O bucovineanca cu bucuresteni, printre olteni...

TIPĂREȘTE

N-a fost rau deloc, pentru prima data, printre olteni...

Marturisesc ca nu mai fusesem in Oltenia, fiindca eu sunt nascuta in Suceava, locuiesc in Bucuresti, si drumul e foarte lung pana in sud vestul tarii. Si n-am pe nimeni acolo.

Intr-o zi, ma intreaba o colega daca nu vreau sa merg in excursie cu elevii. "Unde? Cati? Cand? " Baia de Arama (pesteri, manastiri, Tg Jiu... zice). Interesant, m-am gandit eu. "Cati? " 40, zice. Pfaleii, ma gandesc eu, cam multi... Nu mai fusesem in excursie cu elevii, "Cand? ": Sambata viitoare, zice... Ea aranjase tot. Am zis "da".

Asadar, ne-am urcat in autocar sambata dimineata, si la drum. Din Bucuresti am mers prin Pitesti. Primul popas a fost la Horezu, apoi la Polovragi (Manastirea, Pestera), apoi ne-am dus spre Pestera Muierilor. Cazarea am avut-o la Pensiunea Izvorul Rece, unde am ajuns pe intuneric, fiind deja in luna noiembrie.

Rezervarea a fost facuta prin agentia care organiza excursia, asadar, noi am primit cheile, si urma sa coboram la masa. Pensiunea in sine, nu mi-a facut niciun fel de impresie, din exterior. Am remarcat ca era un loc izolat. Insa, interiorul era placut, un loc primitor, cald, curat, si cu personal foarte amabil.

Camera noastra era spatioasa, cu doua paturi mari, lenjerie curata, baie mare. Caloriferul era atat de cald, incat am deschis fereastra. Se auzea zgomot de apa curgatoare. De fapt, provenea de la pastravaria de alaturi, pe care nu puteam s-o vad, atat de intuneric era in jur si in satul respectiv.

Noi eram la primul etaj. In fata noatra aveam un hol spatios, cu fotolii, canapea, mese de sticla. Tin minte ca erau de sticla, fiindca m-am gandit sa nu le sparga elevii. Din hol, se iesea intr-un balcon mare, cu vedere spre curtea pensiunii. In balcon, se putea fuma. Celelalte camere unde a fost cazat grupul erau de 2, 3 sau 4 paturi.

Am coborat la cina, in restaurantul pensiunii. Erau mese amenajate pentru evenimente speciale, care puteau sa se compare lejer cu cele de la Club Bamboo din Bucuresti. Insa, mancarea cu siguranta ca era mai buna decat la Bamboo. Se serveste pastrav proaspat, printre altele.

Am vazut ca exista si un bar separat, unde erau niste localnici. Am intrat cat sa-i rog sa nu le serveasca bauturi alcoolice minorilor din grupul meu.

Dupa cina, a inceput discoteca. Si de aici, adevaratul chin, fiindca pana la 4 dimineata, nu am avut parte de odihna. Sus, jos... impaca, despaca, culca, supravegheaza... De ce trantesti usa? Unde te duci? A fost prima si ultima excursie cu elevii. Hai sa fim seriosi! Fiecare parinte sa-si duca unde vrea propriul copil, pe mine nu ma mai prinde nimieni la asa ceva.

Dupa ce au adormit mititeii, culca-te de mai poti.

Micul dejun a fost foarte generos, si personalul era bucuros ca poate isi primesc si ei salariile. Am inteles tristul adevar: nu au clienti, din cauza ca pensiunea este izolata, era noiembrie... Dar conditiile sunt excelente. Si oamenii aceia chiar isi fac munca cum trebuie.

Pe-atunci, nu eram inscrisa in AFA, nu obisnuiam sa fac fotografii camerelor de hotel. Insa am gasit pe net niste fotografii pentru care garantez ca sunt conform cu originalul, reprezinta ceea ce am vazut eu cu ochii mei.

De la Pensiunea Izvorul Rece, am plecat spre Podul lui Dumnezeu si Pestera Podului. Era 2 noiembrie, zi electorala. La iesirea de pe drumul judetean unde era pensiunea, trebuia sa o luam la stanga, la sensul giratoriu. Era politia acolo si ne-a indrumat spre dreapta.

Am mers cativa kilometri pana ce ne-am dat seama ca ne-am ratacit. Soseaua era extrem de proasta, surpata, se circula pe un singur fir. Nu aveai unde sa intorci un autocar plin cu copii. Insa, autocarul plin cu copii (se vedea cu ochiul liber ca aveau 12,13 ani) a fost oprit de cateva ori de politie, fiindca era zi electorala (alegerile de pe 2 noimebrie 2014). Poate faceam turism electoral, cine stie...

Daca recomand pesniunea? Din toata inima. Si poate ajung si eu candva, acolo, sa ma relaxez, sa admir pastravii, sa socializez cu oltenii.

---

VIZUALIZĂRI: 1363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI