O alegere pe care nu o regret

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea la Veliko Târnovo, în urma consultării ofertelor celor de la Booking, am optat pentru Guest House Diabora, atras fiind de locație prin atât prin poziționarea ei în centrul orașului cât și prin pozele expuse pe sus amintitul site.

Anunțați din capul locului că programul recepției se întinde doar până la ora 19, am menționat în rezervare că sosirea noastră va fi ceva mai târziu. Am primit asigurări că nu vom întâmpina dificultăți la intrarea în sălaș și așa a și fost.

De abia intrați în Bulgaria, proprietarii ne-au contactat telefonic și ne-au transmis pașii ce îi aveam de urmat pentru a pătrunde în stabiliment.

Astfel, odată ajunși în fața ușii, nu am avut decât a da de știre gazdei și – comandată prin telefon – poarta de acces s-a deschis și am putut pătrunde într-o locație foarte elegantă. Camerele ne așteptau curate iar cheia se odihnea în încuietoare, exact cum ni se transmisese.

Clădire situată ultracentral și renovată nu de multă vreme – presupunere personală -, pensiunea mi-a plăcut foarte mult datorită designului interior (pereți netencuiți, bârne de lemn lăsate la vedere), a dispunerii camerelor pe palier și a mobilierului rustic.

De cum închizi și lași în urmă ușa de la intrare, te strecori pe un hol îngust spre zona recepției pitită într-un colț. Camera în care ajungi, după ce treci de gravuri ce te transpun în vremuri demult apuse din viața frumosului oraș, servește atât ca recepție cît și zonă de lobby sau de mic dejun, pentru oricare dintre acestea fiind perceptibilă o stare de bună găzduire și primire.

De ai fi ajuns într-o zi ploioasă, umbrela ți-ai fi lăsat-o în locul special amenajat; de te-ai fi rătăcit sau întreba despre oportunități locale, ai fi fost servit cu sfaturi practice.

Parterul este destinat facilităților de primire, îndrumare turistică și servire a mesei, la primul etaj se află camerele iar la cel de-al doilea încăperi administrative.

Camera destinată mie nu avea nicio fereastră, doar ziduri mute de jur împrejur. Într-unul dintre acestea era scobită o boltă ingenios luminată printr-un bec led plantat în podea și cu un cufăr vechi de zestre maritală postat alături.

Baia păstra același stil întunecat, fără ferestre, dar datorită melanjului cărămidă netencuită – lemn avea o tentă rustică, foarte plăcută ochiului.

După ușă, erau plăcut înghesuite cabina de duș cu un interior placat cu o faianță elegantă și accesorii vintage și toaleta, în vreme ce chiuveta cu aceleași accesorii și o oglindă superb încadrată în stilul arhitectonic interior se aflau pe mâna stângă de cum intrai.

Lumina la baie se aprindea în funcție de semnalul senzorului de mișcare. La duș sau în alte situații în care se impunea a sta vreme mai îndelungată destul de imobil – anumite necesități fiziologice – rămâneasi în beznă după câteva secunde, astfel că ești nevoit să dai din mâini ca bezmeticul pentru ca senzorul să știe că te afli acolo ți să pornească becul.

În mijlocul camerei interesant luminate trona un pat din fier forjat, cu un tablou destul de mare pe peretele dinspre capătul cu perne.

Un televizor LED era suspendat la încheietura muchiilor a două dintre ziduri iar un aparat de aer condiționat se poziționa pe zidul ridicat între ușa de la intrare și cea de la baie.

Iar acest dispozitiv avea menirea de a asigura confortul termic al camerei. Numai că telecomanda nu-i funcționa, ceea ce a făcut ca temperatura camerei să fie una nu tocmai propice unui somn plăcut. Și, credeți-mă, nu sunt un tip friguros. Nu îmi plac camerele încălzite cu aparate de aer condiționat, iar în Bulgaria timp de 8 nopți doar în astfel de camere am locuit... De parcă nu se inventase caloriferul...

Alte inconveniente le reprezintă faptul că se aude dușul când vecinul îl folosește și că, de ai răbdare, ai ocazia să asculți istorisirile vecinului cazat alături de tine.

Unitatea nu dispune de parcare, însă peste noapte și până dimineața la ora 9 nu se percepe taxă pe domeniul public, astfel că ai posibilitatea de a lăsa autoturismul în parcările de pe stradă sau pe una din ulițele lăturalnice.

Micul dejun a arătat foarte apetisant și a fost alcătuit din fructe, croasante, mezeluri, brânzeturi, ouă și legume.

Poate nu atât ce se afla pe farfurie mi-a potolit apetitul cât locația în care am servit prima masă a zilei a reprezentat o încântare.

Sincer să fiu, nu mă așteptat să mă simt atât de bine în prima noapte de-a mea petrecută la vecinii din sudul Dunării. Am fost chiar încântat de alegerea făcută și v-o recomand cu mare căldură.

Temperatura în cameră nu se putea regla. A fost puțin cam frig.

---

VIZUALIZĂRI: 1289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI