Am vizitat și eu Piața și Biserica San Pietro

TIPĂREȘTE

Despre Vatican - În ierarhia celor mai mici state din lume, Vaticanul ocupǎ primul loc, atȃt din punct de vedere al suprafeței, dar și al numǎrului de locuitori. Câteva palate şi străduțe, Piața şi Biserica San Pietro, Muzeele Vaticanului şi splendidele Grădini ale Vaticanului se găsesc pe un teritoriu de numai 0,44 km². Este atȃt de mic ȋncȃt pȃnǎ și Ambasada Italianǎ de pe lȃngǎ Sfȃntul Scaun se aflǎ ȋn Roma. Vaticanul mai deține şi alte proprietăți în afara zidurilor sale, care se bucură de statut extrateritorial, cum ar fi Castelul Gandolfo (reşedința de vară a papei) şi celelalte trei biserici papale.

Statului Vatican i s-au trasat granițele în anul 1929 odată cu semnarea Tratatului Lateran, de către Italia şi Sfântul Scaun. Atunci Vaticanul a fost recunoscut ca stat independent şi teritoriul lui a fost înconjurat cu ziduri.

Are propriul post de radio şi propriul ziar, gară, un birou de informare turistică, emite monedă şi are poştă. Se spune că dacă pui o carte poştală aici, aceasta ajunge mai repede decât dacă o expediezi din afara Vaticanului, de la poşta italiană. Are şi armată proprie. Este imposibil să nu îți atragă atenția uniformele cu dungi albastre, roşii şi portocalii, ale tinerilor din Garda Elvețiană. Nici un turist nu ratează ocazia de a face câteva poze cu ei. Garda Elvețiană Pontificală are importanta sarcină de a-l păzi pe papă, alături de Jandarmerie şi există încă din anul 1506. Toți membrii acestei gărzi trebuie să fie elvețieni, catolici şi trebuie să jure loialitate papei.

Mi-am dorit să vizitez Vaticanul din mai multe motive: să fiu în Piața San Pietro de unde papa transmite mesajele de sărbători, să vizitez celebra biserică, unde se află mormântul Sfântului Petru şi să ajung ȋn Capela Sixtină sǎ vǎd frescele lui Michelangelo.

Aşadar, în ultima zi a sejurului nostru în Roma, ştiind că va fi o zi lungă, am luat un mic dejun rapid şi la ora 9 eram deja în metrou, linia A mergȃnd spre Vatican. Am coborât la stația Ottaviano. Piața San Pietro se află la aproximativ 10 minute de mers pe jos. Nu aveam cum să greşim direcția când am ieşit de la metrou şi nu am avut nevoie de hartă sau indicatoare, fiindcă o mulțime de turişti se îndreptau spre Vatican.

Eram pregătită să vizitez piața și biserica San Pietro şi gata să urc oricâte scări este nevoie pentru a admira Roma de pe cupola bisericii. Încurajată de soarele blând (cu o zi înainte plouase) şi sperând că voi putea face şi fotografii frumoase, am luat aer în piept şi am păşit în piață.

Cea mai importantă biserică din Vatican, trebuia să aibă o piață monumentală, pe măsura importanței şi a măreției sale. Piața San Pietro din Vatican este probabil cea mai frumoasă şi cea mai cunoscută piață din lume şi a fost creată de Gian Lorenzo Bernini, pe locul unor vechi biserici între 1656 şi 1667. Asaltată de oameni din toate colțurile lumii, piața îi îmbrățişează pe toți simbolic, cu cele două şiruri de colonade de pe laturile ei, care seamănă cu două braţe. Pe aceste colonade sunt 140 de statui colosale ale unor sfinți, care împreună cu cele pe frontonul bisericii, reprezentați în poziții diferite sau gesticulând, fac ca piața să pară o scenă, un teatru al credinței.

Centrul pieței este dominat de un obelisc. Din cele apoximativ 30 de obeliscuri egiptene care se găsesc în diferite oraşe ale lumii, 13 se află în Roma. Uitate de-a lungul timpului, obeliscurile moştenite de pe vremea imperiului roman, au revenit în atenția papei Sixtus al V-lea, care a decis să le restaureze şi pe unele să le plaseze în fața principalelor biserici, pentru ca pelerinii să vadă de departe unde se află biserica. Obeliscurile fiind considerate păgâne, au fost “creştinate”, primid câte o cruce în vârf.

Obeliscul din Vatican este realizat dintr-o singură bucată de granit roşu de Syena. Este înalt de 25m, fiind al doilea după cel din Piața San Giovani in Laterano. Acesta a fost adus la Roma de împăratul Caligula din Egipt (Heliopolis), în anul 37, în piața sa de pe Coloana Palatină. În anul 1586, papa Sixtus al V-lea a hotărât ca obeliscul să fie mutat aici, în fața noii biserici San Pietro, care atunci era în costrucție. Sarcina mutării i-a revenit arhitectului Domenico Fontana, care a folosit 160 de cai şi 800 de muncitori şi a durat patru luni. Sub amenințarea pedepsei cu moartea, dacă cineva scotea vreun sunet, mulțimea a aşteptat în linişte până când obeliscul a fost plasat în centrul pieței, după care romanii au sărbătorit, iar papa a binecuvântat muncitorii.

Obeliscul se sprijină pe patru lei din bronz şi nu este acoperit cu inscripții egiptene, dar are pe două fețe dedicații adresate lui Augustus şi Tiberius, din timpul urmaşului lor, Caligula. De o parte şi de alta a obeliscului se află două fântâni. Una dintre ele datează din 1490 şi a fost proiectată de Maderno, cealaltă a fost adăugată de Bernini, pentru simetrie.

Se spune că pe locul unde se află obeliscul, apostolul Petru a fost răstignit cu capul în jos, după ce acesta L-a mărturisit pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi pentru lucrurile pe care le predica. Nu departe de acest loc, mormântul apostolului Petru a devenit loc de pelerinaj pentru creştini.

După ce am admirat grandioasa piață, care ne-a ȋmbrǎțișat cu eleganțǎ, am făcut câteva poze şi ne-am îndreptat atenția spre biserică. Prima impresie: biserica este mai frumoasǎ decât mi-am închipuit sau decât am văzut în poze şi documentare. Văzută din piață, nu se impune neapărat prin înălțime, mai ales că domul nu este prea vizibil de aici. Remarcabile sunt însă distincția şi noblețea construcției.

Vizitarea bisericii Sfântul Petru din Vatican este gratuită, dar intrarea este permisă doar după trecerea prin nişte porți de verificare. Deşi erau foarte multe persoane încolonate la aceste porți, spre surprinderea noastră, nu am aşteptat foarte mult şi nu am fost controlați excesiv. Am stat cam 40 de minute la coadǎ, timp ȋn care am admirat piața. De aici fluxul de vizitatori se îndreaptă spre interiorul bisericii, spre catacombe, necropolă sau spre scările care duc la cupolă.

Biserica Sfântul Petru din Vatican – este cea mai mare dintre cele patru bisericii papale, vizitată şi răsvizitată anual de milioane de pelerini sau turiști. Nu este nici cea mai veche, nici cea mai mare biserică din lume (doar ca suprafață interioară este cea mai mare) şi nu este catedrală. Este biserica unde se țin slujbele cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului, a Paştelui şi cele din Săptămâna Sfântă, dar şi ceremonii, cum ar fi canonizarea noilor sfinți sau proclamarea papilor.

Construcția pe care o vedem azi a fost începută în anul 1506 din dorința papei Iuliu al II-lea, şi a fost terminată la mai mult de un veac de la punerea pietrei de temelie. Locul nu a fost ales ȋntȃmplǎtor. Aici se afla o biserică începută de împăratul Constantin cel Mare în anul 320, pe locul unde se afla un altar din sec. al II-lea, care marca mormântul Sf. Petru.

Arhitecți renumiți au contribuit la construirea noii biserici cum ar fi: Bramante care inițiază primele lucrări, Michelangelo care proiectează cupola, Rafael Sanzio modifică planul inițial dintr-o cruce grecească în una latină şi Carlo Maderno care realizează fațada.

Fațada bisericii are coloane corintice, deasupra cărora se află un fronton, ferestre şi o balustradă cu 13 statui care îi reprezintă pe Mântuitor, pe Sfântul Ioan Botezătorul şi 11 dintre apostoli. Pe fațadă sunt şi câteva balcoane. Cel din mijloc este Loggia delle Benedizioni. De aici este anunțată alegerea unui nou pontif şi papa binecuvântează mulțimea, cu anumite ocazii. Cele două orologii laterale au fost adăugate în anul 1800. Biserica nu are clopotniță independentă. Clopotele sunt montate în dreptul unei ferestre deschise din partea stângă a fațadei, sub orologiu, din care doar unul poate fi observat din piață.

O scară mare trapezoidală, realizată de Bernini şi împodobită cu statuile gigantice ale Sfântului Apostol Petru şi Sfântului Pavel, permite accesul din piață în biserică. Ambele statui sunt din marmură de Carrara şi au peste 9m înălțime. În interiorul bisericii se intră printr-un portic (nartex), unde se află statuia ecvestră a lui Constantin, realizată de Gian Lorenzo Bernini şi statuia lui Carol cel Mare.

Cinci uşi imense, dintre care trei încadrate de coloane, asigură accesul din nartex în biserică. Ultima din dreapta este Uşa Sfânta (Porta Santa), din bronz, care rămâne închisă între Jubilee. Deasupra uşii din mijloc se află mozaicul Novicella, executat de Giotto în anul 1300 şi care evocă furtuna de pe lacul Tiberiada, unde Hristos a păşit peste ape. Celelalte trei uşi sunt din secolul al 20-lea, realizate de Giacomo Manzu.

Ce am văzut dincolo de aceste uşi este greu de povestit. Dimensiunile impresionante ale bisericii m-au uimit de cum m-am aflat în interior. La început am zis că avem noroc, că nu este chiar aşa de aglomerat cum ne aşteptam. Da, dar un spațiu imens, care poate găzdui până la 60.000 de persoane, este greu de umplut! Păşind în interior, unde spiritualitatea, în primul moment, este mai greu de sesizat, chiar m-am simțit copleşită de mulțimea, bogăția şi somptuozitatea decorațiunilor. Biserica, la prima impresie, pare mai degrabă un muzeu, decât un loc de cult. Are un număr impresionat de altare şi capele, prea numeroase pentru a fi enumerate, care permit oficierea în paralel a mai multor slujbe. Fiecare altar, capelă sau absidă este decorată cu picturi, sculpturi şi alte ornamente.

Biserica are 868 de coloane, 395 de statui în marmură, travertin sau bronz, 135 de imagini în mozaic. Multe! Foarte multe! Citind doar aceste cifre, realizezi că nu ai cum să le vezi, să le studiezi, să le admiri pe toate. Am rǎmas ȋn bisericǎ aproximativ douǎ ore, dar nu cred cǎ am reușit sǎ vǎd tot.

La cȃțiva metri de intrarea ȋn nava centralǎ este inserat ȋn pavement un disc de porfir pe care a ȋngenunchiat Carol cel Mare ȋn ziua de Crǎciun a anului 800, pentru a primi coroana din mȃinile papei. În biserica originalǎ discul se afla ȋn fața altarului principal.

În prima capelă din nava dreaptă, între Uşa Sfântă şi altarul Sfântului Sebastian, se află celebra sculpturǎ Pietà a lui Michelangelo, realizată atunci când artistul avea 25 de ani. Nu aveam cum să o ratăm, dat fiind că în fața ei erau foarte multe cu persoane. Ca sǎ o poți admira și eventual sǎ faci și o pozǎ trebuie sǎ te lupți cu mulțimea de vizitatori care se ȋmbulzesc aici, fiecare dorind sǎ vadǎ cȃt mai bine aceastǎ faimoasǎ sculpturǎ, fiecare dorind sǎ facǎ poze.

Pietà a fost sculptată în mamură de Carrara, dintr-un singur bloc şi o reprezintă pe Fecioara Maria ținând pe brațe corpul lui Iisus după ce a fost coborât de pe cruce. Este o statuie atât de frumoasă, care impresionează prin dramatismul şi fragilitatea ei! Modest poziționată în acest loc întunecos este protejată de un geam antiglonț, după ce a fost atacată de un iresponsabil, cu ciocanul. Nici martorii acestui nefericit eveniment nu au fost mai responsabili, aceştia adunând bucățile de marmură sărite din statuie, ca suveniruri. De aceea unele părți lipsesc sau au fost refăcute cu măiestrie de restauratori.

Biserica Sfântul Petru nu este catedrală, deci nu are scaun Episcopal – “Cathedra”, care se află în biserica San Giovani in Laterano, dar are un tron, despre care se spune că ar fi fost folosit de Apostolul Petru. Acest tron a fost încorporat într-o sculptură masivă a unui altar, denumit Cathedra Petri, din bronz şi aur, realizat de Bernini şi este susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Augustin, Sfântul Atanasie şi Sfântul Ioan Gură de Aur. Ansamblul este luminat de un vitraliu rotund cu un porumbel, înconjurat de razele soarelui, care reprezintă Sfântul Duh şi a fost conceput de Bernini.

În capătul opus intrării, deasupra locului unde se presupune că s-ar afla mormântul apostolului Petru, se află altarul. Lungimea bisericii fiind de 186m, drumul spre altar nu doar pare lung, chiar este lung. Altarul este acoperit de baldachinul cu coloane răsucite din bronz ornate cu frunze de smochin, un obiect de cult misterios, realizat de Bernini.

Cupola bisericii a fost proiectată de Michelangelo să aibă un diametru de 42m şi o înălțime de 120m, pentru a nu depăşi Pantheonul. Este susținută de patru piloni uriaşi cu arcade şi este decorată cu mozaicuri realizate în 1605, după schițele lui Cavalier dʼArpino.

Pe unul dintre piloni se află statuia din bronz a Apostolului Petru, aşezat pe un tron de alabastru. Interesant mi s-a părut contrastul dintre albul tronului, patina întunecată a bronzului şi auriul... aurei. Statuia se bucură de o mare venerație din partea pelerinilor care vin aici sǎ-i atingǎ piciorul, pentru a obține indulgența de 50 de ani promisǎ tuturor celor care vor face acest gest, dupǎ confesiune.

În interiorul bisericii, sunt foarte multe statui ale unor sfinți sau grupuri statuare, unele avȃnd dimensiuni colosale. Din marmură, travertin sau bronz, simple sau aurite, statuile expresive parcă au viață în ele. Multe dintre acestea sunt încastrate în nişele care se află între stâlpii navei centrale. Altele împodobesc monumentele funerare. Un grup statuar ce Îl înfățişează pe Iisus, aşezat pe tron şi care este flancat de apostolii Petru şi Pavel se află pe monumentul Pius al VIII-lea. Monumentul lui Clement al XIII-lea, realizat de Antonio Canova, îl reprezintă pe pontif în genunchi şi absorbit în rugăciune.

Am văzut şi monumentul care îl comemorează pe papa Inocentiu al XII-lea, flancat de statuiile Milei şi Dreptății, monumentul Urban al VIII-lea realizat de Bernini, monumentul Cristina a Suediei al lui Carlo Fontana, monumentul Contesei Mathilda de Toscana, al lui Bernini, monumente ale altor papi cum ar fi cel al papei Alexandru al VIII-lea, Pius al VII-lea, dar şi altele.

Statui reprezentȃnd sfinți sunt la tot pasul, cum ar fi: Sfȃnta Elena –mama ȋmpǎratului Constantin, Sfȃntul Ilie sau Sfȃnta Veronica. O altă lucrare impresionantă este statuia Sfântului Longinus Romanul, centurionul care a străpuns cu lancea trupul lui Iisus pe cruce. Acesta a fost canonizat de biserică pentru convertirea sa ulterioară.

Am vizitat și Grotele Vaticanului. Sunt compuse din Grotele noi din anii 1500, unde sunt douǎ capele interesante și Grotele vechi care reprezintǎ cripta bisericii. Aici sunt resturi ale clǎdirii inițiale și ale unui vechi cimitir, unde se presupune cǎ ar fi fost mormȃntul Apostolului Petru. Tot ȋn aceste grote se gǎsesc mai multe morminte, dintre care 91 ale unor papi, dar și ale unor cardinali și prinți laici. Intrarea ȋn Grote se face printr-un pasaj pe la baza pilastrului unde se aflǎ statuia Sfântului Longinus Romanul.

Până acum vizita noastră ȋn Vatican a decurs bine. Am văzut Piața şi Biserica San Pietro, Grotele, apoi am decis să urcăm în cupolă, pentru a admira Roma în toată splendoarea ei, de la înălțime. Intrarea în cupolă se face prin partea dreaptă a bisericii, unde sunt şi casele de bilete.

Planul cupolei aparține lui Michelangelo, care a reuşit să termine doar temelia acesteia. Arhitecții Giacomo Della Porta şi Domenico Fontana au fost cei care au terminat lucrarea după desenele lui Michelangelo, în anul 1589.

Accesul în cupolă se face în două feluri: pe scări, urcând 554 de trepte, biletul costă 5 euro, sau cu liftul până la baza cupolei şi de aici urcând 320 trepte, caz în care se plăteşte 7 euro. Indiferent de varianta aleasă trebuie să stai la o coadă ca să cumperi biletul de intrare. La o coadă foarte mare!

Am ales să urcăm cu liftul. Și aici am avut ceva de aşteptat. Cred că erau douǎ lifturi cu o capacitate de aproximativ 20 de personae.

Aflați acum pe partea interioară a cupolei, pe un fel de terasă, am putut vedea interiorul bisericii şi mozaicurile care decoreazǎ interiorul cupolei. Pe partea exterioarǎ este o altă terasǎ, la nivelul statuilor de pe fronton, unde se aflǎ o cafenea, toalete și un magazin cu suveniruri.

De la acest nivel, am urcat pe scări printr-un culoar care se îngustează pe măsură ce ne apropiam de vârf, cu pereți înclinați spre interiorul cupolei şi cu geamuri din loc în loc. Au fost 320 de trepte, care parcă nu se mai terminau. Ajunşi pe balconul cupolei, am constatat că a meritat efortul. Panorama de 360 de grade asupra Vaticanului, dar şi a Romei este spectaculoasă, mi-a tǎiat rǎsuflarea. Sau poate urcatul scǎrilor?! De aici, se poate admira piaţa San Pietro, Grădinile Vaticanului, Castelul şi Podul Sant’ Angelo, Tibru şi cȃteva dintre poduri, pâlcuri de copaci, clădiri, acoperişuri şi, desigur Monumentul Vittorio Emmanuele. Urcarea pe scări nu se recomandă celor claustrofobi, celor care au rău de înălțime, vertij, celor care au probleme de sănătate și... celor care detestǎ scǎrile.

Coborând la propriu, cu picioarele pe pământ, am încheiat prima parte a vizitei în Vatican cu o plimbare pe străduțele din jur, unde am căutat un restaurant tihnit să ne tragem sufletul, dupǎ care am vizitat Muzeele Vaticanului.

O sǎ vǎ mai dau doar cȃteva informații și gata: programul de vizitare pentru bisericǎ: aprilie – septembrie, zilnic ȋntre orele 7-19; octombrie – martie, zilnic ȋntre orele 7-18. Biserica este ȋnchisǎ ȋn timpul ceremoniilor papale.

Pentru cupolǎ: aprilie – septembrie, zilnic ȋntre orele 8 – 18; octombrie – martie, zilnic ȋntre orele 8-17. Ultima intrare este cu o orǎ ȋnainte de ora ȋnchiderii și accesul pe cupolǎ se face doar cu liftul.

---

VIZUALIZĂRI: 7576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI