Un sejur plăcut

TIPĂREȘTE

Băile Herculane sunt pentru mulţi amintirea frumoasă a copilăriei, a tinereţii sau clipele pe care nu le-au uitat niciodată, petrecute alături de părinţii sau bunicii care astăzi nu mai sunt printre ei.

Pentru mine Herculane, în mai 2012, a fost descoperirea unui tărâm de basm: munţi, păduri, grote, izvoare tămăduitoare, poveşti cu zei şi zeiţe, arhitectură, folclor... Unele clădiri de patrimoniu sunt într-o stare deplorabilă dar asta nu înseamnă nici pe departe că Herculane este prăfuită, ruginită sau în paragină aşa cum am fost eu dusă în eroare ani buni. Cred că Băile Herculane erau căutate în trecut şi pentru aerul ozonat, izvoarele tămăduitoare şi plimbările în natură, căci aici natura este Regina. Toate acestea există încă la Herculane aşa că poti găsi alinare atât pentru trup cât şi pentru suflet.

Am fost atât de hotărâţi să mergem la Herculane şi aveam o listă atât de lungă cu ce aveam să facem acolo că nu ne-am gândit la o zi, două, patru ci la 11zile/10 nopti şi la final tot aş mai fi stat.

Trebuia să alegem hotelul în care ne vom petrece sejurul. Ştiu, e greu să alegi un hotel într-un loc în care nu ai mai fost, “prăfuit, paraginit”, dar cred că pentru asta există AFA. Ştiam că vrem un hotel nou, pentru a evita mirosul de mucegai şi mobilier vechi, cu bază de tratament proprie.

Hotel Internaţional a câştigat înainte de a citi impresiile pentru că unul din criteriile mele de alegere este nota 9 din 10 reviews-uri decât nota 10 din 1-2 reviews-uri, apoi corespundea şi cerinţelor noastre. Citind reviews-urile am fost puţin reticentă, prea erau de bine, parcă suna a reclamă, se spuneau nume, parcă fuseseră la prieteni sau în familie. Apoi în mintea mea s-a născut întrebarea “Şi dacă e adevărat”? Am acceptat provocarea!

Să vă povestesc impresiile mele despre hotel cu bune şi cu rele.

După câteva telefoane pentru a cere detalii îi ştiam pe nume pe cei trei recepţioneri şi luasem contact cu primele impresii despre amabilitatea personalului hotelului.

Primul contact vizual pe care l-am avut cu hotelul a fost unul plăcut, fiind aşezat în centrul staţiunii, lânga Parcul Vicol dar şi în centrul imaginii pe care o aveam eu în minte despre Herculane; între cele două hoteluri de 14 etaje, Afrodita şi Minerva, ce parcă sprijină peretele alb de calcar al Domogledului.

Am ajuns seara la recepţia hotelului. Primire ca la carte, cu zambetul pe buze, suntem conduşi să vedem camera ca apoi să facem formalităţile de cazare. Nu pot să nu observ curaţenia din jur.

Intrăm în cameră: spaţioasă, curată, mobilier nou (cum mă aşteptam), patul mare, pare confortabil (sigur a fost), televizor, internet, minibar, baie cu duş, prosoape, halate, o hartă şi pliante cu trasee şi obiective de vizitat.

Chiar îmi plăcea camera dar mai aveam ceva de văzut. Balconul. Da, balconul, pe care îl avem şi noi acasă; unde spânzurăm rufele la uscat, unde stă butoiul cu murături şi borcanele cu zacuscă, role, patine, beţe de munte şi mai ştiu eu ce scule mai are soţul pe acolo. Unde mai e loc şi pentru câteva flori dar nu mai ai tu loc să stai la o cafea sau să te îmbeţi cu mirosul de tei primăvara sau tufănici toamna târziu. Ţin foarte mult la balconul hotelurilor în care stăm. Acolo, la aer curat depănăm noi amintiri, că dacă nu în vacanţă ai timp de asta, atunci când? Acolo bem cafeaua dimineaţa ori un pahar cu vin seara şi ascultăm trilul păsărelelor.

Camera era la etajul 1 şi avea vedere în spate. Unul dintre hotelurile cu 14 etaje era în renovare. In faţa mea vedeam un morman de moloz. Mi-am şi imaginat cum 11 zile aveam să vad aceeaşi imagine şi să aud zgomotul de pe şantier care acum nu era prezent datorită orei târzii la care am ajuns.

M-am întors spre recepţioneră şi i-am spus că nu vreau camera asta, că am venit să mă relaxez nu să mă stresez, dacă nu, vreau banii înapoi şi plec la alt hotel. Asta pentru că plătisem de la Bucureşti tot sejurul.

Nu vă spun ce faţă a făcut soţul meu care, după o zi încărcată în care făcusem cazanele Dunării atât pe uscat cât şi pe apă, abia aştepta să mâncăm şi să ne relaxăm la bazinul cu apă.

Cu amabilitate, domnişoara de la recepţie mi-a explicat că turiştii hotelului sunt în general turişti care revin şi au preferinţe încă de la rezervare; mai sus, mai jos, pe faţă sau spate (preferabil în sezon datorită zgomotului de la terase) şi mi-a spus variantele care mi le poate oferi.

Mai era liberă o cameră care avea vedere tot pe spate dar era la etajul 4 iar de a doua zi se elibera o cameră pe faţă. Am aceptat camera de la etajul 4 şi am rămas acolo pe tot parcusul sejurului pentru că mi-am dat seama că nu poţi imputa unui hotel că hotelul vecin este în renovare. Chiar mi-a fost jenă apoi că am fost egoistă şi m-am gândit doar la mine.

Apoi, ne-a fost prezentată baza de tratament care atunci pe loc mi s-a părut micuţă. Deşi se află la subsol este uşor accesibilă atât pe scări cât şi cu liftul. De a doua zi am întalnit acolo o tânară domnişoară ce işi făcea cu drag meseria alături de doi oameni cu o bogata experienţă în balneologie, de la care avea ce învăţa dar şi noi pentru că orice întrebare avea un răspuns, o recomandare sau un sfat.

În baza de tratament se puteau face electroterapii, masaj, aerosoli, detoxifiere, reflexoterapie, duş subacval, împachetări cu ciocolată sau ghimbir.

În privinţa progamării la tratament am avut toată înţelegerea pentru a fi programaţi la prima oră, având în vedere că noi eram hotărâţi să luăm cu asalt munţii şi împrejurimile băilor Herculane despre care am scris impresii aici, aici şi aici.

Baia cu sulf a fost un alt motiv pentru care am ales acest hotel. Aceasta se face în bazin şi nu în căzi ca la alte hoteluri şi la ora aleasă de turist, bazinul fiind deschis până la ora 22:00. Este accesibil pentru toţi turiştii cazaţi în hotel, indiferent că au venit pentru tratament sau relaxare. Există acolo o listă cu indicaţii şi contraindicaţii, ceas pentru a nu depăşi cele 15-20 de minute permise pentru o baie şi termometru pentru a şti temperatura apei.

Apa se schimba în fiecare dimineaţă şi la primele ore era foarte caldă. Noi preferam să facem baia de sulf după amiaza când temperatura apei era la 35-38 de grade. Acest lucru ne-a ajutat să câştigăm timp pentru drumeţiile noastre.

Baza de tratament are ieşire pe o terasă dotată cu şezlonguri aşa că după baia cu sulf poţi face şi o baie de soare dacă vremea o permite.

Singurul lucru deranjant la baza de tratament era pentru cei care sunt fani ai saunei, deoarece aceasta era defectă.

Restaurant-barul, cochet, l-am încercat din prima seară. Chiar dacă era târziu şi doar noi doi în tot restaurantul am fost serviţi cu amabilitate. Meniul era variat iar preţurile rezonabile. Anumite mancăruri nu le gaseai mereu dar era de ajuns să spunem şi la următoarele mese eram serviţi (în special peşte sau vinete dimineţa). De aici am înţeles de unde venea ideea că te simţi ca acasă. Eu de fapt mă simţeam ca la mama acasă, pentru că aici nu găteam ci doar spuneam ce doresc să mănânc. În fiecare zi se gătea şi un fel de mancare gen spanac cu ouă, mazăre sau varză călită care aveau mare succes (de, mancarea la cazan mereu este mai gustoasă). Deci din punct de vedere al mâncării şi al servirii nu am ce reproşa.

Îmi plăcea că nu era permis fumatul în restaurant. Fumătorii se bucurau însă de o terasă în aer liber, cu vederi frumoase spre munţii împăduriţi.

Muzica în surdină, schimbările de decor, feţe de mese şi şerveţele în diferite culori, vaze cu flori, lumânări, mi-au atras atenţia dar şi un lucru pe care nu l-am mai întâlnit în alte hoteluri - Foaia zilei. Cu ea îmi începeam dimineaţa şi niciodată nu ştiam când a sosit micul dejun.

Foaia zilei – era un format A4 îndoit în două, tipărit pe toate feţele şi cuprindea: un banc, prezentarea unui traseu sau obiectiv important de vizitat, a procedurilor de la baza de tratament şi a unor exemplare din fauna şi flora Parcului Naţional Domogled. Mi s-a părut interesant.

Interesante mi s-au părut şi tablourile inşirate de la recepţie, pe casa scărilor până la ieşirea pe terasa de deasupra hotelului plus pe holul fiecărui etaj, cu imagini vechi din staţiune. Prima dată le-am privit pur şi simplu pană când am auzit pe cineva spunând “fii atent de când sunt imaginile astea, uite până unde ajungea copacul şi cât este astăzi.” Apoi am început ca atunci când ieşeam la plimbare să iau ca reper un tablou şi să caut ceea ce reprezenta el în staţiune. Pentru mine care veneam pentru prima oară în Herculane a fost ca o punte între trecut şi prezent.

Şi fiindcă am pomenit de terasa de deasupra hotelului vreau să va spun că ştiam despre ea tot din impresiile citite pe AFA. De aici am privit pentru prima oară cerul înstelat din Herculane, pentru că din prima seară am urcat pe această terasă. Ar fi şi păcat să o rataţi. Ai o privelişte frumoasă atât asupra staţiunii cât şi a împrejurimilor. Apoi a devenit locul în care îmi făceam gimnastica dimineaţa iar după amiaza prindeam câteva raze de soare pe cele doua şezlonguri, puse parcă special pentru noi. Spun asta pentru că erau doar două şi niciodată nu am întalnit pe altcineva acolo.

M-a surprins că majoritatea turiştilor cazaţi în hotel erau pentru a doua sau a treia oară aici şi, având în vedere că hotelul s-a deschis în 2010, asta spune multe.

Mi-a plăcut tot: personalul, mâncarea, cazarea şi după 11 zile petrecute alături de aceşti oameni nu ai cum să nu ştii cum îi cheamă pe fiecare.

Deci este adevărat! aşa că am promis că voi reveni.

--

Mi-a plăcut la Herculane şi am promis că voi reveni în fiecare an dar în decembrie eram deja la a doua vizită şi bineînţeles ne-am cazat tot la Internaţional.

Serviciile au fost aceleaşi.

Fiind iarnă nu am mai putut folosi terasa pentru gimnastică aşa că am mers la sala de fitness. Pentru cine doreşte fitness aceasta, ca şi sauna, va fi o dezamăgire pentru că majoritatea aparatelor nu mai funcţionează. Eu am fost mulţumită şi acum pentru că am găsit ceea ce îmi trebuia pentru exerciţiile mele de kinetoterapie; spalier, minge, beţe, greutăţi.

Eu îl recomand. Voi, în funcţie de ce vă doriţi îl alegeţi sau nu.

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI