Pitorescul rural islandez

TIPĂREȘTE

Dintre cazările considerate potrivite pentru această seară, în urma trierii în funcţie de mai multe criterii, am ales Julia’s Guesthouse din Hnaus, o mică localitate în apropierea orăşelului Selfoss.

O găsim relativ uşor urmând un indicator ce ne face să virăm la stânga de pe DN1 şi să apucăm pe un drum forestier cum i s-ar zice pe la noi. În Islanda nu se taie păduri, nu sunt muncitori sau drumuri forestiere...

Pensiunea, rezervată pe Booking.com seamănă mai mult cu ce găseşti pe Airbnb, dar am mai spus-o, se pare că succesul celei de a doua a determinat luarea în considerare a variantelor respective şi pentru cea dintâi.

Iar casa, că de fapt este o casă, chiar seamănă cu una de la ţară, cu găinile şi puii -- nesperiaţi de maşina noastră – văzându-şi de ale lor până pe scările de la intrare.

De cum gazda ne deschide uşa şi intrăm într-un mic hol, dăm cu ochii de un coş plin cu ouă proaspete, probabil rodul muncii galinaceelor pe ziua în curs.

Suntem la ţară, suntem în Islanda rurală şi cât ne bucurăm!

După formalităţile de bun venit, ni se repartizează camera şi ne sunt prezentate regulile casei, printre care – ca întâietate – descălţarea la uşă. Din nou camera e fără număr ci cu nume. Şi ce nume frumos: Island!

Odată dată uşa spre perete, intrăm într-un spaţiu foarte plăcut, cu un ambient în culori albe şi nuanţe diverse de albastru.

Pereţii albi ai camere sunt pigmentaţi cu modele florale lipite şi brăzdaţi de o linie maronie la aproximativ un metru înălţime.

Mobilierul nu este foarte nou, însă păstrează caracteristicile de confort şi utilitate necesare unora care îşi vor petrece câteva ore pentru a se odihni aici. O măsuţă cu o oglindă, un dulap suficient de încăpător pentru nevoile noastre iar noptiere pe care tronează vaze cu câte un trandafir se află pe cele două margini ale patului.

Pernele sunt aranjate cu gust iar pe peretele aflat la capul patului desluseşti înscrisuri motivaţionale perfect potrivite nouă.

Peretele din spatele uşii se prezintă ca o galerie foto extrem de interesantă, amenajată cu tablouri de mărimea unor fotografii normale care, de fapt, sunt instrucţiuni, informaţii şi cerinţe ale gazdei. O idee foarte ingenioasă, care înlocuieşte mapele cu informaţii întâlnite prin camerele hotelurilor.

Apropiindu-te de geam, ai în faţă o privelişte foarte frumoasă, câmpuri verzi întinse pe care pasc caii islandezi iar în depărtare se profilează o culme muntoasă înaltă, încă acoperită cu zăpadă.

Baia, comună cu încă o cameră, păstreză nota rustică nordică a cazării şi conţine cam tot ce ai nevoie.

Dimineaţa suntem treziţi de competiţia vocală a doi cocoşi, ţanţoşi în a-şi demonstra virilitatea în faţa celor 24 de găini ce trăiesc într-o libertate deplină.

Julia ne pregăteşte un mic dejun foarte gustos pe care îl servim într-o bucătărie mare şi luminoasă în care te simţi foarte binevenit ca oaspete. Eşti oaspetele Juliei şi nu al unui hotel, iar noi asta căutăm în excursii. Să stăm la oameni acasă, să vorbim cu ei, să cunoaştem din specificul locului şi al băştinaşilor.

Acum Julia nu este chiar băştinaşă. Este o elveţiancă ce a vizitat Islanda, s-a îndrăgostit iremediabil de această ţară şi a revenit aici unde s-a şi căsătorit. Soţul ei este mai mult plecat în delegaţii iar ea a luat decizia de a găzdui turişti şi a interacţiona cu ei.

Mare iubitoare de animale, este o luptătoare pentru cauza acestora, motiv ce a determinat-o să cumpere o vacă ce urma să fie tăiată după realizarea scopurilor ştiinţifice pentru care a fost crescută.

Dragostea ei pentru animale determină sentimente reciproce din partea acestora şi este vizibilă din modul în care se aşează un papagal pe umărul ei şi, parcă, încearcă să-i şoptească ceva la ureche. Poate că ne simpatizează...

În casă se mai zbenguiesc trei pui de pisică, unul dintre ei botezat Charlie – după îndrăgitul comic Chaplin – întrucât are un defect din naştere la picior şi îl tărăie puţin în lateral aidoma marelui artist.

Amabilitatea Juliei avea să îmi ofere răspunsul la o întrebare pe care mi-o pusesem în aceste zile: ce fac islandezii cu atâţia cai pe care i-am văzut pe pajiştele de pe unde am umblat?

Am aflat că sunt folosiţi pentru echitaţie, pentru turişti dar există şi competiţii destinate exclusiv acestora în Danemarca, Germania şi SUA iar preţurile de achiziţie sunt foarte mari pentru exemplarele cele mai reuşite.

Pe teritoriul Islandei sunt centre de cercetare şi dezvoltare a respectivilor cai iar după câteva naşteri iepele sunt ucise în abatoare şi oferite consumului populaţiei sub formă de mezeluri, ceea ce pentru gazda noastră venită din Ţara Cantoanelor a reprezentat, iniţial, un şoc.

Un alt răspuns oferit de Julia a fost la nedumerirea noastră în legătură cu singura floare ce o poţi vedea crescută în solurile acestei ţări ca unică componentă a florei Islandei.

O floare albastră, denumită lupina, adusă din Alaska şi care are proprietatea de a se întinde rapid şi de a hrăni solul vulcanic. Din avion credeam că e lavandă...

Cu un grad de apreciere de 9,6 acordat de Booking, casa Juliei ne-a fost o gazdă foarte primitoare, în care ne-am simţit excelent respirând aerul unui cămin rural. Ne-am întins mult la poveşti cu Julia iar dacă nu am mai fi avut decât o zi pentru a vizita şi alte locuri, cu siguranţă că am fi amânat plecarea peste alte câteva ore.

La ieşirea din casă suntem rugaţi să avem grijă de iepuraşul lăsat în libertate şi care are obiceiul de a se odihni sub maşinile musafirilor.

Câtă libertate, câtă tihnă şi câtă frumuseţe!

---

VIZUALIZĂRI: 941 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI