semenii noștri, prea lesne arătăm cu degetul în stânga și în dreapta, uitând de tot că suntem oameni și, mai ales, români!

Prieteni, am avut atatea sentimente pe care am vrut sa vi le transmit, dar sunt sigur ca nu am reusit pe deplin.

Am vrut mai ales sa duc discutia peste ceea ce inseamna Romania din punct de vedere turistic si geografic, sa ne aplecam mai mult atentia asupra oamenilor ce fac diferenta.

De exemplu, am inteles ca avem in aceste momente doi temerari romani incearca sa atinga polul sud acum cand se implinesc 100 de ani de la prima expeditie acolo. Acesti romani care fac diferenta sunt Romeo Dunca si Coco Galescu. Bravo lor.

Pacat, ca doar de 1 decembrie, ne aducem aminte ca suntem romani si ca ar trebui sa fim mai uniti si sa ne respectam unul pe altul!

Avem un potential uman enorm in fiecare domeniu dar din pacate, nu stim sa-l exploatam la maxim!

Romeo Dunca este un prosper om de afaceri din Timisoara a participat si la raliul Paris - Dakar, unde a a obtinut un loc respectabil.

Zilele trecute privind la tv evolutia pustiului de 11 ani care a uimit intreaga Italie, fetita mea cea mica a exclamat: "Tati, ce super canta! Vreau sa fie prietenul meu"

Chiar si acest baietel din Iasi a reusit sa ne faca sa vibram la gandul ca suntem romani, a reusit sa schimbe imaginea de care ne "bucuram" in vestul Europei. Jos palaria, Stefan Atirgovitoae! La multi ani!

O sa te rog Nicu si o sa va rog sa considerati scrise in multe randuri mai sus, felicitarile si multumirile mele pentru tot ce scrie in aceasta postare.

Nu prea ma pricep la insiruiri de cuvinte de multumire si laude dupa cum ati observat poate pana acum. Dar nu scriu ecouri decat la postarile care imi trezesc ceva, care fac ceva dinauntrul meu sa vibreze sau chiar sa rezoneze.

Acestea fiind spuse, am si eu un exemplu aici aproape de mine. Este primul care mi-a venit in minte si despre care as vrea sa scriu.

Vreau sa va povestesc cat de scurt se poate despre fiica unei prietene, o tanara de 19 ani care aparent nu face nimic spectaculos dar care dupa mine este un exemplu viu al faptului ca romanii sunt destepti. Greu cuvant: destept. Mi-e greu sa-l definesc. Dar asta include probabil si inteligenta si educatie si spontaneitate si talent si simtul umorului si inca multe altele care adunate te fac sa spui cu admiratie " e destept dom'le! "

Domnisoara de care va spun este studenta la o universitate vestita in Copenhaga. A plecat acolo in urma mai multor interviuri si teste date incepand din ianuarie 2011. Nu insist aici asupra sacrificiilor facute de parintii ei, a celor doua slujbe pe care le au fiecare pentru a o putea sustine material. Si banii tot nu ajung. Si pentru ca nu ajung, domnisoara noastra care este "o mana de om", mica, finuta dar de o putere si o ambitie de urias s-a descurcat.

De cand a ajuns acolo, din luna august, s-a facut cunsocuta si respectata de colegi si mai ales de profesori. Este singura studenta din grupa ei pe care profesorii o stiu pe numele mic si le-a povestit tuturor despre Romania. S-a imprietenit cu "janitor", cel care face curatenie seara tarziu si noaptea in salile universitatii pentru ca sta pana tarziu sa cante la pianul din sala cea mare iar "janitor" o asculta fermecat, sau sta sa-si pregateasca proiectele prin diverse sali de curs unde i s-a dat acces deplin cu toata increderea.

I-a uimit pe toti cantand cu vocea ei minunata -desi universitatea nu este una de muzica - si i-a mai uimit pe colegii cu care sta in apartament fiind singura care le-a gatit mancare adevarata si apoi i-a aliniat pe toti la bucatarie sa-si spele vasele

La sfarsit de saptamana merge la repetitii cu o trupa pe ai carei componenti i-a invatat deja geografia Europei. Auzi... nu stiau unde este Romania... Si canta deja si muzica romaneasca.

Si cum spuneam, banii nu ajung si atunci a fost nevoita sa stea cateva luni intr-un hostel ieftin si murdar la doua ore de mers schimband patru mijloace de transport pana la scoala. Si-a gasit apoi o bicicleta, lasata intr-un loc special cu o mica defectiune pe care a reparat-o singura si a preferat sa nu mai plateasca transportul si sa merga cu bicicleta. A botezat-o Hanne Apoi, dupa ce si-a gasit impreuna cu alti colegi un apartament mai aproape, si-a luat o slujba pentru cate ore s-a putut si imparte pliante si fluturasi in putinul timp ramas. A vrut sa lucreze camerista la un hotel dar a renuntat in favoarea unei alte colege care avea mai multa nevoie. Pentru ca gateste si face cumparaturile pentru toti ceilalti colegi de apartament.

Si, pentru ca era departe de casa si nu-i era usor, a gasit umbland cu Hanne printr-o capitala europeana total necunoscuta, o biserica spaniola, a invatat cat a putut spaniola si se duce sa se spovedeasca la preotul spaniol care a indragit-o si sta de vorba cu ea ore in sir.

O mana de fata. Singura in lumea mare. Care a plecat sa invete pentru ca i s-a parut ca ce a invatat aici in tara nu-i ajungea. Care isi doreste sa se intoarca si sa-si faca o firma unde sa aplice tot ce a invatat acolo. Deja a inceput sa puna pe hartie primele idei pentru firma ei din Romania. De acasa.

Cred ca ei sunt viitorul nostru. Copiii nostri destepti de romani destepti si muncitori. Fara masini scumpe si haine de firma. Doar cu Hanne si mintea ei.

Astazi am vorbit cu ea pe mess. N-a putut sa stea mult, avea pe foc o oala mare cu saramale sa sarbatoreasca ziua Romaniei.

Creivean: Extraordinara idee! Evident ca numarul celor descrisi atat de bine de tine este coplesitor, cu mult mai mare decat cei din "banda" cealalta. Ca o replica a politicii Sarkozy, de exemplu (si stati sa vedem ce-o face PP-ul - proaspat ales - in Spania de-acum inainte), eu as investi intr-o campanie de publicitate. Da, publicitate in mass-media, asa cum isi fac turcii tot timpul. S-a facut o incercare acum 3-4 ani; "Hola, soy rumano" se numea campania. Aratau cativa romani care munceau aici pe alte posturi decat... capsunari, ca sa zic asa. Au realizat si-un documentar, dupa modelul "Un franco - 14 pesetas", inspirat in emigratia spaniolilor in Elvetia acum zeci de ani. Binevenit, nu zic nu. Insa nu a avut efectul scontat. Eu as fi facut publicitate tarii. Sa se vada toate lucrurile frumoase de la noi. Aici la agentii nu prea sunt oferte cu Romania, din pacate.

Vreau sa-i amintesc si eu pe romanii care, prin vorbele lor frumoase si pline de dor, i-au convins pe spanioli sa ne viziteze tara. De unde s-au intors incantati.

Teoanca: mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am citit povestea fetei inimoase din Danemarca.

Se vor schimba ele lucrurile incet-incet, veti vedea. Acum 30 de ani, spaniolii erau considerati "los gitanos de Europa". Si uitati cum sunt vazuti astazi!

Numai bine!

Stiu o ardeleanca, cu care ma mandresc ca mi-e ruda, care lucreaza de 5 ani in Italia cu acte in regula si are resedinta acolo. De cate ori ajunge in tara spune ca isi doreste sa poata intr-o zi sa-si aduca sefa italianca aici sa-i arate ce tara frumoasa avem si sa-i arate unde traieste ea pentru ca sefa ei crede si acum, dupa atatea ani de cand o cunoaste, ca suntem saraci si traim in cocioabe cum a vazut ea intr-un reportaj la tv.

Si m-a uimit anul acesta cand dupa 8 ani a reusit sa ramana insarcinata si a lasat serviciu si tot in Italia si avenit acasa sa nasca spunand ca ea este romanca si fetita ei va fi la fel.

Abia astept sa ajung de Revelion sa vad mica romancuta care acum are o luna si jumatate.

Sunt convinsa ca mai sunt astfel de oameni care ne fac cinste si e bine sa-i facem cunoscuti.

Eu cred ca lucrurile mici, cotidiene fac uneori diferenta, ca nu numai actiunile extraordinare, victoriile desavarsite dar rare trebuie sa duca greul afirmarii unei natiuni. Adica zecele unic al Nadiei Comaneci e un reper, dar cei mici si multi care zilnic, anonimi si seriosi, fac gesturi oneste si au satisfactii la nivelul a ceea ce fac, acestia trebuie azi onorati. Ei si noi, suntem Romania!!

Eu foarte sincer, sunt mandra ca sunt romanca, chiar daca, si eu, am intors capul in Paris cand tiganii-cersetori vorbeau romaneste... Azi dimineata, fiica mea si cu mine ne-am cocotat pe o scara si am pus un drapel sa fluture la intrare... Azi e ziua tarii noastre si am simtit ca asa trebuie sa facem. Mi-as fi dorit sa vad la fiece poarta si la fiece balcon fluturand un drapel.

Romanii sunt mult diferiti de alte natii prin spiritul adaptativ. Poate e o consecinta a celor 50 de ani cand am facut, vorba ceea, din rahat bici si de cele mai multe ori a facut si plici. Prin improvizatiile salvatoare, inovatoare si uneori cu brevet de inventie. Eu sunt mandra ca in strainatate, cand un strain se screme sa gaseasca o solutie dar mai ales aparatura sofisticata si potrivita sa rezolve problema, un roman foloseste ceva pe post de altceva si salveaza situatia. Un roman stie multe si face de toate. El inca n-a invatat sa fie ultraspecializat si sa astepte neaparat instalatorul/electricianul/tamplarul/depanatorul ca sa-i repare, pe bani multi, ceea ce se strica frecvent prin casa...

Acum vreo cinci minute am vazut la Realitatea o incercare penibila de a gasi un animal care sa reprezinte romanul si niste tipi penibili la randul lor faceau tot felul de comparatii jenante... pentru ei.

In 2009, cind mi-am petrecut un sejur in Punta Cana, Republica Dominicana, in excursia ce am facut-o in afara resortului, am vorbit si cu citiva dominicani. Fiecare ne intreba de unde suntem. Cu mindrie, spuneam ca sunt din Romania…... dar, in acelasi timp, ma intrebam daca stie macar cite ceva despre tara mea……. Unii chiar auzisera si exclamau “a, Hagi…... Nadia…” Pentru mine a fost o mare bucurie ca in acel loc, mult prea departat de Romania, unde niste oameni care duc o viata plina de lipsuri au auzit de noi, chiar daca doar prin niste oameni de exceptie ai sportului romanesc.

Tot departe de Romania, in Quebec City, Canada, in 2007, la terasa unui restaurant un ospatar ne saluta “Hello…. Bonjour”, lasind la aprecierea noastra limba in care dorim sa conversam. Quebec City este vizitat de foarte multi turisti de toate natiile. Si ca atare restaurantele sunt pregatite sa prezinte lista de meniuri in multe limbi ale globului, asa ca am fost intrebati in ce limba dorim lista de meniu. Am ales engleza pentru ca ne gindeam ca sigur nu au si in romana. Dupa care, noi incepem sa vorbim intre noi in romaneste. Ospatarul s-a reintors cu meniurile si ne-a intrebat in engleza daca suntem romani. Uimire!!! Ne-a spus ca are buni colegi romani si a aratat catre muzicanti. Cit de mindra am fost ca un canadian a recunoscut limba nostra!!! Despre muzicanti?!!! Nici nu-mi inchipuiam altceva la auzul tambalului si acordeonului …... rromi…... care totusi vorbeau intre ei romaneste si au facut sa fie cunoscuta limba noastra. La finele servirii mesei, ospatarul plin de amabilitate si-a cerut scuze ca nu au meniu in limba romana si ne-a asigurat ca la urmatoarea vizita va fi posibil si acest lucru. Sigur ca din partea ospatarului, totul era comercial…... Dar daca acesta lista de meniu in limba romana va fi pe masa unui restaurant ce se afla la “capatul lumii”?!!! Plina de emotie, eu deja ma vedeam pe acea terasa a elegantului restaurant, cu lista de meniu in limba romana pregatindu-ma sa servesc ceva din bucataria canadiana…. care are cam acelasi gust…... adica nu prea are…

Numai bine romanilor, numai bine ROMANIEI!!!

La multi ani Romania!

Cu multi ani in urma, cand cutreieram strazile Parisului, ma obseda ideea ca daca fiecare roman, care ajunge aici, ar lipi o poza din ciclul '300 de locuri pe care sa le vizitezi inainte de a pleca din tara", am putea schimba perceptia despre Romania! Dar, cum vom putea schimba perceptia despre romani?! Nu stiu daca este indeajuns Brancusi, Ionesco, Coanda...

Doamneeee, mi s-a facut pielea de gaina si ochii s-au umplut de lacrimi instantaneu (mi-a intrat o musca-n ochi . Mi-ai atins direct sufletul cu vorbete tale (nu te supara ca te tutuiesc).

Am ramas fara cuvinte. Intr-adevar forta gandirii pozitive trebuie sa ne calauzeasca viata, suntem un popor minunat si asa vom fi. Am zis.

As dori sa contribui si eu cu un exemplu frumos. Un roman minunat este curator (cred ca asa se cheama) la biserica Sf Maria in Cosmedin, unde este faimoasa Bocca della verita. Era in biserica, cand am vizitat-o si ne-a auzit ca vorbim romaneste. Ne-a povestit despre el, era de 17 ani in Roma, si apoi despre minunata biserica romano-catolica, cu al sau turn.

Iar in incheiere, pentru voi romani dragi, o poezie care de fiecare daca cand o rememorez ma inalta.

"Dati-mi un trup, voi muntilor - Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,

şi totuşi

flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,

căci lutul tău slab

mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet

ce-l port.

Daţi-mi un trup,

voi munţilor,

mărilor,

daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia

în plin!

Pământule larg, fii trunchiul meu,

fii pieptul acestei năprasnice inimi,

prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,

fii amfora eului meu îndărătnic!

Prin cosmos

auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi

şi-aş apare năvalnic şi liber

cum sunt,

pământule sfânt.

Când as iubi,

mi-aş întinde spre cer toate mările

ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,

spre cer,

să-l cuprind,

mijlocul să-i frâng,

să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,

aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă

bieţi sori

călători

şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup".

Cu suflet si trup romanca,

C

@creivean

ce sa spun... greu, foarte greu. sunt rupt/tras in stinga si-n drepata si mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite. deaceea te rog sa nu-mi pui cele scrise pe ,,cintarul de aur,, dar, nu stiu, poate mi se pare doar mie, la mine a ajuns postingul tau mai degraba ca un strigat dupa ,,ajutor,,... ca o oarecare revoltare. cam la modul: nu-i adevarat ce se spune de poporul meu, este si el de ceva in stare - nu doar de hotii si altele de acest gen... haideti sa scoatem punctele pozitive in evidenta (si sa trecem cu vederea asupra celor negative?) nu vreau sa-ti pun eu cuvinte-n gura, cum se spune, dar asa am inteles eu, iarta-ma daca n-ma inteles bine.

nu mi-a placut pasajul unde te referi la munca in strainatate, ceva gen exploatare, etc. parerea mea: nu te pune nimenea sa mergi sa fi sluga in strainatate. o faci de buna vointa. daca cineva are vre-o vine atunci nicidecum patronul strain ci politica si economia romana. tot in acest contex (deci faptul ca merg multi cetateni romani la munca in strainatate) vreau sa fac urmatoarea remarca... o intrebare, cam incomoda - zic eu: cum se explica faptul ca, romani intr-un numar foarte mare (ca. 2 mil) isi parasesc acesta tara pe care ai laudat-o tu in review-ul tau, in schimb in aceleasi tari (spania, italia, etc) nu dai de aproape niciun ungur, bulgar, etc...

@Michaell

1.

Nu, nu se pune aşa problema. De altfel, eu am scris:

Deci, pe mine mă scoate din sărite cum toţi (mai ales mass-media), din ţară şi din străinătate ne prezintă, zi de zi, doar ciurucurile, cei ce nu merită atâta mediatizare, mai ales în detrimentul oamenilor de valoare/excepţie, din care sunt destui în România, sau pe unde i-or fi purtat paşii.

Şi nu, nu merită, mai multe cuvinte, decât românii corecţi/muncutori/ce ne fac cinste. D-aia n-am dezvoltat subiectul.

2.

Regret că nu ţi-a plăcut, dar, în realitate, astea se întâmplă. Mulţi, mulţi conaţionali, sunt prostiţi să meargă la muncă în vest şi odată ajunşi acolo sunt exploataţi prin muncă (mă refer mai ales la cei ce muncesc în agricultură şi construcţii), nu la cei ce merg punct-ochit, punct-lovit la un job la Vodafone UK., de ex.

Şi da, mergi de buna voie, de multe ori dai şi bani pentru asta, iar acolo ţi se iau documentele, dormi în corturi din folie de plastic, mănânci lături, ţi se reţin din bani pentru te miri ce, munceşti 12 ore/zi, iar când pleci acasă, ai surpriza să rămâi şi dator la patronul de livezi din Grecia, Spania, sau patronii de şantiere de construcţii din Cehia. Ţi-aş putea da sute de exemple concrete, dar deontologia şi secretul profesional mă împiedică să fac asta. Aşa, cum mă cunoşti, eu cred că poţi pune bază în vorbele mele şi am să-ţi dau câteva link-uri din presă, care să-ţi certifice cele susţinute de mine (click aici, click aici, click aici, click aici, etc., etc.).

Iar exploatatorii sunt români, dar şi partenerii lor de afaceri de afară. Altfel, nu se poate!!!

Nu, că acolo-i plin de marocani, tunisieni, columbieni, etc., etc.

Dar, toate astea-s doar părerea mea, ea nu trebuie să fie în concordanţă cu punctul tău de vedere pe care l-am înţeles şi-l respect, pentru că, tu eşti un român ce şi-a găsit rostul în Germania şi ne face cinste cu ceea ce face acolo. Dar, despre cei buni, aşa ca tine, parcă vorbim prea puţin, nu?

hmmm... "eram prin zona" ptr a raspunde unui ecou si iata-ma aici... ptr mine spusele/articolele lui @creivean inspira respect ptr ca insusi Creivean, prin atitudinea lui, inspira respect si apreciere (ii multumesc si pe acesta cale ptr sfaturile utile si atitudinea minunata).

va spun parerea mea bazandu-ma pe experienta celor 17 ani in care am avut si am sansa sa am colegi atat romani cat si straini. apoi ptr ca, calatoresc mult... deci am o arie mare de interactionare cu romani din romania, cu romani stabiliti "afara", precum si cu cetateni ai altor tari.

Da, sunt perfect de-acord ca "Omul (individul) face diferenta" si o spun din proprie experienta. Propunerea mea este sa ne pastram obiectivitatea si simtul realitatii cand suntem provocati sa emitem pareri despre noi ca si popor. Se stie ca fiecare popor are o individualitate, are caracteristici pozitive si negative care, manifestate pregnant de-a lungul existentei sale, ajung sa il defineasca. Si acele manifestari pregnante sunt, fireste, percepute de ceilalti ("ne-romani") care ajung sa puna o eticheta, care, in general, istoria sau realitatea o dovedeste, nu e prea departe de adevar. Perceptia se bazeaza pe fapte, se bazeaza pe frecventa cu care un comportament (repetitiv) apare asociat cu o anumita cetatenie, nu pe exceptii.

Sigur ca exista exceptii care se pot nominaliza, da exemplu. Ba exista si trasaturi definitorii pozitive care sunt incluse in acea eticheta pe care de fapt ne-am scris-o singuri ca si popor (nu sunt de vina si nici nu e meritul altor popoare ptr imaginea pe care noi ca si popor, prin fapte, ne-am creat-o).

Si mai este un aspect constatat in primul rand de romanii care interactioneaza mult cu realitatea din alte tari sau de strainii care interactioneaza frecvent cu realitatea romanesca: unele aspecte negative ale comportamentului de zi-de-zi ale romanului sunt trecute f. usor cu vederea de societatea romaneasca, parca obisnuita cu aceste "defecte", dar sunt aspru penalizare/etichetate de altii (gen mici furtisaguri/ inselatorii, tendinta de-a trage chiulul la munca, vanitatea fara baza in realizari personale, violenta in familie, etc etc...

din pacate, am fi putut deja/am avut cadrul propice ptr a invata, a progresa mai mult si inca nu am facut-o (nu ne putem compara cu tarile din Africa care nu au avut si nu au aceasta oportunitate). Realitatea romaneasca si perceptia celorlalti/a altor popoare in ce ne priveste (despre care este vorba in articol) este dovada...

Ar fi frumos sa profitam ca avem viitorul in fata si sa schimbam aceasta eticheta, as propune nu numai prin promovarea "personajelor pozitive" (e super si asta) ci si prin autoeducarea noastra ca popor, fie si luand ca exemplu cele bune de la altii care sunt cu mult inaintea noastra, desi ptr a face asta este nevoie de o anumita mentalitate si deschidere pe care multi din generatiile traite sub regimul anterior cu greu o pot intelege (fara a generaliza!)...

Concluzie: Dne ajuta-ne!

@creivean

cum de esti atit de sigur ca as fi unul din cei care face cinste romaniei in strainatate. prin simplu fapt ca scriu aici cuvinte frumoase? ma cunoaste cineva de pe acest site personal si ti-a ,,bagat,, aceste info... ? cu siguranta nu! deci vezi, este mai mult o presupunere a ta... proiectezi aceste calitati pozitive asupra persoanei mele, fara a avea o dovada sigura!? s-ar putea sa fie asa si totodata este posibil sa fie total invers... defapt totul este relativ. la aceasta concluzie am ajuns si eu dupa 50 de ani de viata pe aceasta terra. tot atunci cand crezi ca ai gasit piatra inteleptului, in acelasi moment realizezi ca nu-i cazul...

ce vreau sa spun cu asta? vreau sa spun ca tot ce ai scris tu despre romania (la fel defapt ca si raspunsul meu catre tine) este si nu este asa. cu siguranta ai sa gasesti o multime de oameni care au acelasi punct de vedere (pe baza unor experiente asemanatoare pe care le-au avut) si totodata poti gasii aceasi multime de oameni care ar fi in stare sa te contrazica pina la cutit.

experiente asemanatoare fac si eu de ani la rand. in viata zi de zi de aici imi este dor de romania. in momentul in care sunt acolo (in RO) defapt din momentul cand intru pe la nadlak, deseori ma enervez si-mi sare palaria vazind de ce mi-a fost dor... si ce-am gasit.

ruine si mizerie de cum treci granita pe deoparte... totodata suv-uri si grandomanii la tot pasul pe cealata parte. la fel in orasulele mele de suflet: sighisoara de unde ma trag si sinaia unde pur si simplu ma imt bine de multi ani. afara de faptul ca sa reusit insfirsit pavarea cit de cit reusita a cetatii sighisorene, restul orasului este lasat in paragina. cu toate ca orasul prcatic traieste de pe urma acestei cetati. n-ai sa crezi, am data si de sighisoreni care nu realizeaza acest lucru.

in sinaia treaba-i cam la fel. nu vreau sa jignesc pe nimenea si-mi cer scuze anicipate daca totusi o fac - dar plimbindu-ma cu familia prin sinaia, eu nu indraznesc sa cobor mai mult in sud decit cam pina sub hotel international. de acolo incepe o tiganie de nedrescirs. la fel drumul spre peles. o tiganie cum n-am vazut-o in 25 de ani de trai aici in occident. si crede-ma ca si aici sunt colturi rusinoase. ce sa-ti spun... ? cum am spus la ineput - totul este relativ... de frumos sau de urit. poti iubi romania si totodata o poti uri.

hai ca mai adaug una la urma...

imi place la romani ca nu sunt sovinisti si nationalisti..sau foarte rara. sunt aproape intodeauna veseli si toleranti. si da, sa nu uit: au femei foarte frumoase care stiu sa se imbrace. nemtoaicele arata de barca tata lor ar fi fost urs si nu pun pret pe haine. ceea ce ma deranjeaza enorm la iei.....

nu-mi place la iei (la romani) ca nu sunt exacti, deci preciji la punct si deseori o invirtesc ca la renumitul ploiesti. ca ex. vezi intrebarea mea referitoare la hotelurile din olimp (amfit.si belved.) eu intreb ceva clar - mi se rapunde cu totul altceva.

la fel nu ma pot imprietenii cu obiceiurile la nuntile romanesti. cu toate ca sotia este romanca get pe get. asta este.....

@Michaell:

Sunt cu totul de acord cu cele scrise de tine, inclusiv cu privire la obiceiurile de nuntă, asta pentru că aceste obiceiuri nu (mai) sunt cele originale, s-au manelizat de mult.

Într-un singur punct mă diferenţiez în opinii: când spui că românii nu sunt naţionalişti.

Ooo, ba da, sunt foarte naţionalişti. Fiecare român şi în mod special cei din zone unde nu trăieşte picior de ungur se consideră patriot numai dacă este anti-ungur. De ce? uite-aşa, fără nicio justificare.

Discut de multe ori cu oameni de toate felurile, în special cu studenţi de-ai mei şi când îi întreb dacă sunt de acord cu autonomia ţinutului secuiesc, de fiecare dată răspunsul este categoric: Niciodată!

De ce? Nimeni nu poate să-mi dea un răspuns argumentat...

Dar când le sugerez să se pună în locul secuilor, sau al românilor care trăiesc prin ţările din jur şi, poate, şi-ar dori şi ei să trăiască într-o regiune autonomă, unde să simtă că nu sunt consideraţi străini pentru că vorbesc româneşte, cei întrebaţi dau din colţ în colţ şi găsesc un răspuns schilod: Păi, nu e aceeaşi situaţie!

Ba e exact aceeaşi situaţie, dar noi o judecăm după standarde diferite.

Aşa că, din păcate, românii sunt, în majoritate (o spun şi sondajele şi statisticile) intoleranţi, ultranaţionalişti şi, de multe ori, şovini.

Şi câţiva şmecheri de pe-aici se pricep al naibii de bine să tragă foloase din asta!

@Michaell:

Sunt cu totul de acord cu cele scrise de tine, inclusiv cu privire la obiceiurile de nuntă, asta pentru că aceste obiceiuri nu (mai) sunt cele originale, s-au manelizat de mult.

Într-un singur punct mă diferenţiez în opinii: când spui că românii nu sunt naţionalişti.

Ooo, ba da, sunt foarte naţionalişti!

Fiecare român şi în mod special cei din zone unde nu trăieşte picior de ungur se consideră patriot numai dacă este anti-ungur. De ce? uite-aşa, fără nicio justificare.

Discut de multe ori cu oameni de toate felurile, în special cu studenţi de-ai mei şi când îi întreb dacă sunt de acord cu autonomia ţinutului secuiesc, de fiecare dată răspunsul este categoric:

Niciodată!

De ce?

Nimeni nu poate să-mi dea un răspuns argumentat...

Dar când le sugerez să se pună în locul secuilor, sau al românilor care trăiesc prin ţările din jur şi, poate, şi-ar dori şi ei să trăiască într-o regiune autonomă, unde să simtă că nu sunt consideraţi străini pentru că vorbesc româneşte, cei întrebaţi dau din colţ în colţ şi găsesc un răspuns schilod: Păi, nu e aceeaşi situaţie!

Ba e exact aceeaşi situaţie, dar noi o judecăm după standarde diferite.

Aşa că, din păcate, românii sunt, în majoritate (o spun şi sondajele şi statisticile) intoleranţi, ultranaţionalişti şi, de multe ori, şovini.

Şi câţiva şmecheri de pe-aici se pricep al naibii de bine să tragă foloase din asta!

@Costi:

Jos palaria Dle. Profesor! daca as fi avut asemenea "profi" in cele 2 facultati (de stat) care le-am terminat am fi fost o generatie de absolventi fericiti pentru ca nu numai cativa, ci mult mai multi am avea acum mintea muuult mai destupata decat din nefericire (inca) o au multi...

Toata stima!

Intr-o seara, un batran ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecaruia dintre noi. Batranul spunea ca exista in fiecare din noi doi lupi. Lupul raului care intruchipeaza furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul. Lupul binelui este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea. Dupa o clipa de gandire nepotul intreaba: tu care lup crezi ca va castiga? Bunicul a raspuns: cel pe care-l hranesti!

@balasa violeta:

Sa aveti Sanatate Dna Violeta! de la hranirea acelui lup-al doilea mentionat-trebuie sa incepem fiecare dintre noi... multumim ca ne-ati amintit...

@Costi

dupa tata am si singe unguresc in mine... port chiar si un nume unguresc. totusi nu cred si nu accept (pentru mine insumi) ideia de autonomie ungureasca in ardeal. de ce? fiindca ardealul este romania si doresc sa si ramina asa. punct! sunt de parere ca toate etniile in romania sunt respectate indeajuns si isi pot trai viata asa cum vor si nu este nevoie de o separare sau autonmie. la ce poate duce asemenea idei - vezi jugoslavia.

mi-as dori sa ramina romania asa cum am parasit-o si cum o cunosc. in ceea ce priveste suveranitatea teritoriala... sa nu fiu gresit inteles... -)) in alte privinte se poate sa aiba loc schimbari, spre bine, se intelege. imi plac si ungurii, chiar foarte mult. ii respect ca etnie si ca oameni harnici si gospodari si mi-as dorii sa renunte la ideia de separare si sa-si doreasca o convietuire buna cu toate natiile din tara, incl. cu romii.

deci COSTI, nu stiu cum de - dupa vorbele tale - romanii sa fi ajuns atit de intoleranti si sovini. ma rog, tu traiesti acolo si sti desigur mai bine. in vizitele mele in romania am fost intodeuna respectat si nu ma ofensat nimenea nicicand intr-un fel sau altul. sper si-mi doresc sa si ramina asa.

@Michaell:

pai uite eu sunt romanca 100% si tot neamul meu este roman (si cel prin alianta), dar, ptr ca mentionezi, de la colegii care au facut parte din fostul popor "unit" al iugoslaviei am aflat (si am vazut cu totii) unde poate duce intoleranta si sovinismul... ptr ca, se pare, ca ceea ce a trebuit sa se intample: separarea iugoslaviei oricum s-a intamplat ptr ca era in firea lucrurilor sa se intample (iubirea si unirea cu forta nu dureaza) parerea colegilor mei sarbi si croati (cu una din colegele din croatia chiar am legat o prietenie) este si in ziua de azi ca daca ar fi fost o alta abordare, fara sovinism si fara intoleranta s-ar fi ajuns la acest rezultat fara tragediile de neimaginat de acolo... despre asta era vorba... fara sovinism, fara intoleranta, deschidere spre dialog, spre intelegere...

Un profesor de filozofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare pe care l-a umplut cu mingiute. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au spus ca DA.

Profesorul a luat o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in bocan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingiute. I-a intrebat pe studenti daca borcanul era plin si acestia au zis DA.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care a turnat-o in borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au spus DA.

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

Acum as dori sa intelegeti ca:

BORCANUL reprezinta VIATA;

MINGIUTELE reprezinta LUCRURILE IMPORTANTE, familia, sanatatea, prietenii si pasiunile si ca daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, VIATA AR FI TOT PLINA.

PIETRICELELE sunt celelalte lucruri care conteaza servici, casa, masina...

NISIPUL lucrurile marunte.

Daca incepem sa umplem borcanul cu nisip, nu mai avem loc pentru mingiute si pietricele.

LA FEL SI IN VIATA! DACA ITI IROSESTI TIMPUL SI ENERGIA PENTRU LUCRURILE MICI, NU VEI MAI AVEA NICIODATA TIMP PENTRU LUCRURILE IMPORTANTE. Acorda atentie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Ai grija de mingiute. Ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, RESTUL E DOAR NISIP.

Cestile cu cafea reprezinta ca oricat de plina ar fi viata, E LOC INTOTDEAUNA PENTRU O CAFEA, IMPREUNA CU UN PRIETEN!

Eu cred ca educatia si cei sapte ani de acasa ne vor face respectati si mandrii de noi. Trebuie sa stim ca toate-s trecatoare si... ar mai fi atatea de spus!

Ca să nu ieşim complet din tema secţiunii, propun, pentru cei care doresc, să mutăm discuţia pe forum.

De altfel, acolo există deja un fir de discuţie deschis:

amfostacolo.ro/cafenea/in ... inutul-secuiesc

Vă aştept acolo.

Ei, uite, după atâta vreme, frunzărind site-ul, am dat de review-ul tău. Îmi pare rău că nu am onoarea celui de -al 50lea vot. Sunt doar 49. Si mi-as dori să pot vota de doua ori, pentru ca review-ul tău merită pe deplin.

Cred că depinde foarte mult de cum ești structurat ca om, și de aspectele pe care vrei să le vezi în viață. Nu știu de ce, noi, românii, nu ne apreciem, iubim și prețuim țara și conaționalii. Ne place sa ne aducem injurii, vedem tot ce e mai rău, ne lăsăm copleșiți de rele. Declarăm că un oraș e "orașul nostru de suflet ", ca domnul Michaell de mai sus, apropo de Sighișoara, și apoi apreciem review-uri răuvoitoare despre oraș, care nu văd altceva decât gropile, praful și cerșetorii. Nu spun că ar trebui să acceptăm totul, să nu încercăm să schimbăm nimic, dimpotrivă. Dar nici să ne defaimam singuri țara. Ar fi bine să fim mai echilibrați și mai aplecați spre cele bune.

Am și eu un exemplu de româncă plecată în străinătate care ne face cinste. E fiica unor prieteni, plecata la studii în străinătate, care a reușit să se întrețină singura pe tot parcursul facultății, lucrând la KFC. A fost de multe ori angajatul lunii și chiar al anului, a fost ofertată să rămână acolo, să fie promovata, dar și -a continuat studiile în domeniu. A reușit să fie șefa de promoție a anului, felicitată de decan și de rector. Părinții ei, prezenți în sală, au fost felicitați pentru educația ei. A reușit să fie cea mai buna, mai bună decât toți, în condițiile în care învăța și lucra în același timp. A reușit să obțină un post de internship la un hotel, fiind aleasă, singura româncă, din mai multe sute de candidați. La hotelul unde se afla acum a trecut prin mai multe departamente și a primit calificative excelente de peste tot. Toți o apreciază, a reușit să fie cea mai buna tot timpul. Eu consider că e un roman de succes, care ne face cinste peste tot unde merge. Nu a ascuns niciodată că este româncă, dimpotrivă. Și, chiar dacă îi place Anglia, iubește România și spune că aici se simte acasă. ????

Mutat, la reorganizare, în rubrica «La Mulți Ani România!» (nou-creată, între timp, pe sait) - rubrică OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!