Hotel Izgrev - perla lacului Ohrid

TIPĂREȘTE

“Era un ratoi posac, toata ziua sta pe lac…. ”

Cu totii va aduceti aminte de acest mic cantecel al copilariei care mi-a venit in minte instantaneu cand am ajuns la malul lacului Ohrid si care chiar si-a (re) gasit eroii pe apa sau pe mal intampinandu-ne dimineata (diana2015 stie cu siguranta despre ce vorbesc).

In Bucuresti era o ploaie destul de rece si deloc prietenoasa dar vazand pe net ca ne asteapta o vreme placuta si calda nu m-am impacientat… si s-a vazut ulterior ca am avut parte de o vreme neasteptat de buna.

Drumul a fost destul de obositor cu un autocar nu prea confortabil dar cu soferi foarte buni in ale condusului ceea ce a fost de apreciat pe serpentinele pe care le-am strabatut.

Am plecat la 9 seara din Bucuresti si cred ca am ajuns in jur de 11-12 ora locala, ora Romaniei, habar n-am. Tot ce stiu este ca am rasuflat usurata cand insfarsit m-am dat jos din autocar cu bagajele dupa mine.

Pana au fost gata camerele am fost chemati la o mica prezentare a excursiilor optionale dar fiind foarte obosita n-am prea inteles mare lucru.

Apoi ne-am luat in primire camera (zambind) cu o vedere la lac splendida.

Ca sa ajungem la etajul nostru, bineinteles ca am avut peripetii cu liftul si am plecat fara Daniela, prietena mea pe care o “pierdusem” in hol, nedumerita, nereusind sa se urce in el.

Camera era standard, paturi twin, pe pereti era un peisaj superb, baia spatioasa, dotata... fara papuci si halat, insa... nu le poti avea pe toate. Prosoapele erau ori 2 de persoana, ori cate 3, ori unul da si unul ba... cel putin cu o zi inainte de plecare, ramasese doar un prosop mare care era agatat dupa usa... ha (nu-l vazusera).

Plaja hotelului se intindea pe o suprafata marisoara plina de pietricele, sezlongurile bune si destul de multe erau la dispozitia noastra, prosoapele le puteam lua pe baza de cartele de la intrarea la Spa iar ratustele completau peisajul.

Apa foarte calda, la intrare erau pietre (sunt indicati papucii de plaja) apoi dadeai de nisip si… gata, puteai inota in voie.

Restaurantul era destul de mare, stilat, cu tablouri pe pereti foarte interesante. Bautura pe care vroiai s-o consumi la cina se platea dar asta se intampla la toate hotelurile din lumea asta, fara exceptie, sunt sigura (nu vorbesc de ALL sau de UAI). Pe terasa ne straduiam sa luam micul dejun dar nu prea reuseam din cauza nenumaratelor si insistentelor viespi.

Piscina hotelului pe care am vizitat-o a doua zi este o adevarata piscina “infinita”, extrem de reusit realizata, iti dadea o senzatie aparte mai ales cand inotai in ea si ajungeai la cealalta margine (1,60 m peste tot).

Galagia, harmalaia, plescaiturile in apa, toboganele multe si strigatele copiilor si adultilor cand se dadeau pe ele faceau parte din cotidian dar piscina infinity era… altceva.

Hotelul pe moment, vazut de la intrarea din spate mi s-a parut asa si asa dar, dupa ce am inceput sa-l explorez a inceput sa-mi placa.

Nu am a va spune mai multe si mai bine decat v-au spus ceilalti colegi ai mei. Asa cum se vede si in poze, cladirea este in trepte (cu liftul cobori in loc sa urci de la receptie).

Imi aduce aminte despre un hotel din Bodrum – Salmakis despre care am povestit mai demult dar parca totusi nu era chiar asa.

Iesind din el, inspre lac in dreapta mergeai putin, (imprejurimile erau pline de stufaris si deloc amenajate), dadeai de o scara intortocheata, din piatra care ducea spre o foarte mica bisericuta aflata intr-o grota. In cealalta parte era o biserica mai mare, inchinata “Maicii Domnului”, cel putin asa scria pe poarta, la intrare. Este un lacas frumos unde am mers si ne-am inchinat si in ziua de sambata la Sarbatoarea “Taierii capului Sf. Ioan Botezatorul”.

Spa-ul, sauna, hammam-ul, camera de relaxare erau toate in stil pur turcesc…

Am fost de 3 ori in Struga (un orasel mic cu un pod de pe care sareau in apa vijelioasa si baieti si fete), in Ohrid unde strada principala era plina de magazinase cu perle (asa cum sunt aleile cu aur in bazarul turcesc), in Skopje unde m-au impresionat doar statuile imense ale lui Alexandru Macedon si ale tatalui sau, Filip (bazarul turcesc a fost cam dezamagitor pentru mine). … si da, intr-o incantatoare plimbare cu vaporasul la un satuc lacustru si apoi la Biserica Sf. Naum.

As fi vrut sa merg si in Albania dar poate data viitoare.. ? cine poate sti…

Pentru mine a fost unul dintre cele mai relaxante, odihnitoare, incantatoare, mai mult decat frumoase concedii pe care le-am avut…

M-am reintilnit cu colegi AFA dragi mie, am cunoscut persoane noi… cu mici exceptii, ne-am simtit cu totii foarte bine… nici nu s-ar fi putut altfel intr-un loc asa de placut din multe puncte de vedere, intr-un hotel care mie, personal mi s-a parut foarte bun (pana si drumul de vreo 5-6 km pana in Struga parea… “pitoresc “ (n-am mers pe jos, ce-i drept) … iar ratustele care ieseau din lac in fiecare dimineata si ne dadeau binete dar ne si “certau” cand uitam sa le aducem cate ceva de mancare, au facut toti banii…

M-as reintoarce oricand acolo dar numai cu avionul sau masina. Gandul de a strabate atatea sute de km intr-un autocar destul de incomod nu ma mai atrage deloc…

---

VIZUALIZĂRI: 3565 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI