Trump și Merkel la o întâlnire. Trump spune:
-Sînt regele lumii
Merkel spune:
-Ține-mi și mie berea...
Călătorii vechi, banc actual. Călătoriile din afara țării erau oarecum limitate înainte de 1989. Cel puțin în zona de vest al Europei pentru că bătrânul continent era cam împărțit în două. Libertatea obținută ca urmare a revoluției din 1989 a însemnat și libertate de mișcare. Asta însemna ori emigrare ori bifarea vizitelor unor țări imposibil de vizitat anterior. Dacă înainte de 89 am vizitat doar Ungaria o singură dată în 1983, după această perioadă a urmat recuperarea. Mă voi întoarce în timp și voi descrie cinci excursii sumar și pe repede-înainte câte una din fiecare an începând cu 1991 și terminând cu 1995. După acest an și până în 2003 n-am mai ieșit din țară.
În acest an 1991 am avut una dintre cele mai complexe și reușite excursii. A fost primul an în care am luat contact cu vestul. În excursia pe cont propriu ca mijloc de transport am folosit trenul și am cumpărat de la agenția CFR din Sibiu un bilet tip circuit cu o anumită valabilitate cred că 3 luni. Pentru a plăti biletul din salariul meu de muncitor am lucrat mai mult de 6 luni. Era perioada în care leul se devaloriza zilnic iar indexările aveu loc lunar dar fără prea mare folos, scumpirile erau zilnice.
Drumul cu trenul trecea prin Ungaria-Cehoslovacia-Germania și retur... Cele mai importante locuri vizitate au fost Dresda, Berlin, Hanovra, Stuttgart și Praga la retur. Totul a durat 3 săptămâni. Cazările și masa din fericire nu le-am plătit, în fosta DDR m-a ajutat o organizație iar în Germania am stat la neamuri.
Dresda
Am ajuns dimineața în gara din fostul oraș dederist. După proaspăta unificare cu Germania federală s-au observat deja semnele capitalismului, începutul reconstrucției. Urme ale războiului mondial se observau încă destule, multe ruine pur și simplu erau înconjurate de gard și atât.
Cinci zile am stat în Dresda iar sponsorul a fost Universitatea de Muzică Carl Maria von Weber. Evenimentul orgazizat a fost o întâlnire muzicală internațională invitați fiind fie cunoscători al unui instrument muzical fie iubitori de muzică clasică. Cazul meu de și folosesc și dețin un pian a fost de vizitator pasiv, spectator. Întâlnirile în sine au constat din cursuri, discuții libere pe teme muzicale ziua, iar seara câte în un concert organizat. Evenimentul de vârf a fost un concert organizat între ruinele bisericii Frauenkirche ceva absolut spectaculos să stai pe scaune între ruine sub cerul liber și să vizionezi/asculți concertul.
Clădirea universității s-a construit în 1856 iar locul unde am fost cazat era un internat aparținând facultății pe celălalt mal al Elbei, de asemenea masa care a fost bună am luat-o în cantina internatului. Ca și mijloc de transport am folosit tot timpul tramvaiul distanțele între obiective fiind destul de mari. Pe lângă săptămâna muzicală mi-a rămas suficient timp pentru a vizita obiectivele turistice. De ce îmi aduc aminte acum una din obiectivele turistice au fost Frauenkirche construită în 1743, bombardată în 1945, ruinele mi-au rămas întipărite în minte. Acum este finalizată încă din 2005. Aș dori să refac o vizită în Dresda reconstruită.
Următorul obiectiv de care îmi aduc aminte este Palatul Zwinger construit în secolul XVIII. Vizita a avut loc în exterior. Încă o clădire remarcabilă vizitată de mine era Opera Semper, Castelul Dresda și Kreuzkirche (Biserica Crucii) construite tot în secolul XVIII.
Un moment de vârf al sejurului aici a fost croaziera cu vaporul de 2 ore pe Elba. De pe terasa acestuia se puteau admira peisajele de vis atât de pe malul stâng cât și de pe malul drept al Elbei.
Berlin
Tot cu trenul într-o dimineață devreme am luat-o spre Berlin. Aici a avut loc o vizită de o zi deci am văzut doar esențialul. Ziua a fost petrecută în Alexanderplatz și în jurul acestuia. Pentru o mai bună recunoaștere în primul rând am urcat cu liftul în turnul de televiziune Berliner Fernsehturm. Am fost fascinat de priveliște și încet am început să recunosc principalele obiective. Astfel plimbarea pe jos a avut loc între Alexanderplatz și Poarta Brandenburg. Astfel am vizitat Primăria Roșie (Rotes Rathaus) construită în 1869, am trecut dincolo râul Spree și am văzut și Catedrala din Berlin (Berliner Dom) construită în 1905, Poarta Brandenburg construită în 1793. De aici am luat cale întoarsă.
Potsdam
Pentru a vizita Parcul Sanssouci deoarece pentru acesta m-am deplasat până acolo am folosit un tren regional luat din centrul Berlinului. Parcul dotat cu palat și anexe s-a amenajat în 1774. O zi cred că nu ajunge dar am reușit să parcurg mare parte în jumătate de zi. Clădirile pe care le-am găsit și îmi aduc aminte erau palatul, palatul nou, băile romane, temple, orangeria.
Hanovra
Călătoream noaptea, așa ziua mai rămânea timp pentru vizitat plus economie la cazare (în tren de regulă dormeam) În cele câteva ore petrecute în Hanovra am explorat zona centrală din jurul gării centrale. Îmi aduc aminte de biserica Marktkirche (biserica din piață) Biserica dotată cu turn de aproape 100 m înălțime (97m) are o istorie care începe în 1125. Îmi mai aduc aminte de un parc central Maschpark de pe malul râului Leine. Cam atât despre Hanovra.
Stuttgart
De la Hanovra a trebuit să iau în premieră pentru mine un tren tip Intercity neavând altă legătură la acea oră. A trebuit să plătesc în plus 30 mărci germane, dar eu zic că a meritat. Am fost încântat de vagoanele moderne, de viteză, de scaunele comfortabile dotate cu mufe pentru căști și muzică. Configurația la clasa a doua a fost de 6 scaune/compartiment în loc de 8 cât avea un vagon obișnuit) Distanța de peste 500 km a fost parcursă în doar 3 ore.
Prima atracție din Stuttgart a fost chiar clădirea gării principale (Hauptbahnfof) cu turnul său pătrat pe care se învârte zi și noapte logoul luminat Mercedes Benz. De încă două atracții îmi aduc aminte acolo Schlossplatz (Piața palatului) palatele aferente și o colonadă jubiliară ridicată în 1841 și grădina zoologică Wilhelma dar acesta din urmă a fost vizitată în 1995. Tot în Stuttgart în 1995 am luat parte prima dată la Oktoberfest și am fost și într-un parc de distracții foarte bine dotat.
Tot aici am făcut cunoștință cu vestul adevărat. La acea vreme se observa o diferență mare între Germania de est și Germania de vest. Câteva amintiri legate de primul contact demne de o comedie aș dori să enumăr. La taxi nu știam că trebuie mers la prima mașină, m-a îndrumat ultimul șofer. Nu mi-am pus centura în taxi iar șoferul n-a plecat depe loc până nu am pus-o. La cumpărături moneda de o marcă germană nu știam s-o folosesc iar la sfârșit am lăsat-o în cărucior credeam că atâta costă folosirea căruciorului. La baie nu știam să folosesc robinetul (la noi încă n-au apărut robineții monocomandă cu mâner), la trecerea de pietoni nu știam de ce oprește șoferul de și eu încă nici n-am apucat să traversez. De și la noi în România țară liberă de peste un an erau magazinele destul de aprovizionate totuși în Germania am văzut multe produse nevăzute încă de mine. Până la urmă m-am obișnuit cu toate dar a fost greu la întoarcerea în țară parcă m-m întors în timp.
ro.wikipedia.org/wiki/Stuttgart
Reutlingen
Este un orășel destul de mare cu o istorie de peste 1000 de ani. Am petrecut ceva timp având în vedere neamurile la care am stat și care locuiesc în localități din jurul acestui oraș. De vizitat ar fi bisericile Marienkirche, St Wolfgang Kirche, Christuskirche, Katharine Kirche, Nikolaikirche, Kreuzkirche-toate acestea le-am vizitat, fragmente din zidurile orașului, poarta Tubingen (Tübinger Tor), Primăria, piețele și muzeele.
en.wikipedia.org/wiki/Reutlingen
Eningen u. A.
Eningen este o localitate cu 500 locuitori lipită de Reutlingen. Aici am locuit cel mai mult în acești ani. 1089 este anul primei atestări documentare. Atracția principală este muntele (dealul) Achalm de o înălțime de 707m. Am urcat de câteva ori inclusiv cu bicicleta, există ruine din perioada medievală iar pentru turiști un turn de observație. Denumirea localității Eningen u. A. (unter Achalm) tradus însemană Eningen pe sub muntele Acahlm. De remarcat este biserica evanghelică Andreaskirche din 1929. Am vizitat și biserica catolică acesta este una modernă. Împrejurimile sînt splendide este o zonă cu dealuri și munți (Schwäbischer Alb), am făcut ceva excursii cu bicicleta și am fost foarte mirat că cărările din aceste zone de pădure erau toate asfaltate. Este și un ștrand în această zonă.
O altă localitate mult mai mică decât Eningen tot așa lipit de oraș este Reicheneck. Am fost și acolo dar în afară de câteva case traditionale nu este nimic de vazut.
Tübingen
Tübingen de pe malul Neckarului este un oras universitar în apropierea Stuttgartului cu o atestare din 1078. Am fost și acolo am vizitat centrul de mai multe ori. Îmi aduc aminte de o piață de flori din centrul orașului. Obiective importante de văzut sînt biserica evanghelică Stifstkirche construită în 1470, Jakobuskirche din 1337 și cea catolică St. Johannes din 1878. Alte clădiri importante pe care le-am văzut au fost Schloss Tübingen (castelul Tübingen), primăria orașului, muzeul orașului (Stadtmuseum). Având în vedere că un oraș atât de important din punct de vedere universitar are studenți din toate țările lumii inclusiv islamice am văzut moschee în oraș, în prezent ar fi trei. Budiștii au și ei câteva centre.
ro.wikipedia.org/wiki/T%C3%BCbingen
Având în vedere că am ceva neamuri și în Mössingen și Öschingen din apropierea orașului am vizitat inclusiv aceste localități. Dacă în Öschingen nu prea este de văzut nimic fiind un sătuc doar, dar foarte fain să trăiești acolo, în Mössingen am vizitat Peter und Pauls Kirche construită în 1517.
en.wikipedia.org/wiki/M%C3%B6ssingen
Praga
La întoarece în țară folosind din nou trenul dar în ordine inversă am făcut în timpul zilei o pauză în Praga. Am lăsat bagajele într-un centru din gară și am luat-o către centrul vechi. De ceea ce îmi aduc aminte acum de jumătatea zi de plimbare sînt podurile de peste râul Vltava, piețele vechi cu clădirile de epocă, castelul, parcurile, catedrala St. Vitus din 1344. Știu au fost cam puține ore pentru Praga dar în prezent nu este o destinație neaccesibilă, se poate vizita oricând, necesar doar timp liber.
Anul 1992 a ajuns aproape la sfârșit fără să ies din țară. Și atunci în decembrie s-a ivit o ocazie de a vizita Viena în prag de an nou. Cum s-a reușit acest lucru? În lume există o comunitate religioasă Taize vezi info aici:
ro.wikipedia.org/wiki/Com ... atea_Taiz%C3%A9
și având în vedere că în fiecare prag de an nou se organizează o întâlnire a tinerilor am reușit să participăm prin intermediul parohiei catolice din Sibiu. În fine drumul a fost parțial cu trenul parțial cu autocarul din Oradea, s-a aplicat viza (atunci trebuia viză pentru Austria) și iată-ne în Viena împreună cu viitoarea doamnă AZE... Am fost cazați în Marktgrafneusiedl un sătuc uitat de lume dar de unde am avut mijloace de transport regulate spre Viena care nu era departe de această localitate. De vizitat aici este bisericaMaria Himmelfahrt din 1330 și ruinele bisericii Sf. Martin cam tot din secolul XIII.
de.wikipedia.org/wiki/Markgrafneusiedl
Viena
Așa cum am povestit am folosit mult mijloacele de transport în comun pentru a ajunge zilnic în centrul Vienei. Nu erau multe zile (cred că 3 zile ne-am putut plimba) dar am reușit să cuprind destul de mult din vizita centrului istoric. Fiind mai multe zile cu vizita și amintirile sînt mai bogate din Viena imperială: Stephansdom (catedrala Sf. Ștefan), Hofburg (palatul imperial), Rathaus (primăria) clădirea operei, teatrul național (Burgtheater) Pentru palatul Schönbrunn și parcul din jurul lui am sacrificat o jumătate de zi. La fel și pentru parcul de distracții Prater timpul destinat a fost de câteva ore. Vârful a fost plimbarea cu roata uriașă, iar de acolo panorama orașului. Anul nou 1993 m-a prins acolo în Viena.
În excursia din 1993 s-au repetat majoritatea vizitelor din 1991 adică în zona Stuttgart. Mai pot adăuga o vizită în orașul Dinkelsbühl din landul Bavaria în ziua în care a avut întâlnirea anuală a sașilor din Transilvania. De văzut sînt multe obiective în oraș, începând de la fosta fortificație cu toate turnurile de bresle din dotare până la bisericile St Paul, Münster St Georg, primăria, clădirile tipice de acolo. Îm aduc aminte că am urcat în turnul St Georg și am admirat peisajul de acolo.
en.wikipedia.org/wiki/Dinkelsb%C3%BChl
Tot în 1993 am vizitat și Zwiefalten și fosta abație benedicană. Biserica se numește Zwiefalter Münster unser lieber Frau și este spectaculoasă. A fost construită în 1803 varianta actuală pe locul fostei biserici romanice din 1109.
en.wikipedia.org/wiki/Zwiefalten
Întoarecerea acasă am făcut-o cu un autoturism SH cumpărat acolo. A fost folosită de mine încă 13 ani, că pe vremuri și neamțul făcea lucruri durabile. Bancul despre neamț sună așa:
Cum își petrec ziua un pensionar englez, unul francez și un neamț?
- Englezul ia micul dejun, citește The Times și se duce la un club de golf
- Francezul ia micul dejun, bea un pahar de vin și se duce la un club de tenis
- Neamțul ia micul dejun, își ia medicamentele și se duce la muncă...
În 1994 a venit și timpul vizitei în Ulm, un alt oraș universitar și renumit din Germania. Am locuit în Neu-Ulm la niște neamuri acest oraș este despărțit de Ulm doar de Dunăre, doar un răuleț în această zonă nicidecum fluviu. Dacă aveți treabă în Ulm trebuie să vă faceți timp pentru vizita și eventual urcarea în domul din Ulm (Ulmer Münster) Aici discutăm și de un mic record turnul bisericii este cel mai înalt turn de lăcaș de cult din lume 161m. Îmi aduc aminte că aveam multe scări de urcat dar peisajul văzut de acolo sus a meritat efortul.
ro.wikipedia.org/wiki/Ulm_(ora%C8%99)
Tot în 1994 am revăzut Bodensee acest imens lac cu numele de Constanța tradus și cu o suprafață de 571 kmp. Lacul se află la granița Germaniei, Austriei și Elveției. Atunci când m-am oprit la un punct de belvedere în apropierea orașului Bregenz am reușit să fac o poză pe care se văd toate aceste țări. Totodată cu ocazia vizitei în acest oraș am văzut Herz-Jesu Kirche (biserica inima lui Isus) și biserica St Gallus. Atracția principală a fost totuși apa in cea mai mare parte a timpului l-am petrecut pe lângă porturile turistice și am luat parte și la o plimbare cu vaporașul.
ro.wikipedia.org/wiki/Lac ... _Constan%C8%9Ba
În sejurul din 1995 care a avut loc parțial tot în zona Stuttgart dar am avut si un sejur de 3 zile în München și o vizită la Augsburg. În München am urcat în turnul de televiziune, am vizitat Muzeul BMW, am admirat Olympia Parc de sus cu stadion cu tot, am făcut o plimbare în centrul istoric Marienplatz, Stadtor (porțile orașului) bisericile Frauenkirche, Peterskirche. Frauenkirche adică catedrala din München a fost construită în secolul XII în incinta fortificației pentru că a existat și acolo așa ceva. În 1468 a primit forma din prezent până atunci a fost biserică romanică.
ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%BCnchen
Augsburg
Denumirea provine poate datorită faptului că la începutul erei noastre împăratul roman Augustus a înființat acest oraș. De văzut sînt multe și aici, centrul istoric ne rezervă multe surprize. Recomand vizita primăriei Augsburg (Augsburger Rathaus), catedrala Sf. Maria, biserica Sf. Ulrich, centrul istoric cu piețele, piațetele și fântânile sale, capela Sf. Ana, turnul Perlach și casele înșiruite din Fuggerei un fost complex de locuințe sociale din secolul XVI.
ro.wikipedia.org/wiki/Augsburg
Aici închei această descriere pe repede-înainte de pe vremea când nu exista AFA, celor care încă nu au fost în aceste locuri le recomand vizita, este totuși Europa noastră cea bătrână.
Și deoarece AFA este ca un Facebook turistic am ales un clip Bon Jovi: It's My Life, rog WM să atașeze clipul la începutul articolului și numeroasele linkuri câte unul pentru fiecare localitate. Mulțumesc.
Și acum bancul oficial despre diferența între raiul și iadul european:
Paradisul european: Esti invitat la un prânz oficial. Ești întâmpinat de un englez, bucătarul e francez, un italian se ocupă de buna dispoziție a mesenilor, în timp ce de întreaga organizare s-a ocupat un neamț.
Iadul european: Ești invitat la un prânz oficial. Ești întâmpinat de un francez, mâncarea a gătit-o un englez, de buna dispoziție se ocupă un neamț, dar nu te speria înca - totul a fost organizat de un italian...
Trimis de AZE in 21.02.19 00:04:27
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Filozofări... turistice, DE LA LUME ADUNATE - COMUNITATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!
===
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@AZE: Felicitări pentru articol!
Într-adevăr, poza P30 pare a fi o poză de epocă, dacă n-ar fi și mașinile acolo! Chiar și P19 este frumoasă!
Se vede din poze evoluția aparatelor foto, odată cu trecerea timpului!
Am citit și votat cu drag, ca de obicei!
@doinafil: multumesc
Nu am fost nicăieri încă anul acesta asa ca am cautat teme din trecut. Asta asa sa nu ma dezobisnuiesc la scris articole.
Buna, detaliat articol si foarte interesant mi-a adus aminte de un concediu petrecut in Germania in 2014 cand am ajuns in Tubingen, Stuttgart si pe langa altele am fost si la gradina zoologica Wilhelma despre care am scris si un articol mai detaliat. O zi bună!
Frauenkirche din Dresda, s-a reconstruit total. Și eu am văzut-o demolată și înconjurată cu gard protector, în anii 1983 și 1985. Dar și renovată, în vara anului 2009.
Neapărat trebuie să o vezi, pentru modul foarte interesant cum s-a reconstruit.
Ghidul, un neamț de origine română, ne-a spus că primul pas în reconstrucția celebrei Frauenkirche, a fost un apel către populația orașului, să predea la primărie, cei care dețin poze vechi, cu catedrala în picioare. Au fost strânse zeci de mii de poze, de tote mărimile.
Timp de mai mulți ani, fiecare fotografie a fost luată la computer, mărită la extrem și studiate toate blocurile din materialul cu care era făcută. Bucățică cu bucățică, cm cu cm. Acum nu mai rețin, din ce material au fost, dar acestea erau de culoare închisă, că așa erau ele. După porozitate, muchii, tăieturi și alte semne, au fost identificate toate bucățile căzute la bombardament și care ani și ani, au stat neatinse în jurul bisericii, așa cum ai văzut-o tu. Fiecare bloc de piatră a fost pus exact la locul unde indicau pozele, în zilele ei de glorie.
În locul bucăților distruse, făcute praf, au fost montate blocuri de culoare albă.
Acum imaginează-ți cum arată Fraukirche după renovare. Ca o tablă de șah, cu blocuri negre la baza bisericii, mai sus din ce în ce mai rare, ca în partea de sus, să fie aproape albă.
A fost o muncă titanică pe restauratori, dar este ceva unic.
Du-te să o vezi!!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI