Romania anului 2012

Felicitari pentru gestul vostru de omenie. Cred ca acei oameni sarmani, in primul rand nu au venituri, sau daca au, sunt atat de mici incat eu ma intreb cum pot supravietui. Ce sa faca mai intai cu putinii bani? sa ia de mancare, sa cumpere sapun sau detergent sau sa isi trimita copiii la scoala?

Poate ca la a treia familie unde nu era curat, "gospodina" casei, chiar se simtea rau. Stiu din experienta ce inseamna niste dureri de spate cumplite. Eu am avut bani sa imi cumpar tratament, si tot nu m-am putut misca cateva zile; dar sa fii amarat sa nu ai bani de tratament... e cumplit. Si intr-o curte pavata cu pamant... sunt suficiente doua zile in care toti intra incaltati in casa sau lasa usa deschisa si vantul baga praf si gunoaie in casa... Poate ai prins-o pe femeie in cea mai proasta zi a ei... poate era cu nervii si sanatatea la pamanat... eu nu am fost acolo si nu stiu... dar sa traiesti in conditiile alea... cu siguranta e un vesnic cosmar.

Felicitari voua, oameni cu suflet mare!

@all -- MULTUMESC -- si spun asta de fiecare data cand trebuie sa fiu recunoscatoare cuiva sau pentru ceva. Aici e pentru voi, toti cei ce veti citi aceste randuri si care sper sa ne fiti alaturi la campania urmatoare... si tot asa, la cate vor mai fi. Totul cu ajutorul vostru fiindca fara el nici aceste povesti de viata... triste si adevarate nu ar fi ajuns la publicul larg.

Acum sa trecem la a povesti asa cum am vazut/simtit eu aceasta zi.

Ca orice lucru care trebuie facut cu grija pentru a iesi cat mai bine si aici a fost nevoie de "logistica/coordonare" intre menbrii participanti si munca de teren dusa de echipa deja sudata @pepsi - d-na invatatoare.

Desi din exterior poate parea o plimbare de o zi, recunosc vremea a fost superba, nu e chiar usor de strans (pachete/oameni/masini din mai multe zone) si coordona astfel incat actiunea sa fie la miximum de eficienta.

Dupa cum a spus deja @adri, d-na invatatoare ne-a luat cu binisorul pentru a ne pregati oarecum pentru ce urma sa facem/vedem.

* Prima oprire/primul caz:

o casa... modesta, care adaposteste o familie formata din tata, 4 copii (2 mai mari si 2 mai micuti) praslea familiei este un pusti de vreo 5 anisori.

Mama este plecata in Spania la munca, casa fiind "tinuta" de fata cea mate. O curte micuta, cu ceva anexe pe spatele casei, cu o ordine frumoasa in interior si cu locatarii asteptandu-ne. Asta a fost prima locatie vizitata, nu am stat mult, intre timp tatal plecat prin sat a aparut si el, un om in toata puterea... dar situatia zonei e crancena, vrei sa muncesti dar nu ai unde... singurele ocupatii fiind munca campului/viei.

Am lasat aici pachete facute cu drag de @pepsi (banuti stransi pt aceasta parte a campaniei fiind suplimentati cu 150 lei de membri AFA aflati la fata locului, astfel ca cei 550 lei pe care i-a cheltuit si chibzuit @pepsi am avut cam tot ce trebuie... de la caiete si alte rechizite la articole de igiena si alimente de prima necesitate, totul pregatit cu grija pe pachete) plus haine si jucarii.

* a doua oprire/al doilea caz:

O asezare micuta dar vb lui @adri LUX, locuita de 2 bunici, mama copiilor (adica fata lor) si cei 5 copii ai ei. Cronologic ar fi cam asa:

fata/17ani; fata15ani; fata 12ani; baiat (si era mandru tare, parca stia ca el e nadejdea casei) 9ani si fata 7ani.

De intampinat ne-a intampinat fata cea mare, modesta dar sigura de ea, in sensul ca nu cerea mila/nu s-a plans pentru a imporesiona, avea acea mandrie smerita pe care o dau lipsurile indelungate dar isi stia forta proprie data de tinerete si dorinta de a urca in viata. Parea deja "capul familiei", povestea cu bucurie cum cu eforturi doar de ei stiute, mama ii tine la scoala pe toti pentru a incerca sa faca ceva mai mult decat situatia actuala.

Casa, curtea, si totul in jur era chibzuit si ingrijit. Mama era la munca la vie, bunicul tot asa pe la padure iar bunica statea intr-o camaruta si citea Biblia. Am respectat dorinta ei si nu am deranjat-o, discutia purtandu-se cu copii aflati sub aripa surorii mari.

Parere generala:

O familie necajita, mama despartita de tatal copiilor in urma unui trai de nepovestit si cu toate astea acesti oameni nu si-au pierdut nadejdea si demnitatea.

Un caz care parca a cerut respect si din partea noastra prin natura simplutatii vietii duse de acesti copii, totul intr-o deplina ordine si curatenie.

o sa revin cu detalii si poze...

Felicitari pentru munca dumneavoastra dragi prieteni! Va suntem indatorati.

Inainte de a judeca, intotdeauna ma pun in locul acelor oameni. De ani de zile, in drum spre Bulgaria, am vazut astfel de gospodarii si ma gandeam ca as fi lucrat pamantul, zona e fertila, mi-as fi umplut curtea cu oratanii, mi-as fi facut o gradinita cu flori, cat imi doresc o casuta mica cu pridvor si o gradinita cu flori! Se spune ca o zdreanta daca ai si o speli, apretezi, o calci frumos... Dumnezeu stie mai bine!

Cred ca si o iconita cat de mica statea bine pe pereti, nu am vazut!

Bravo!

Frumos gestul vostru, nu am decat cuvinte de apreciere. Felicitari!

Datorita bunavointei inimoasei noastre @roth, pt. care ii multumesc inca o data si aici, am fost si eu partasa ieri la o incursiune cu totul inedita, cel putin pt mine. Nu ne-am plimbat nicidecum "la mare", chiar daca am fost in jud. Constanta, ci in cu totul o alta lume, cunoscuta de multi dintre noi poate doar din imaginile de la televizor sau din povestile altora. Dar mie, cel putin, in crunta realitate, a ramas necunoscuta pana ieri.

Ei bine, ieri mi-a fost dat sa fiu partasa la o "excursie" in lumea saraciei, a unei saracii cumplite in unele locuri. Mi-a fost dat sa vad, sa cunosc si chiar sa simt mirosul inecacios si bolnavicios al unei saracii ajunsa la cote de neimaginat.

Marturisesc ca am fost profund impresionata de toate cazurile dar 2 mi-au ramas pe "retina" mintii si a inimii. M-a impresionat pozitiv cazul 2, pe care l-a prezentat @roth in ecoul ei de mai sus; acea familie s-a vazut clar sa se ingrijeste de gospodaria lor asa amarata cum este, acea casuta din chirpici aranjata si "cosmetizata" frumos pe dinauntru, cu peretii denivelati dar curat si ingrijit varuiti in diverse culori. Am vazut ca si saracia poate "imbraca" haine curate, ca poate avea o fata optimista si surazatoare. Si asta numai datorita oamenilor care locuiesc acolo... Mi-a placut mult determinarea pustioaicei de 17 ani, sefa fratilor ei mai mici, care a spus clar ca ea nu se lasa nicicum de invatat! Foarte hotarata. Ii doresc din toata inima sa ajunga departe, acolo unde isi doreste.

Dar la polul opus acestui caz mai fericit, mi-a fost dat sa traiesc un episod de "horror" al saraciei ajunsa la cote apoteotice, dar, fara suparare, si al indolentei si chiar al nepasarii parintilor. Ultimul caz, o familie cu 6 copii, toti mici, ce respirau si isi traiau saracia intr-o cocioaba, (rog sa fiu iertata pt termen, dar chiar asa se poate numi, fara suparare). Este prea greu de descris in cuvinte. @Adri a surprins-o cu aparatul foto. Cu totii am surprins-o in poze. Le-am aratat si copiilor mei cum si unde traiesc niste copii cu totul nevinovati, ce fel de copilarie pot avea, intr-o casa extrem de intunecata, fara curent electric, fara apa in casa si cu un "grup sanitar" undeva afara, pe pamant, realizat din cateva bete adunate intr-un fel de cerc cu colturi si cu cerul instelat deasupra capului... Copiii mei au ramas fara grai, doar eu le aratam acele imagini crancene dintr-un loc nu prea departe de noi... Saracia maxima nu se poate descrie in simple cuvinte; ea se simte cu toate simturile si se traieste doar acolo, la fata locului...

Exista o vorba din popor care zice ca "omul sfinteste locul". Da, asa este, dar il si impute, pot adauga eu. Caci fara intentia de a judeca pe nimeni, trebuie totusi sa scriu ca, oricat de sarac ai fi, trebuie sa-ti si doresti sa traiesti cat de cat omeneste, ca si saracia are o curatenie a ei, aparte.

Ce am putut vedea la ultima casa chiar imi este aproape imposibil de redat in cuvinte. Nu doresc sa scriu mai mult. Pozele adaugate de @adri-nico, precum si finalul impresiilor sunt cele mai elocvente despre acest caz...

Am "imortalizat" cu totii saracia prin cateva instantanee dar care, cu toate eforturile noastre, nu pot reda atat de fidel o realitate atat de crunta si nemiloasa. Pozele nu au miros, pe cand saracia are... vai, si ce miros!!!

Ce a ramas in urma noastra? Doar tacerea, acea tacere trista, sfasietoare, a unei realitati ce, cu multa durere in suflet si cu o imensa compasiune, trebuie sa recunoastem si sa o spunem ca se petrece intr-o Romanie a sec. 21...

Pozele spun totul!

Impresionant ! Trist, dar adevarat pentru o Romanie a anului 2012...

Din pacate exista si astfel de cazuri si nu sunt putine. Lipsa de educatie ii face pe unii oameni sa traiasca rudimentar. Merg mai departe, fac multi copiii, fara sa se gandeasca cu ce ii cresc. Slava Domnului ca uneori mai vedem pe la TV cazuri in care copiii proveniti din astfel de familii au parte de noroc datorita unui talent aparte, sunt descoperiti si ajung sa-si scoata intreaga familie din saracie.

Uneori insa saracia le mai ia si mintile si se ineaca in bautura sau isi iau zilele.

Cat despre curatenie, nu cred ca se mai gandesc sa dea cu matura, cand le chioraie matele.

In general, cred ca nici nu mai stiu valoarea unui ban.

Si batranii traiesc zile de cosmar cu bani tot mai multi dati pe medicamente. Cand eram mica, pentru a-mi face o surpriza dupa masa sau cu alte ocazii, mama scotea dintr-un loc numai de ea stiut, o bucatica de ciocolata si mi-o oferea. Acum, eu sunt cea care ii ofera ciocolata, pentru ca ea nu-si permite sa iroseasca banii oricum putini.

Multi necajiti sunt peste tot, chiar si in jurul nostru. Si merita un ajutor din partea noastra, daca putem.

Mutat la rubrica "Initiative AmFostAcolo" (nou-creata pe site)