Grădina botanică în două anotimpuri

TIPĂREȘTE

Lăsând la o parte vizitele pe care le-am făcut în copilărie cu bunicii, orele de chiul din laboratoarele de chimie de la ICECHIM, vizitele cu copiii mei, în ultimii ani am fost de două ori în Grădina Botanică. În aprilie 2014 am venit să vedem iarba crescând, să simţim mirosul pământului abia zvântat, să ne încântăm ochii cu culorile proaspete ale florilor abia înmugurite. Atunci am avut bucuria să întâlnesc întâmplător pe cărările grădinii trei useri dragi mie şi vouă:Ariciu, MCM şi Le Maitre, bineînţeles însoţiţi de generaţia post Facebook (sau cum s-o numi peste câţiva ani). Am vorbit ce am vorbit, am râs, dar cum programul obiectivelor de vizitat este unul imposibil, cu închidere la ora 13 şi vizite doar în anumite zile, am reuşit să vedem numai Muzeul Botanic fără sere şi să ne plimbăm pe aleile înverzite.

Zilele trecute, încă de dimineaţă s-a lăsat o toamnă gri cu ceaţă şi frig. Cum era sărbătoare ne-am întrebat cum o fi în Grădina Botanică? N-am mai aşteptat o zi senină pentru că în ultimul timp n-am mai ieşit din încorsetarea străzilor asfaltate şi simţeam nevoia unei evadări. Ne-am lămurit că nu va ploua (nu vă luaţi după saiturile meteorologice că se contrazic între ele şi toate cu vremea de afară) şi am plecat destul de târziu. Am schimbat vreo trei mijloace de transport în comun şi am ajuns aproape de ora de închidere a serelor. Le-am văzut. Ne-am plimbat apoi pe covor de frunze vestejite pentru că ruginiul trecuse, ne-am uitat la raţele leşeşti de la marginea lacului înghesuite, zgribulite de frig cu capul băgat în penaj, ne-am bucurat de o expoziţie a unor lucrări făcute de copii, am admirat culorile toamnei şi ne-am întors acasă cu o linişte în suflet cum numai anotimpurile târzii - ca şi anii senectuţii, ţi-o poate da. Aşteptaţi câţiva zeci de ani şi veţi vedea că dacă eşti relativ sănătos până şi bătrâneţea îţi oferă momente de bucurie şi pace sufletească. Totul este să le conştientizezi şi să le consumi.Pot spune că ambele vizite au avut un farmec aparte.

Program şi taxe de vizitare.

Vara, între 1 aprilie şi 31 octombrie, zilnic de la 8-20

Iarna, între 1 noiembrie-31 martie, zilnic de la 9-20

Muzeul poate fi vizitat : luni-joi de la 10-15

Sâmbătă, duminică de la 9-13

Serele şi Pavilonul Pădurea Tropicală marti, joi, sâmbătă, duminică de la 9-13

Tarife:

- aleile grădinii, preţ întreg 5 lei, redus 2 lei.

- muzeul botanic, preţ întreg 2 lei, redus 1 leu

- sere, preţ întreg 2 lei, redus 1 leu

Tarifele reduse se aplică elevilor, studenţilor şi pensionarilor.

Dacă tarifele sunt absolut insignifiante, programul de vizitare este destul de incomod.

Grădina botanică Dimitrie Brândză

Prima grădină botanică a luat fiinţă în 1860 pe lângă Facultatea de Medicină, iniţiativa aparţinându-i lui Carol Davila. Actuala grădină a fost înfiinţată în 1894 de botanistul român Dimitrie Brândză şi de un arhitect peisagist belgian. Prof. Brândză a fost şi artizanul muzeului botanic şi al serelor. Evenimentele secolului trecut au lăsat urme în grădina botanică. În bombardamentul american din 4 aprilie 1944 a murit în grădină botanistul Aurelian Vlădescu al cărui mic monument l-am fotografiat şi s-au distrus 500000 planşe dintr-un ierbar celebru în Europa. În prezent grădina ocupă 17.5 ha din care 4000mp. sere. În total în spaţiile exterioare şi sere sunt peste 10000 specii, toate inventariate, toate cu cartea de identitate pusă alături. Este o muncă minuţioasă de cercetare, selectare, fişare, îngrijire, relaţionare pentru schimburi cu alte grădini botanice din lume, în faţa căreia mă înclin. Grădina este organizată în sectoare, în aer liber găsindu-se speciile rezistente la clima noastră. În apropierea porţii de intrare este sectorul decorativ cu o suprafaţă de 5000 mp înfiinţat în 1956. Aici este o adevărată orgă de culori din martie până în noiembrie- decembrie. Sectorul de plante rare, flora mediteraniană, grădina italiană, a munţilor Carpaţi, flora Dobrogei, colecţia de irişi, sectorul de plante utile conţin plante şi arbori grupaţi atât după provenienţă cât şi după taxoni (taxonul este o grupare de animale sau plante din aceeaşi clasă). Grădina are un lac peste care trece un pod armonios construit. Lacul strălucea de lumină în aprilie şi în apele sale se reflecta verdele crud al vegetaţiei. În noiembrie, apa lacului este galben-ruginie ca şi coroanele arborilor care-l înconjoară. Un alt ochi de apă neîngrijit înconjurat de o vegetaţie sălbatică se află sub coama unui deal. Grădina botanică a primit câteva premii internaţionale pentru rezultatele obţinute în conservarea plantelor şi informarea publicului. O scădere a administraţiei grădinii este lipsa unor indicatoare cu săgeată spre obiectivele de vizitat. Mi-a fost destul de greu să găsesc serele şi şi mai greu expoziţia copiilor dedicată culorilor toamnei.

Muzeul ˝Dimitrie Brândză˝

Funcţionează într-o clădire în stil brâncovenesc şi deţine peste 5000 de plante din care 1000 exotice ordonate după ţara de origine şi habitat. În 1960 prof. Dr. Tamovski a organizat un nou institut botanic la parterul căruia a amplasat muzeul dar acesta era accesibil numai studenţilor şi specialiştilor. Un alt botanist care a lucrat cu pasiune pentru dezvoltarea muzeului a fost dr.Nedelcu. El a organizat cele 22 de săli ca biotopuri bine determinate, alături de plante şi arbori fiind expuse şi animale. Sunt expuse animalele şi păsările care populează câmpia, pădurile şi Delta Dunării dar şi exotice. M-a uimit mărimea unei anaconde vânată din elicopter în Brazilia şi donată muzeului de un fost ambasador al Franţei în România. Muzeul este un conglomerat de exponate înrămate, ierbare, minerale, plante uscate, la toate figurând locul şi data de achiziţie care coboară spre începutul secolului trecut. În cabinetul directorial de lucru, mobilat ca la începutul secolului trecut sunt expuse pe pereţi tablouri ale botaniştilor de marcă. Academician Dimitrie Brândză a trăit în a doua jumătate a sec. XIX, fiind de formaţie medic. A studiat la Paris şi după revenirea în ţară s-a dedicat stiinţelor naturii. A înfiinţat o secţie de botanică la muzeul Gr. Antipa. Are numeroase lucrări în domeniu cât şi medicale. Timp de zece ani s-a zbătut şi a obţinut terenul de 17 ha pentru grădina botanică din Cotroceni. Nu s-a bucurat prea mult de ea pentru că la un an de la inaugurarea din 1894, a murit la vârsta de numai 49 de ani.

Serele

Sera veche (pavilionul A) a fost construită între 1889-1891 după modelul serelor din Lieges. În anii ´ 70 au fost construite pavilioanele B, C, D. Ajunse într-o stare înaintată de degradare şi închise pentru accesul public, serele au fost consolidate în 2011 cu fonduri elveţiene. Nu au fost fonduri pentru reabilitarea tuturor pavilioanelor aşa că din motive de securitate a vizitatorului accesul este restrâns. Pavilionul vechi (A) a fost gândit ca o pădure tropicală. În pavilioanele B, C, D, sunt compartimente pentru palmieri, orhidee, cactuşi, ferigi exotice, plante carnivore, plante tropicale. Sunt plante şi arbori de peste 100 de ani şi prin aleile serelor, deşi pardosite şi destul de largi, te poţi pierde ca într-un labirint din cauza vegetaţiei dese şi înaltă până la tavanul de sticlă.

Grădina copiilor

Este o expoziţie găzduită de o clădire roşie (din păcate nesemnalizată cu vreun indicator) din apropierea serelor sub titlul Culorile toamnei. Aici în perioada 20-22 octombrie au fost organizate gratuit cercuri de creaţie pentru copii: colaje din frunze, ierbare, figurine din seminţe. Nu am ştiut de ele să fi venit cu nepoţii. Următoarea ediţie va fi de Florii.

Deşi frig şi întunecat, am părăsit grădina botanică cu aceeaşi linişte sufletească ca în vizita din primăvară. Indiferent de anotimp mergeţi acolo să vă încărcaţi bateriile!

---

VIZUALIZĂRI: 1901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI