În vizită la Vatican – o mare dorință împlinită

TIPĂREȘTE

Tot cu Petre, ghidul nostru de la Roma, am fost în vizită la Vatican și tot la fel am avut fiecare căști pentru a auzi explicațiile și detaliile despre cele văzute.

Intrarea la Muzeele Vaticanului se face din Viale Vaticano și chiar dacă am avut programare tot am stat puțin la coadă, în soare, erau multe grupuri... în sfârșit trecem de controlul de securitate (este bine de știut că se face control ca la aeroport), primim căștile și facem probe de funcționare și ajungem în zona Muzeelor...

În câteva ore nu ai cum să vezi toate Muzeele Vaticanului plus Capela Sixtină și la final Catedrala Sfântului Petru... teoretic cam asta ar fi ordinea... practic este mai greu, este aglomerat iar deplasarea se face foarte încet... iar ca să înțelegem mai bine locul, ghidul ne explică arătându-ne pe macheta Vaticanului, amplasată în holul central înainte de a face stânga sau dreapta spre muzee...

Pinacoteca – este în dreapta – este galeria de artă unde sunt expuse lucrări ale artiștilor italieni începând din perioada medievală până în perioada Renașterii, în peste 20 de încăperi...

Palatele Vaticanului – cu acces în stânga de lângă machetă – se compun dintr-un ansamblu cu saloane, muzee, galerii, biblioteci, coridoare, curți și grădini bogate în comori de artă de diferite genuri. Din Renaștere încoace nu există nici un mare artist care să nu-și fi lăsat aici amprenta nemuritoare a geniului său.

Muzeul Pio Clementin – este o galeriile de sculpturi, unde printre atâtea statui și busturi este și bustul unui Dac... sunt peste 1000 de lucrări expuse aici.

Sala rotundă a lui Simionetti unde este expus splendidul vas de porfir, de mai bine de 4 metri în diametru, dar la fel de impresionant este Mozaicul pardoselii al acestei sălii.

Galeria hărților geografice - unde pe pereții laterali sunt pictate hărți ale Italiei, pe regiuni și foarte detaliate. Ferestrele acestei galerii au vedere spre Grădinile Vaticanului... deschise fiind am putut vedea și noi mici zone din grădină.

În curtea interioară este o sferă realizată de către sculptorul italian Arnaldo Pomodoro, intitulată” sfera în interiorul unei sfere” , este o statuie din bronz ce se învârte încontinuu, iar când strălucește soarele pare aurie...

Tot aici în curtea interioară sunt amplasate patru grupuri a câte trei panouri cu picturile de pe pereții Capelei Sixtine... unde ghidul ne-a explicat ce reprezintă... de ce aici?! Pentru că în Capelă nu se vorbește și este interzis fotografiatul.

Capela Sixtină – este locul unde stai, chiar dacă este foarte aglomerat și este multă foială... îți asculți gândurile, realizezi că ești în locul unde are loc Conclavul pentru votarea noului Papă, de aici iese fumul alb sau negru... admiri picturile și încerci să-ți amintești explicațiile ghidului... dar recunoști frescele de pe pereții laterali, unde pe o parte este Viața lui Moise (Vechiul Testament) iar pe cealaltă parte este Viața lui Hristos (Noul Testament).

Tavanul Sixtinei – știu că este pictat de Michelandelo... am văzut nenumărate poze și am citit și cartea Agonie și Extaz de Irving Stone, dar când te afli aici... rămâi fără cuvinte, nu-ți poți imagina frumusețea și importanța acestor lucrări de artă. Tavanul pictat este cuprins de nouă cadre cu Episoade ale Genezei, care se succed în ordine cronologică de la altarul mare la peretele de la intrare :

1. Separarea luminii de întuneric;

2. Crearea Soarelui și a lunii;

3. Separarea Pământului de Ape;

4. Crearea Omului- aceasta este scena centrală și artistul exprimă sublimul act al creației, atingerea vârfurilor degetelor între Creator și Adam;

5. Crearea Evei;

6. Decăderea Omului – sunt două scene reprezentate de copacul încolăcit de șarpe cu bust de femeie, care îi invită pe Adam și Eva să ia fructul interzis și drama izgonirii din Paradisul terestru;

7. Sacrificiul lui Noe;

8. Potopul Universal;

9. Beția lui Noe, încheie ciclul cu o notă plină de pesimim amar asupra mizeriei naturii umane;

Iar pe lateral, între spațiile triunghiulare, acolo unde tavanul se arcuiește sunt figurile ce mai mari ale operei monumentale Proorocii și Sibilele

Tot Michelangelo a pictat pe peretele altarului mare, Judecata Universală. Despre această pictură ghidul ne-a spus o poveste... inițial Michelangelo a pictat tabloul plin de goliciunea personajelor... mai târziu urmașii lui au acoperit pe alocuri trupurile goale...

În liniște am ieșit din Capelă și ne-am îndreptat spre Piața Sfântu Petru... am ajuns undeva în dreapta Catedralei Sfântul Petru... oricum nu-mi găseam cuvintele...

Piața Sfântu Petru – pe care se înalță cel mai mare templu al creștinătății, Catedrala Sfântului Petru.

O vedere aeriană a Vaticanului din ghid, îți arată grandoarea și măreția locului. Este cea mai mare Piață din Roma, iar când te găsești în mijlocul ei... îți dai seama ce mici suntem în fața Domnului... Stând lângă Obeliscul egiptean din mijlocul Pieței, înalt de 25 de metri, și făcând roată cu privirea ai senzația că ești îmbrățișat de cele două mari aripi în formă de semicerc ale Colonadelor executate de Bernini. Acestea sunt decorate cu 140 de statui ale Sfinților.

Catedrala Sfântului Petru- cel mai impunător sanctuar creștin, este copleșitor... Mi-am imaginat că este mare, dar nu atât de mare... Nici nu mai contează dimensiunile, important este cum te simți cu fiecare pas când înaintezi... nu știi la ce să te uiți...

Dacă în Piață te încearcă diferite senzații, aici în mijlocul Catedralei, efectiv... am avut un nod în gât, piele de găină... și lacrimi de bucurie și de emoție că sunt acolo...

Prima dată am intrat cu ghidul pentru că a vrut să mergem să vedem Criptele de sub biserică (se apropia ora închideri pentru partea de jos și ghidul a considerat că merită să le vedem) Aici este și Mormântul Sfântului Petru și monumentele funerare a 20 de papi cât și a numeroși cardinali și episcopi.

Abia a doua oară am văzut Catedrala pe îndelete... am avut la dispoziție o oră, să stăm să ne rugăm, să admirăm și să ne minunăm... nu știi la ce să te uiți mai întâi... la picturi... la Pieta de Michelangelo... la Mormântul Papei Iona Paul al II lea... la Baldachinul lui Bernini, susținut de patru coloane în formă de spirală, care acoperă altarul mare... la statuia de bronz a Sfântului Petru... sau la frumusețea interioară a Cupolei lui Michelandelo... De fapt construcția Cupolei a fost începută de Michelangelo la o vârstă înaintată... fiind continuată de urmașii lui după schițele lăsate de el... Inițial s-a dorit ca această Cupolă a Catedralei să fie mai înaltă decât Cupola Pantheonului, dar se pare că Michelangelo a gândit de la început schița Cupolei să nu depășească înălțimea Pantheonului... în final înălțimea Cupolei fiind de 136 m, cu 2 metri mai puțin decât Cupola Pantheonului...

Catedrala a fost construită în forma unei cruci catolice, iar când ești acolo și te plimbi ca să poți vedea cât de impresionantă este, realizezi totodată cât este de mare... la altarul mare era slujbă și cu nimic nu era perturbată... în partea dreaptă era un spațiu amenajat pentru spovedanie, sau de confesiune în diferite limbi ale lumii... și noii, turiștii curioși...

Nu mai știu la ce ora am intrat în Vatican, dar știu sigur că am ieșit din Catedrală puțin înainte de ora 18 să urmărim schimbarea gărzii elvețiene.

Vaticanul este reședința Papilor din 1377 iar din februarie 1929, Vaticanul s-a constituit Stat independent, fiind cel mai mic stat din lume și în virtutea Pactelor Laterane a fost definitiv rezolvată” Chestiunea Romană” între Biserică și Statul italian. Practic de aici se dă ora exactă pentru lumea creștină catolică. Fiecare Papă a contribuit la construcția, promovarea și prestigiul acestui loc sacru.

Nu am vrut să scriu prea multe date istorice, doar cât să aveți idee despre Vatican și ca să înțelegi cum este trebuie să mergi să vezi, pentru că este tare greu să descriu în cuvinte ce am văzut și simțit când am vizitat Vaticanul.

Când voi vedea de sărbători imagini cu Papa dând binecuvântarea” Urbi et orbi” știu cum este pentru că Am fost și eu acolo!

Eu am fost copleșită de emoții și totodată de bucurie că am reușit să văd Vaticanul, ceea ce vă doresc și vouă să mergeți să vedeți.

O dată în viață merită!

---

VIZUALIZĂRI: 7427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI