Râsul ciobului din oala spartă

TIPĂREȘTE

Sigur... în viaţă sunt momente penibile, ridicole, cretine sau altele care te pun în postura, prostului. Asta nu înseamnă că trebuie să "rotunjim colţurile", ca review-ul să... dea bine... sau de-a valma... sau... Să fie bine ca să nu fie rău, frază demnă de câştigarea, Cupei Tăntălăului. Interesul meu este viaţa trăită în acel moment şi transmiterea ei, indiferent de situaţia în sine. Dacă nu vă place, este opţiunea Dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Dorinţe adânci din... altă parte

Câteodată mă unduieşte pe freză de o plecare în... Alandala. Un fel de, Hălăduire... de, Vreau să fug! , de, Hodoronc-tronc! . Îmi impun o abţinere spartană în a da "sentinţa definitivă", aşteptând să vină din... văzduh... acea dorinţă şi să fie a "altcuiva". Mă prefac în struţ şi aştept să fiu tras de pene ca să scot ciocul din nisip. Este similar cu un tras de mânecă în curtea şcolii. Adică un fel de ipocrizie în toi. Din văzduhul dorit sau, hai să spunem, pe neaşteptate, Faraoana îmi şopteşte la ureche:

- Golden Tulip... Ce zici?

Eram în străfundul creierului în acea clipă şi aveam acea stare - care de multe ori o avem cam... toţi - de... "tras-un-glonţ-între-sprâncene". Simţeam cum o... piciulică de, depresie începe să se înfiripe de la ceafă spre creştet.

Evident că obrăznicia mea nu a întârziat să apară... chestie care nu îmi stă în caracter dar...

- Golden... Cine??? ... ' tha fuck is that???

- Ce'ai măi?

- Scuze!... Ehm... stăteam cu ochii în letopisţâţele mele şi am un blocaj, care duce la... nimic bun. Ok... Ehm... Laleaua Galbenă te "coafează", mai nou?. Este unu'-n Dhaka dar... în Bangladesh, nu mă duc. Dacă vrei alege-l pe cel din Afumaţi..., pardon... acolo n-au din ăla! Nu că ar fi... "afumaţienii", de vină... dar după nume, sigur au şi turţ pe acolo, la modul frecvent.

Scuzele mele localnicilor urbei. No disrespect!

- Nu mai zic nimic! Vin cu găleata full şi rece şi poate îţi revii, atunci...

- Ups! Calm!... că... doar nu am spus să depaşim bugetul de 3,1% şi să ajungem la 5,2... Nu putem acoperi găurile sacului cu acelaşi petec!

- Îţi revii sau nu?

- Ok, ok, ok... Fuck it! Oferă-mi dorinţa ce o doresc, ... spun ca să nu intru în... prelungiri.

- Mă abţin! , ... ehm... de aţi da cu un ciocan în cap, aşa că ascultă! Cluj, Golden Tulip - Ana Dome, 4 staruri acum în weekend, spuse într-o suflare.

- Ana? Thunderdome? Cluj??? ... Cu Sandu Lungu de la "Uite cine baletează"? . Bătăi? , ... Capete-n gură? , ... Muşcături de fese? . Super! Mai ales că Sandu este da'l nostru, cu 130 de kile, de suflet de copil şi pumni cât biroul. Merg!

- "Băh, esti nebun"? Una spun eu şi alta fumezi tu! Câteodată nu ştiu cine e mai dus cu pluta în casa asta!!

- 'Io, 'io, 'io... am şi vocile ca suplinire, zic cu încercare de încheiere întru detensionarea glumelor proaste.

Iacă-tă că dorinţa se împlinise şi pofta de furlandiseală printr-un city-break, venise de la, "acea altcineva"/"a altei părţi".

Yavaş, yavaş...

Ne urnim în stil Tiptil către Cluj, drumul fiind o "plăcere" pentru şoferii ce vor să renunţe la mult doritul - de începatori - carnet de conducere. Să stai în fesele camioanelor pe E60 - pe o distanţă destul de lejeră de osutăşiceva km -, îţi vine să te tai cu drujba ca în filmele Horror. Am ajuns în Cluj mai stors decât eram în Viena, după un drum de trei ori mai lung. Pentru cei ce nu ştiu, de ceva vreme, Clujul este un Mini Bucureşti dar cu acelaşi trafic, din motive de capitală transilvană şi de Borş, adică de graniţă. Ajunserăm la hotel care era aşezat ca un cocostârc p'un moţ de deal, cu o intrare tip atât-am-reuşit-când-l-am-construit. Dacă nu eşti atent, poţi foarte uşor să treci de el. Îl vezi desigur dar... după ce ai trecut de intrare, dacă nu ai mai călcat p'acolo, (... dacă dinspre Oradea şi dacă lipsă GPS).

Prima impresie... ehm... un bloc fără balcoane... între blocuri. Cred că lanţul Golden Tulip a ajuns, ca afacere, cu întârziere în Cluj. Locul de ridicare a lui - în locul unei foste benzinării -, fiind poate, printre ultimele găsite pentru a fi aproape/nu-prea-departe de urbea în sine. Evident, a fost gândit pentru business travel, nu pentru fotografii făţoase pe Instagram cu, copiii.

Preajma

Normal, ca orice homo curiosoalmentus te arunci în vâltoarea imagistică a hambarului unde îţi vei consuma următoarea noapte din rămasa viaţă. Lounge elegant. Personalul de deservire atent şi spilcuit. Oaspeţii preocupaţi de Ce-treabă-am-mâine? , sau Vezi-că-ajung-spre-amiază! . Majoritatea păreau a reprezenta vreo multinaţională, alţii fiind olandezi, francezi şi alţi... iezi. Restaurantul plăcut şi ambiental nu dădea semne de scos-din-sărite. Singura chestie era/este că din Recepţie dai direct în spaţiul de luat masa... ehm... fără hol-către sau altă delimitare mai însemnată. Pesemne, amprenta construibilă la sol, a "muşcat" din acest aspect.

Culcuşu'

Şi dacă te rupi în fiţe, nu poţi să nu recunoşti că propitarii se ţin de cuvânt când vine vorba de locul unde te afunzi în perne. Totul la dungă (vezi foto at ansamblum). Un fel de liniştit - daţi o pupătură la cameră - plus baie. Aparent... nimic de obiectat... eh...

Mă uit la "uşa" de baie... care... era... mă rog, cum ai intra într-un birou stil open space. Adică, ţinută în balamale babane şi avea anvergura de 180 de grade, fără praguri sus-jos-lateral. Adică, te atacă cineva, este simplu!... Dai un vast la uşă şi-i dai în mufă, indiferent de care parte eşti. Elegant dealtfel dar... dacă eşti unul din acela care mănâncă... ehm... fasole sau ouă fierte sau......... "Varză, À la Oraşul-În-Cauză", e bine de prevenit "omenirea" să facă câţiva paşi prin oraş, ascultând-ul pe DJ. Sava şi Raluka cu AromAromAromAromaaa, taaaa!... şi... până când trece.

Evident, mă îndrept spre geam. Ca individ, oriunde îmi duc picioarele ca şi cazare, primul lucru, "dăşchid oblacul". Dau la o parte perdeaua şi am observat consternat că... cheia sau mânerul de, deschidere... din parţi! . Bun!... Am înţeles că nu se fumează în cameră, că nu sunt cretin, dar nici să mă sinucid, nu pot?

În acel moment am realizat că... undeva... am citit de necazul în cauză şi am fost amuzat de chestia "fără mâner". Stăteam ca prostu', cu ochii într-o fereastră de la care:... degeaba aş fi strigat, Ajutooor!... 'Geaba să strig locatarilor, mai jos de etajul meu, - Vezi băh, că ţi-a luat foc balconu'!... sau Miliţia, Miliţiaaaaa!... şi evident, de la care nu te poţi arunca în gol. Finalmente... - nu fac reclamă -... mi-am adus aminte că un membru AmFostAcolo... ehm, nu mai ştiu care... sireacul..., s-a lovit de aceeaşi problemă/neplăcere/fuck that/ciudăţenie. Am realizat că totum-factumul era ca o revedere la care nu am participat.

- Faraoano! Nu putem să aerisim locu'.

- Ieşi pe hol şi aeriseşte... ce vrei! , spuse de parcă vorbeam singur.

- Băh, suntem nebuni sau suntem nebuni? Vreau să... să... să... simt şi eu aerul Clujului... să înţeleg şi eu că am... plecat de acasă!

- Oricum tu eşti... plecat... aşa că... mai contează???

-... şi cu electronica mea, unde fumez? , spusei cu năduf.

- Te duci frumos pe stradă şi tragi din narghilea, până te transformi în... nefumător!

Trăind de tânăr, în lumea occipitală, am învăţat... Eh, chestiile astea te transformă caracterial... dacă îţi pasă! , să respecţi spaţiul care-l împarţi, oricare ar fi acela şi în toate circumstanţele.

După trei drumuri cu liftul şi stradă, am obosit de parcă urcam scarile. Am lăsat electronica, încercând să îmi impun un Zen-de-oricare-gen. Sigur... ehm... şi în ideea de sănătate pentru care de altfel, nu mă agit, pentru că de ceva... tot voi muri. Nu văd rostul a înfrumuseţa un cimitir, fiind sănătos tun. În fine...

Normal că, odată ajunşi în cameră, fiecare îşi vede de leapşa/ţintarul/moara, lui/ei. Fiind, dezamorsat de pufăiala glicerinică a electronicii -... şi dându-i delete -, cu nervi de-o şchioapă şi respectând ambientul m-am dus în lounge-ul privat. Adică acolo unde "citeşti ziarul" liniştit, adică... pe tron. Ehm... să tablet-uiesc prin ştirile zilei. Dintr-o dată, aud...

- Yo!

Bineînţeles că având patru clase şi ceva facultate, nefacultativă, am început să mă uit în jurul acelei toilette de bain. De obicei, vorbesc singur pentru că atunci mă şi ascultă cineva, adică... eu, pe mine. Cazul de faţă, fiind diferit, nu m-a liniştit când...

- Yo! ... din nou...

Mi-au încremenit maţele... şi... ca tot neomul, ... am întrebat...

- What?

După două secunde, repetir...

- Yo!

- "Yo", ... WHAT motherfucker??? ... 'tha fuck is wrong with You???

- Vorbeşti singur în baie sau te-ai dilit? , ţâpă Faraoana din boudoir-ul ei de tip single.

În viaţă, tronul este singurul loc unde eşti totalmente singur... dacă doreşti! . Unicul moment de linişte şi serenitate şi singura soluţie de a sta de vorbă cu tine însuţi...ehm... nu în cazul meu...

- Pentru o clipă, am sperat că sunt solo... dar... e un sonat care m-a tot... Yo-Yo-Yieit! .

- Ce'ai măi? E radioul din baie! L-am dat eu mai tare să avem şi muzică.

- Ce'ai făcut mă, nene? Fără să mă întrebi? Nici pe tron n'am linişte? Vrei să mi se urce inima'n gingii?

A început să se scuture aşa de tare de râs încât am zis că, sun Recepţia, să mă ajute c'un exorcist. În cazul meu, cred că cel mai sănătos ar fi să stau pe tron într-un... baobab.

La bouffe

Sună cam pretenţios titlul, adevărat... ehm bine, fie!... mai pe româneşte, Crăpelniţa... că... de acolo vin pornirile bufetului suedez. Ca orice creatură care nu are somn... şi... lasă o altă creatură să se odihnească până la trezire, am luat-o de unul singur cu liftul spre, Déjeuner du matin... înainte de ora deschiderii. Putem avea jdă'mii de obiecţii vis-a-vis de, "Ia-ţi-şi-pune-ţi-singur! "... dar... să ai lejeritatea să nu aştepti o prefer orcărui, ... À la carte. Golden Tulip are acel la bouffe. Nu laud, pentru ca firea mi-e critică, oriunde m-aş afla. Am fost primul... ehm... mesean... Nu că aşa am vrut ci, aşa-i cu somnambulii. Sigur, fiind mai "nesimţit" din fire, am început sa cotrobăiesc prin "lucruri". Bufetul... ehm... "gălbioro-tulipez", avea cam de toate. Ce era, "plusat", ca adăugire...mmm..... salată de cartofi germană, de vinete, anghinare murată şi ouă umplute plus un colţ cu îmbucături tradiţionale: cârnaţ de casă, slană, caltaboş, sângerete... Personal, ca un mioritico-greco-macedono-maghiar, nu aş mânca aşa ceva dimineaţa nici dacă mă tăiaţi cu lama. Bănuiesc... ehm..., sigur că era un mise-en-place pentru ausländer-i/stranieri-i/étranger-i/ciocoflenderii ce mişunau pe acolo. Doua posturi cu/de cafea. Unul cu de Jenabil şi altul cu Java adevarată. Nu am înteles niciodată alăturarea execrabilului cu excelentul. În fine...

Dacă eram kârgâstânez, făceam şi fotografii dar, simţul ridicolului provine din placenta mamei, aşa că nu am luat imagini.

Ad scurtum

Ehm... pot spune că, luând în considerare modul şi gândirea de business, a acestui loc, stil Du-te-Vino! ,- şi în acest context -, recomand Laleaua Galbenă de Cluj. Dacă aş fi singur, cu treburi/tranzit/doar o noapte nu aş face experienţe pe nervii proprii şi aş alege ceva în această linie ca, Ana Dome.

Addendum

Ca întodeauna, în viaţă, ai surprize care aparţin trecutului dar te plesnesc în viitor... un fel de dâră a melcului care te urmăreşte şi până la urmă îţi vine... ehm... dâra în cap. Aşa şi eu, m-am amuzat de necazul colegului nostru de pe AmFostAcolo, fără să ştiu, că ani mai târziu, voi avea parte de un city-break în acelaşi loc... şi mai departe, de problema lipsei mânerului pentru a deschide fereastra, aflându-mă în ridicolul şi nervii situaţiei. Chiar dacă nu îmi convine, trebuie să recunosc că lovindu-mă şi eu de aceeaţi problemă, am devenit: Râsul ciobului din oala spartă!

Pe... oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 1842 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI