Hotel de trei stele... italiene - HOTEL GARDEN

TIPĂREȘTE

Hotel de trei stele… italiene

Cazarea din Porto San Giorgio a fost o surpriza, caci nu stiam ca vom locui acolo, ci la Fermo, oraselul care gazduia meetingul.

Dar surpriza s-a dovedit a fi una foarte placuta, caci, conditiile de cazare de la Hotel Garden au fost cu siguranta peste asteptarile noastre, luand in considerare faptul ca era un hotel clasificat in categoria celor cu trei stele!

Dar stelele lor s-au dovedit mult mai reale si mai stralucitoare decat stelele grecesti, sau tunisiene, unde cazarea si seviciile la o asfel de categorie pot lasa mult de dorit!

Porto San Giorgio este o statiune relativ micuta, cu strazi lungi si drepte, paralele cu faleza si strazi mai mici, perpendiculare pe primele, in sistem de “tabla de sah” astfel incat, practic, e imposibil sa te ratacesti.

Hotelurile sunt dispuse, in majoritatea lor covarsitoare, pe faleza, cat mai aproape de mare, doar cateva rasarind raslete, printre vilele impresionante situate mai in interiorul statiunii, deci, la cateva sute de metri de marea verde-albastra…

Hotelul Garden are o astfel de pozitie, privilegiata, zic eu, intre doua vile absolute splendide, pe prima strada paralela cu promenada, deci, nu departe de mare.

Hotelul este inconjurat de verdeata si are, pe una dintre laturi, o mica terasa cu mese si scaune, umbrita de palmieri si pini. Trebuie sa adaug ca pe absolut toate strazile se gasesc feluriti arbori si arbusti, astfel incat, toate cladirile din au in vecinatatea lor vegetatie din abundenta.

Fatada dinspre terasa, unde sunt plasate cele doua lifturi exterioare, este de sticla, ca si peretii exterior ai lifturilor, de alfel, ceea ce face ca fiecare coborare sau urcare sa fie un prilej de a admira imprejurimile din imediata vecinatate a hotelului. Si nu o data am regretat ca liftul nu avea doua viteze…sau macar o frana...

Holul luminos, cu canapele albe, immaculate, cu receptioneri amabili si surazatori. Tot in hol, ceva mai in spate, un bar bine aprovizionat cu bauturi racoritoare, spirtoase, bere, etc...

La etajul 1 si la parter, sali de luat masa si separat, o alta sala de conferinte.

Camera, situata la etajul al treilea, spatioasa, cu pat matrimonial, cu mobila moderna, gri, cu televizor minibar si telefon. Usa si fereastra de termopan, cu obloane de lemn uriase, extrem de functionale, caci vara opresc soarele si iarna tempereaza frigul. Ca o paranteza, aproape toate casele si vilele de acolo aveau astfel de jaluzele, unele modulare, formate din trei parti: superioara, medie si inferioara, ce puteau fi actionte separate, in functie de pozitia soarelui...

Uitasem aparatul de aer conditionat, nu cu telecomanda, ci cu comanda electronic la panoul aplicat pe perete.

Inchizand paranteza, ma intorc la aspectul baii, cu bideu, cada cu paravan de plastic pliabil, in afara de dotarile uzuale, respectiv uscator de par, lavoar si vas de toaleta. Oglinda imensa. Prosoape de trei marimi, albe, impecabile. La fel si curatenia din baie si din camera. Chiuveta, bideul si vasul de toaleta sigilate...

In cosulet ,,sampon, sapun solid, casca de baie si burete. Sapun la chiuveta, in dozator, gel de dus la cada in dozator, alt sapun solid la bideu. Sistem de aerisire declansat automat de aprinderea luminii din baie.

Paturi de rezerva si perna de rezerva in dulapul mare. Doua noptiere si un alt dulap, mai mic, de fapt o comoda cu cinci sertare.

Ce ii lipsea unei astfel de camere? Poate balconul, dar am preferat sa socializam pe terasa de jos, unde se putea fuma, caci, in rest, fumatul este interzis!

Curatenia se facea zilnic, la fel si schimbatul prosoapelor.

Este important de subliniat ca latura dinspre vest a hotelului se invecineaza, oarecum, cu linia ferata, dar, distanta destul de semnificativa, vila ce se interpune intre hotel si calea ferata, o vila mare, de trei etaje, vegetatia din jurul vilei, toate aceste lucruri au facut ca zgomotul trenurilor sa nu ajunga pana la noi, sau cel putin asta au spus cei carora li se repartizasera camera cu ferestre catre vest.

Ca si idee de respect vis a vis de natura, de la fereastra mea vedeam, urcand cu ramurile catre etajele superioare, un pin batran. Nimic neobisnuit pana aici, doar ca, o ramura groasa a pomului, crescand orizontal, interferase balustrada terasei de la etajul 1. Iar italienii, pentru a evita orice disorsiune a spatiului, taiasera …nu ramura, ci balustrada...

Cat despre micul dejun, in regim de bufet suedez, ce pot sa spun, decat ca era absolut indestulator si variat.

Aveam paine proaspata, cornuri, paine prajita, paine din floarea soarelui, biscuiti, croissant.

Nu lipseau, spre disperarea mea, caci tin dieta (proasta idee sa nu poti savura prajiturile italiene), tarte cu mere, tarte cu fructe de padure, compot de fructe, iaurturi cu fructe, fructe proaspete.

Automate de cafea si de suc natural de portocale si grapefruit rosu...

Si peste toate, mese curate, aranjate, cu servete de panza alba si chelneri atenti mereu la debarasare.

Un hotel confortabil si civilizat, as zice, unde aspectul camerelor si serviciile au depasit asteptarile si au contribuit, alaturi de ineditul pitoresc al orasului Fermo, la un sejur extrem de placut.

Incerc sa gasesc si aspecte negative, si poate ar trebui sa mentionez aici, izolatia fonica mai putin satisfactoare de care s-a plans o singura colega din intregul grup. Spunea ca a auzit televizorul dintr-o alta camera, dar, eu, sincer, am dormit neintoarsa dupa zile atat de pline.

Si poate ar putea considera un inconvenient, daca il putem numi asa, modul in care erau numerotate camerele, caci camera 101, de exemplu, nu era la etajul I, ci la etajul II, 201, era la etajul III, si tot asa, probabil pentru ca la etajul I nu erau camera, ci restaurant si sala de conferinte.

Legat de asta am trait o experienta haioasa, pe care am sa o povestesc.

Intr-o seara, intorcandu-ne de la masa, am uitat complet faptul ca a mea camera, numarul 202, era la etajul 3, nu la 2, si am bagat cu nonsalanta cheia intr-o usa despre care credeam ca este a mea.

Broasca nu se deschide si, stupefiata, ma uit pe usa, camera avea numarul 102, nu 202. Am facut stanga-mprejur cu viteza luminii, incercand sa dispar cat mai repede din zona buclucasa, speriata de posibila reactie a locatarului de drept a camerei…si convinsa ca in loc sa ma duca la etajul 2, liftul ma dusese la primul etaj.

Sansa a fost insa de partea mea…nimeni nu s-a trezit si nu m-a urmarit pe coridorul ce mi s-a parut mai lung decat vesnicia...

Ma sui in lift si apas pe butonul nr “2”, pentru a ajunge la etajul 2, si. culmea... liftul nu se misca.

Abia atunci am realizat ce se intampla, ca eram déjà la etajul 2, iar numerotarea camerelor era una atipica.

Am adormit aproape instantaneu (minunat de comode perne, lucru greu de gasit pentru coloana mea sensibila acasa, daramite la hotel), cu gandul la minunatiile pe care urma sa le vad a doua zi…si care purtau un nume simplu... Fermo.

Va urma

In privinta pretului, am inteles, ca variaza foarte mult in sezon fata de extrasezon, asa ca, dupa spusele Roxanei (chelnerita romanca de la un restaurant de pe faleza cu care am fraternizat spontan) o camera la un astfel de hotel poate trece de 100 de euro pe noapte “in plin sezon”, ceea ce pare foarte verosimil.

La restaurantul despre care va vorbeam, situat chiar langa mare, Roxana (plecata de acasa de sapte ani lungi ani) lucra de un an si jumatate si era foarte multumita, caci, din punct de vedere material, realizase mult mai mult decat ar fi putut realiza in tara...

Avea insa o nemultumire interioara, veche... nu isi gasise o slujba pe masura pregatirii sale, caci fata care ne servea la masa cu atata naturalete si promtitudine, avea o diploma de inginer...

Nu mai tin minte exact cate feluri de pizza si de paste ne-a servit Roxana, mi-amintesc insa gustul minunat al maslinelor umplute cu carne si prajite in aluat si gustul vinului alb, care a insotit desertul…meu, adica o jumatate de ananas, feliat cu maiestrie. Ceilalti au mancat, abia reusind sa-si traga sufletul, dupa atatea feluri de mancare, un delicios Tiramisu… copt la cuptor… o reteta inedita, daca nu cumva denumirea, folosita de Roxana era improprie…

Am incheiat seara cu o scurta plimbare pe malul marii si ne-am intors la hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 2276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI