TIPĂREȘTESuvenir- din francezul souvenir – obiect pe care un calator (turist) il aduce acasa pentru amintirile asociate cu acel obiect.
Obiectele pot fi de imbracaminte, carti postale, vederi, magneti de frigider, figuri miniaturizate ale obiectivelor vizitate, scrumiere, vase de bucatarie, linguri, ceasuri, picturi in miniatura si multe, multe altele.
Am inceput, tehnic, cu ceva definitii. Asta ca nu cumva sa credeti ca ma apuc sa va povestesc despre serviciul de masa din portelan primit de la nasi la nunta.
De fapt, ieri am sters praful. Hm, nici asta nu va intereseaza…
Da, dar am sters praful in vitrina cu “maimute”! Asa ii zicea fiul meu pe la patru, cinci ani. Vitrinei asteia ii vine randul cam o data pe an. Sa nu radeti de mine, gospodinelor si sa nu ma spuneti, dar sunt atat de multe… si atat de mici... imi ia cam o intreaga zi sa le sterg pe toate, bucatica cu bucatica si sa le aranjez, frumos, la loc.
De data asta le-am numarat: 235 de bucati. Inclusiv magnetii de pe frigider. Parca vad cum v-ati lasat pe spatarul scaunului si ati respirat adanc. Nu. Nu sunt toate aduse de mine. Mai mult de jumatate sunt primite de la prieteni.
Asaaaaaaaa. Acum v-ati linistit. Apropos de magnetii de frigider: am un prieten caruia i-a cazut usa de la frigider dupa ce a adaugat 10 magneti adusi din ultima vacanta. Avea omul o problema cu magnetii. Isi dadea ultimul euro din buzunar pentru un magnetel aratos.
Eeeei, dar sa nu credeti ca le aranjez la intamplare. Noooo! Le pun frumos in cele cinci rafturi, in ordinea vechimii, a locurilor vizitate, a starii pe care mi-o produc si a emotiilor asociate. Pai cum altfel? Cum sa nu le iau pe fiecare in parte si sa nu-mi amintesc tot ce-i legat de ele?
Uite, canuta asta mica mica de 2 cm inaltime am primit-o de la partenerul de viata la prima lui plecare la Viena. E alba, e din portelan si scrie pe ea cu rosu: “Anke” (sper din tot sufletul sa fie un nume si nu altceva). Am purtat-o la gat agatata de un lantic pana cand nu am mai putut suporta zgomotul produs de portelan lovindu-se de tastatura.
Dar piatra asta, o piatra… banala. Eeei, doar asa pare, de fapt are o intreaga poveste. Noi, pe Muntele Olimp, urcand la Cada lui Zeus intr-o coloana de turisti de toate natiile, avand un singur gand (acum imi vine sa rad): sa gasim o piatra de pe faimosul munte si sa o aducem acasa. Se pare ca nu aveam doar noi acest gand. Hm… s-o fi transmis in mentalul colectiv. Spun asta pentru ca, fir-ar sa fie… nu era nici o piatra, cat de mica, sa o pot lua in rucsac. Imi obosisera ochii de atata cautat cand, la un moment dat, la intoarcere, zaresc, langa poteca, o piatra numai buna. Mai aveam cativa pasi pana la ea, cand, un cuplu de tineri din fata mea, vorbind o limba total necunoscuta (maghiara?), se apleaca deodata si o ridica. Se citea bucuria pe fata lor. Mie imi venea sa plang …macar o boaba de maghiara daca stiam (pardon, in afara de injuraturi), m-as fi dus la ei si i-as fi rugat sa mi-o dea. EU o vazusem! Prima!! Viata… nedreapta ca de obicei!!!
Ei bine, i-am urmarit. Sperand ca vor renunta la un moment dat, ca poate sunt doar geologi si au vrut sa se lamureasca daca piatra e de interes… Si ca doar eu aveam cultura necesara sa stiu ce inseamna o piatra de pe Muntele Olimp.
Nu stiu nici acum ce erau si ce anume i-a determinat sa faca gestul dar, la intrarea in restaurant, fata care tinea piatra mea in mana, a aruncat-o. Uraaaaaaaaaaaa!! Va inchipuiti cat mi-a trebuit sa ajunga in rucsacul meu.
Mai departe, asta: gravura in sticla cu chipul Fecioarei Maria de langa Efes. Stiti locul acela plin de turisti, cu casuta mica din piatra unde se spune ca Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani din viata. Un pic mai jos de el exista un loc unde poti sa agati, pe sforicele prinse de pereti, bucatele de hartie pe care sa-ti scrii dorintele. Un perete este pentru dragoste, unul pentru sanatate si mai sunt vreo doi-trei. Se spune ca, atunci cand hartiuta ta cade, ti se indeplinesc dorintele.
Eram acolo cu o familie de prieteni. Am gasit cu greu cate o hartiuta si un instrument de scris… si ne-am apucat sa ne scriem dorintele personale. Un pont: daca mergeti acolo, faceti bani buni cu pixuri si biletele din hartie. Le-am innodat pe sforile de pe pereti. Fiecare dintre noi a beneficiat de cate o poza facuta de prietenul nostru in momentul cand scriam. Pe sotia lui, cred ca de drag, a “apropiat-o” mai mult, mandru nevoie mare ca sotia se postase in fata peretelui cu... dragoste. Cine l-o fi pus? ! Prin obiectiv, a putut vedea ca dorinta doamnei de iubi si a fi iubita nu avea nici o legatura cu el.
Si sa vezi scandal!! Si restul de zile de concediu ramase impreuna… nu va mai spun!!
Uite si halbele de bere de la Oktoberfest!
Bine ca nu e nimeni cu mine in casa sa ma vada razand. Acolo am ajuns de vreo patru ori. Ce sa fac, alor mei le place berea? !
Halbele astea, insa… stiu exact in care data au fost luate. E usor, atunci ne-am distrat cel mai bine. Finul de la Sibiu (ca el ne-a dus acolo) n-a vrut sa iasa din cortul Augustiner vreo sase ore. Noi ne-am plimbat si am vazut de toate, el, insa… nimic!! Ca vin aia setosii si ne ocupa masa. L-am gasit in picioare pe banca, cantand si leganandu-se la brat cu doua nemtoaice si inca vreo doua olandeze. Ca sa o imbuneze pe fina, cand am reusit sa-l dezlipim, in sfarsit, de banca de lemn, s-a oprit la un chiosc cu turta dulce si i-a cumparat o inima imensa pe care scria “ ich liebe dich “. A pupat-o si i-a atarnat-o de gat.
Greu am tras atunci. Finul are 1,95 m, abia il sprijineam toti trei. Pardon, doar noi doi, pentru ca fina mergea inaintea noastra sa faca poteca printre miile de turisti, sa-l putem cara.
Cand se facuse deja intuneric, am ajuns la gara. Aveam cazare intr-o pensiune la vreo 50 de km de Munchen. Finul isi mai revenise un pic si zacea pe primul scaun liber gasit in vagon. La un moment dat, in apropierea garii unde trebuia sa coboram, a disparut. Trenul a oprit si noi am iesit sa-l cautam. L-am gasit pe treptele vagonului. Se rastea vehement la pantofi. Nu mai apucase sa coboare. Ori, poate, acolo i s-a parut ca e o pozitie mai buna. Fina, neagra de suparare ca a facut-o de ras, ii facea teorie. El, saracul, ii arata in stanga si-n dreapta. La fiecare usa de vagon, cate un turist, la fel ca si el, avea un dialog cu pantofii. Cred ca ziceau, bietii, ca si el, ca, atunci cand s-a deschis usa, sinele miroseau ingrozitor…Ca de-aia…, vedeti voi… nu de la halbele alea de 1 l de bere!
Dar astea!! O pereche de manusi mici, mici… cam de 4 cm. Tricotate in toate culorile, cu snurulete si ciucurasi. De la turcul din Kusadasi, cel cu restaurantul cu peste si fructe de mare.
Stiti ce a facut?
Ne-a lasat sa ne asezam la masa. Eram vreo 8 persoane si a venit la noi sa ne roage, dupa ce ne-a luat comanda, sa-l invatam cateva cuvinte in limba engleza, ca a vazut ca stim.
Si ne-am apucat noi, care mai de care mai dornici sa-i facem un bine omului, sa dam din maini, din picioare ca sa-l invatam cuvinte uzuale. Sa-si duca omul afacerea mai departe. Ne-am luat la cearta… ne-am contrazis… ce ar fi mai bine sa invete mai intai? ! Cert este ca am petrecut cam doua ore cu baiatul, tanar si dragut, de altfel, dandu-ne mari, pana cand a aparut in sfarsit, pe masa, mancarea comandata. Ne-a lasat sa mancam (ne luceau ochii de foame, il anuntasem de cum ne-am asezat), dupa care a aparut cu o tava cu lichioruri si cate o pereche de manusi mici… mici, tricotate, pentru fiecare dintre noi, din partea casei.
Si-a cerut scuze, intr-o engleza impecabila. Ne-a spus ca el, de fapt, este profesor de limba engleza, dar nu si-a gasit post si isi deschisese restaurantul. Si ca nu avea, atunci cand comandasem, pestele pe care il voiam, asa ca a trimis dupa el la o pescarie, sa-l cumpere pentru noi. Si, ca sa ne tina ocupati si sa nu plecam in alta parte, sa mai si uitam de foame, s-a jucat un pic cu noi. Baiat destept.
Si... gata.
Stiiiiiiu, asteptati cu sufletul la gura sa auziti restul de 231 de povesti!
Nu acum, alta data. Nu fiti suparati, dar acum generalizez.
Nu am fost prin multe muzee prin tara. Mai exact, nu de curand.
Dar am aici aproape doua muzee la care am fost mai des, cu diferite ocazii.
NU am vazut la vitrina cu suveniruri decat… vederi. Recunosc, acum mai bine de un an. Am avut ocazia sa intreb de ce aici nu se poate face ca in alte tari, in atat de multe alte locuri. La iesire, in drumul turistului care are proaspat in minte tot ce a vazut, o camera cu suveniruri. Mi s-a raspuns ca trebuie sa intrebe… la centru. Sau, in celalalt muzeu, condus si administrat cu eleganta de o doamna, mi s-a spus ca …nu se cumpara!
Am mai fost si la Peles. Acolo am mai vazut cate ceva, in camera de la intrare. Unele chiar frumoase. Insa… tare putine. In schimb, la iesire, gasesti zecile de tarabe cu suveniruri. Tarabe ……... tarabe ……cu multe si diverse chestii de vanzare. Oare intra la categoria suveniruri? Oare chestiile acelea care se vand acolo trezesc vreo emotie cuiva?
Avem o cunostinta care, ramas somer, vinde vara DVD-uri cu un obiectiv turistic vestit. Chiar acolo, la iesire. Trece aproape zilnic prin fata locului unde lucrez, intra de fiecare data si ne saluta. La inceputul verii alearga disperat dupa maxi-taxi sau dupa tren, sa ajunga inaintea turistilor la obiectiv. Spre sfarsitul verii, vine numai cu taxiul. Vesel nevoie mare, abia tinandu-se pe picioare. Criza? ! Vedeti-va de treaba!! Este doar o industrie de suveniruri in ascendenta!!
Peste tot pe unde am fost, am gasit o intreaga “industrie” a suvenirurilor. Strazi intregi cu magazine intesate, in fiecare an din ce in ce mai multe si mai diversificate. Atat de frumoase incat nu stiam pe care s-l aleg. Si nu puteam sa plec pana nu luam ceva.
Am facut o simpla socoteala. Vitrina mea cu suveniruri are 235 de… diverse.
Va amintiti cat cheltuiti, de obicei, pe aceste suveniruri? Eu, uneori, stateam minute intregi in admiratia cate unui obiect, dar nu ma induram sa dau atatia bani. Nu puteam sa plec, insa, cu mana goala de-acolo. In cele din urma, tot cumparam cate ceva. Ieftin… scump…
Daca e sa socotim in bani, as zice ca, in medie, un suvenir costa cam 5 euro pe bucata. Vitrina mea ar putea sa valoreze vreo 1175 de euro. Bani pe care nu prea i-am pus la socoteala cand am spus cat ne-a costat o vacanta.
Nu m-am gandit nici o clipa la bani pana acum cand privind vitrina mea cu suveniruri. Pentru mine si, sunt convinsa, pentru voi, amintirile din vacante nu se evalueaza in bani.
Cu totul altfel, insa, arata lucrurile din punctul de vedere al celor care vand suvenirurile de vacanta. Sau al celor care le produc.
Oare cat timp vom tot avea un handicap (si) din acest punct de vedere? !
Cum va spuneam, vitrina mea are 235 piese. Fiecare cu povestea ei.
Vitrina voastra cate obiecte are? Le-ati numarat vreodata? Si cate sunt suvenir din Romania! ?
P. S.
Celelalte 231 de “items” le povestesc pe privat, pentru doritori.
Trimis de TEOANCA in 27.11.10 20:42:07
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Seara buna Wm de serviciu. Subscriu la propunerea unuia dintre useri ca filozofarile sa nu fie inscrise in concurs. Mi se pare ok asa.
Iti multumesc
Si il mai rog pe Wm cu nota muzicala saltareata sa gaseasca orice s-ar potrivi din Enya.
Rog așteptați...
Am retras PMA Standard, la solicitarea autoarei review-ului.
Cu tote ca nu-s eu ala cu cheia saltareata, mi-am permis sa atases la review o piesa excelenta, respectiv ENYA - LOVE SONG, nu de alta, dar cu totii ne iubim suvenirurile, nu-i asa?
Faine cele patru povesti, preferata mea e cea de la Oktober Fest, pentru fina ta cred ca nu... Poate totusi, mai citesc cate una... Nu lasa sa se astearna uitarea peste suveniruri (ar fi si greu, nu? ; doar asta a fost rolul lor de la inceput 
, cred ca si maine trebuie sterse de praf, ce spui?! ...
Nu stiu altii cum sunt, insa eu, citind acest review, ma vad scormonind cu privirea pe tarabele pe care le evoci.
Magneti, broscute, elefanti (musai cu trompa-n sus), Buda (musai cu burta dezvelita), in diverse ipostaze, pietre si pietricele (de pe plaja hotelului din Corfu am adus vreo 2 kg), bilete de intrare in diverse locuri... ooo, ce bucurie mi-ai facut, TEOANCA! Iata, mai traiesc odata o parte din bucuria unei vacante. Multumesc!
Desi initial ti-am dat primul vot cu drag s-am trecut mai departe... ulterior m-am intors caci... filozofarile tale de sambata seara m-au facut sa zambesc si... mi-au rascolit amintirile... Dar nu oricare... unele destul de recente, din Japonia (luna iunie)...
Mi-am privit si eu vitrina cu ,,nimicuri'' (le zicem noi) s-am vazut ,,puful'' de praf depus pe-acolo 
Si cum iti spuneam ochii mi-au picat pe ,,setul'' de 7 bufnite diferit colorate, zambarete in diferite ipostaze, dar si setul de kimonouri ) nu te speria, nu ale mele. Este vorba de suporturile de pus paharele, in forma de kimono...
S-uite-asa... mi-ai amintit de multitudinea vitrinelor cu suveniruri din Kyoto sau Nara... sau imensa ,,ulita'' din Gion, pe unde se plimbau gheisele, unde erau gherete si gheretute de cascam gura la toate maruntisurile, de mi-as fi luat de toate suvenirurile acasa... daca si sacul de yeni-sori l-as fi avut dupa mine...
Eheeee... amintiri... amintiri...
Noroc cu suvenirurile care ne aduc viu in memorie clipele frumoase petrecute candva... acolo... suveniruri la care privim cu drag... dam timpul inapoi si... cu regret si nostalgie... spunem fericiti... am fost acolo...
Si @TEOANCA daca imi permiti
Pentru suvenirurile care stau cuminti
Intr-o vitrina-ncetisor
Si rascolesc cu mult, mult dor
Momente unice din viata ta
O dedicatie acum as vrea
Sa ti-o ofer, colega mea
De pe AFA, din Campina
http://www.trilulilu.ro/dumitrurasvan/92a8f89dace06a
Wm poti sa te uiti te rog de ce nu vrea sa cante Enya la rev. meu? Crezi ca nu-i place?
Am modificat cu un link youtube. Acum merge.
Iar review-ul n-are nici o legătură. Probleme tehnice (nu-s tocmai titular pe secţiune).
După ce am citit review-ul tău, am dat o fugă în bucătărie, să număr vederile cu magnet de pe frigider.
Să ştii că am multe, unele chiar şi din România.
Dar trebuie să te completez.
Suvenir nu înseamnă numai un obiect, ci şi o amintire rămasă undeva, într-un cotlon al minţii.
De aceea, nu am să-ţi spun câţi magneţi am, pentru că nu-i pot număra, sunt prea mulţi în mintea mea!
Dar pentru că mi-ai răscolit magneţii (pardon, amintirile), meriţi şi tu unul, aşa de sâmbătă seara!
@TEOANCA
Dedicatia mea era formatia Mondial, cu piesa nemuritoare Iubire, bibelou de portelan
@Webmaster DJ responsabil cu muzica, te rog insereaza link aici
Multam fain si o seara frumoasa!
as mai fi stat un pic sa vin cu SB, da'... mi-a fost teama c-o sa uit
auzi, biletele de tren, tramvai, etc se pun? sau bonurile de la TOATE cumparaturile facute intr-un loc?
la vreo doi ani de la prima iesire in olanda am vrut o pereche de blugi un anumit model de la un anumit magazin din maastricht... nimic mai simplu, am scanat bonul si l-am trimis cumnata-mii sa mi-i caute... lol
super tema circumvolutiuni la greu in materia dvs cenusie, spre deosebire de singurul meu neuron care se plictiseste de unu' singur
viva la revolucion! (sper ca n-ai renuntat)
@dananecula
Cu tot respectul pe care ti-l port, atata vreme cat titulara review-ului, colega @TEOANCA, a solicitat Enya (vezi primul sau ecou), nu pot urca piesa ta, frumoasa si potrivita de altfel. Pana titulara nu ne lamureste, daca vrea sa pastram Enya, sau ascultam formatia Mondial, nu pot decat sa activez link-ul spre piesa propusa de tine.
Multumesc pentru intelegere.
Oboseala mare @danaanecula. Nu m-am prins. E mult mai potrivita piesa ta. Te rugam wm, pune Mondial. Si iti multumim ca ne lasi sa ne rasfatam asa. Poate maine gasim o alta piesa mai si mai buna: -)
@bessondm
Ai vrea tu sa sterg praful in fiecare zi! Vai de capul meu.
Lasand gluma la o parte, daca nu ai ajuns la Oktoberfest, merita! Dar ai mare grija sa nu-ti iei pantofi din aia scumpi...
Iti multumesc pentru gandul bun (adica sa sterg praful zilnic): -))
@bubumaia
Si eu am un Buda cu burta dezvelita. E primit cadou. Dar acum si eu ca mecanicul care lovea cu ciocanelul rotile trenurilor si a iesit la pensie, o intrebare. El a rugat sa i se spuna DE CE a lovit el cu ciocanelul atatia ani roti de tren: -))
Eu te intreb de ce sa fie Buda saracul cu burta dezvelita?
Ma simt tare bine ca am reusit sa te fac sa te bucuri. Asta chiar conteaza!
@dananecula
Iti multumesc pentru melodie si poezie si pentru tot.
Dar te rog spune-mi ce e cu bufnitele... Mi-a scapat.
@Costi
Pacat ca nu ne spui cate suveniruri ai. Ma gandeam sa facem un tabel cu castigatori la sfarsit: -))
Sunt convinsa ca ai inteles bine sensul cifrelor insirate in rev. meu.
Si pentru asta iti multumesc.
@dandana
Daca ar fi sa ne luam dupa definitia cu emotiile asociate, mergeeeeeeeeeee!! Toate bonurile de cumparaturi la vitrina cu suveniruri. Bravo. Ne-ai deschis o noua perspectiva.
Care va sa zica, neuronul tau liber este la fel de eficient ca si... toti ceilalti ai mei.
Ma duc sa caut bonuri...
Revolucion este in plina desfasurare. Imi linistesc mintea aici, alaturi de voi.
Teoanca, ei bine, uite io-s ceva mai special cu magnetii, adica suvenirurile mele din concedii - lasand deoparte sutele de fotografii - sunt niste banalii papuci de plaja. Am din toate locurile in care am fost, pe afara se-ntelege. Din vacanta in Sicilia am doi bolovani de roca, colectati de la vulcanul Etna si si-au gasit utilitatea in gura semineului. Toata lumea intreaba ce sunt. Iti dai seama ce ma laud! De magneti, scoici, carpe si chestii colorate se ocupa gagicile mele.
Sa ma bag si eu in flecareala asta despre suveniruri, ce poate fi mai frumos intr-o duminica pe la pranz... eu adun cani de pe unde umblu, am eu nebunia asta de mai bine de 15 ani, asa ca am adunat vreo trei rafturi de cani, forme dar si culori, inscriptii, imprimeuri si tortite diferite. Vreo cativa ani le stergeam de praf (rar, ca n-am luat premiu la gospodina anului) pana cand am sezut si-am cugetat ca nu sa le privesc le-am luat ci ca folosindu-le sa-mi amintesc... ce e de amintit... Si cum cafeaua nu-mi lipseste din tabieturi pe unde m-as duce, acum beau (bem) cafea cu aceste cani, la inspiratie - adica de fiecare data cu alta -si luand-o de tortita si privind-o ne amintim sau imi amintesc si uneori chiar evoc intamplarea ce-a facut sa iau cana respectiva. E placut foarte, unde mai pui ca prietenii mi-au invatat traditia si ei imi aduc amintire tot cani.
mai sunt si altele ce iau ca amintire, dar canile sunt pe primul loc...
@ TEOANCA
se zice ca doar sentimentalii aduna amintiri iar amintirile concediului ne transforma pe toti in mari sentimentali...
revedem fotografiile din vacanta, ne scriem impresiile turistice pe-un colt de A4, mai privim odata brelocul din Roma sau scoicile din Tenerife...
Eu am trei categorii de suveniruri in functie de altitudine... 1. -flori de mina ce le gasesti doar sub nivelul marii 2. - scoici ce le gasesti doar la nivelul marii si 3. - roci montane ce le gasesti cu mult peste nivelul marii.
Bine-nteles, mai exista si suvenirurile de pa AFA, ce le pot savura pe "laptop" la orice altitudine...
Felictari pt review si melodie!
@santana
Incerc sa-mi inchipui cum arata rafturile tale de incaltaminte Dar sunt curioasa, ii porti sau doar ii stergi de praf cum stergem noi prostioarele? Sau... nici... nici... ?
@TORA INGRID
Bine te-ai gandit cu canutele, ca doar nu era sa le porti de lantic ca mine. Numai ca asa, se mai sparg. Mai pierzi cate una. Deh, asta este. Merita. Victime colaterale ale emotiilor traite zilnic la cafea...
@dorgo
Suveniruri in functie de altitudine. Cine s-ar fi gandit?
Frumos suna.
Dar... unde sunt asezate? Ca la cate ne povestesti aici cred ca ai un depozit inchiriat pe undeva
wow! Multi oameni, multe suveniruri.
Captivata de atmosfera creata de ecourile citite, am intors si eu capul spre biblioteca pentru a-mi vedea suvenirurile. Credeam ca am mai putine, insa m-am linistit repede, majoritatea sunt aduse de mama mea. Nu ma dau pe spate. Eu am doar cateva vederi si o crenguta de maslin cu cateva masline pe ea ce trebuia data cuiva cu introducerea: "Uite ce ti-am adus din Spania! ".
Daca sectuinea se cheama 'filozofari' m-am gandit ca ar fi bine sa-mi spun si eu parerea (si sa sper ca vor fi si persoane care vor fi de acord cu mine): eu nu dau mare lucru pe suveniruri. Daca e sa cumpar cate ceva iau ceva folositor pentru mine sau pt cei de acasa, iar daca am o obligatie (sentimentala, gen matusa nr 15 care stiu ca asteapt cava) caut si atnci ceva folositor.
E adevarat, cand pun mana pe un lucru adus din vacanta imi aduc aminte o particica din vacanta, insa acelasi lucru se intampla si cand aud o vorba intalnita in vacanta (de exemplu in Tunisia toti ziceau "my [frend]"), cand am un sentiment ce l-am trait si in vacanta, sau cand vad cel mai mic lucru ce ma face sa imi amintesc ceva vazut sau facut in vacanta.
Cred ca nu sunt eu tipul ce se leaga de lucruri materiale.
Cam atat am zis eu, acu las loc de completari...
@joanne
Ce "nume "frumos ai!
Nu e nevoie sa fie persoane de acord cu tine... E parerea ta, e importanta asa cum este pentru ca este a ta.
Intai si intai am vrut sa zic ca, de la o varsta ai nevoie de ceva "material" care sa-ti provoace emotii... hm, memoria ne mai joaca feste.
Dar nu prea e corect.
Iti spun doar ca ma bucur ca ai scris un ecou.
Si iti multumesc si doar pentru ca ai citit.
Mi-a placut mult ideea pe care ai avut-o, de a umbla la "raftul cu amintiri " TEOANCA... amintiri din calatorii de unde nu au lipsit dragutii de fini... El, cred ca nu avea nici o problema daca nu-l deocheau olandezele acelea de la sarbatoarea berii... Stiu eu, din proprie experienta... hmmm...
In rest, ce sa zic? FELICITARI!
Mi-a placut foarte mult review-ul tau, TEOANCA. Imediat ce l-am citit, am mers si eu la vitrina mea cu... catelusi.
Suvenirurile mele pretioase sunt de fapt niste catei, mici, de colectie, pe care-i cumpar de cate ori am ocazia, in ciuda pretului destul de ridicat uneori (o figurina de 3-4 cm ajunge si la 25 lei/bucata, depinde de producator).
Am inceput sa-i colectionez prin 2003, cand, la Sarbatoarea Castanelor din Baia Mare, erau expuse sute sau chiar mii de astfel de figurine, de toate felurile si formele. Am luat atunci 5 bucati (catei parosi), toti facuti din ghips. Si mai apoi, in fiecare an mi-am completat colectia.
In 2006, in timpul vizitei mele in Germania, am descoperit faptul ca chiar exista catei-figurine de colectie. Si de atunci, tot cumpar... si cumpar. Pe oriunde merg, ii caut.
Tin minte ca am intrat odata intr-un magazin, prin 2007, si am pus in cos 3 figurine care costau 15 lei bucata. Casiera a scanat primul... s-a uitat pe ecran... a mai scanat unul si dupa ce a vazut ca pretul e acelasi si la al doilea, m-a intrebat mirata: "Stiti cat costa o figurina din asta? ". Am inceput sa rad si am lamurit-o spunandu-i ca sunt obiecte de colectie si de asta sunt asa scumpe.
Cred ca fiecare dintre noi colectioneaza cate ceva.
@ e-o vitrina veche de pe vremea bunicii, deasupra ei e "muntele" cu roci de granit bazalt si calcar, in interior, dupa geam, e marea cu scoicile ei si in sertarul de jos, la intuneric, sunt cristalele de sare...
@raoulp55
Inteleg ca si pe tine te-a deocheat vreo olandeza. Hm. Uite nu m-am gandit si la bietul fin al meu ca e baiat frumusel si poate fi deocheat. Avea bunica un descantec cu chibrituri stinse in apa... Oare in bere merge?
Inca nu m-am uitat dar aici pe site a povestit cineva peripetii de la Oktoberfest? Eu... am inceput.
@deliuta27
Super ideea cu catelusii. Cred ca vitrina ta e tare simpatica! Habar nu am avut ca exista catelusi de colectie. Multe mai aflam noi aici stand de "vorba".
@dorgo
Multumesc pentru raspuns. M-am linistit. Nu e un depozit
@TEOANCA, minunat review, ca toate review-urile tale... abia azi am gasit timp sa il citesc pana la capat. Ma bucur ca am facut-o. De Oktoberfest am fost si noi acolo... in apararea bietului om... sa stii ca berea aia e neasteptat de tare... am constatat-o pe pielea mea. Abia acolo am aflat ca berea poate fi o bautura... alcoolica. La noi e soft, la ei... si daca bei o halba se cunoaste... cel putin la mine. A fost o experienta cel putin interesanta. deci finul nu a stiut in ce se baga, iar nemtoaicele alea erau dor de decor... fina ar trebui sa inteleaga asta. Plus ca aveau si mai mult antrenament ca el... la bere.
Punctaj maxim pentru review si pentru bietul fin... neindreptatit de imprejurari..
Acum am găsit şi eu acest review care m-a distrat la culme... ce tare, să ne punem pe tapet damblalele ) Genial!
Acum să vă spun şi eu: avem un colţişor cu tot felul de prostioare gen scoici din Insula de Corali (Thailanda), o rocă de pe Etna, o cămilă din Dubai etc. De asemenea o colecţie întreagă de cărţi de prezentare (oraşe sau ţări).
Dar cea mai importantă (ultimate collection), inegalabila şi nepreţioasă colecţie (yesss, my unprecious... !) este cea a magneţilor. E principalul scop când ajung undeva, cel de a nu pleca de acolo fără un magnet. E boală curată, ba i-am infectat şi pe alţii din anturaj... sunt maniac, fac urât şi când văd unul mişcat de la locul lui. Când avem musafiri mititei de 3-4 ani, curioşi din fire, îl aduc pe nepotul finuţ şi îi dau misiune de pază şi protecţie a magneţilor - îi ofer recompensă pe măsură - anul viitor îl iau la Monte Carlo
Deci, vă invit să îmi admiraţi coleţia de magneţi pe Picasa la click aici. Spre ruşinea mea, nu am apucat încă să le pozez pe cele recente din China, Hong Kong, UAE, Croaţia şi Slovenia. Sper să mă înţelegeţi
@badger
Nu am aici emoticonul acela care face bujori in obrajori ca l-as pune.
Ma bucur ca te-a distrat ideea de a ne "pune damblalele pe tapet". Damblalele astea de turist sunt destul de nevinovate. Iti dai seama cat ar fi de scris pe tema asta!
Am deschis un subiect atat de vast... si aici chiar ne putem aminti de povestile de calatorie vechi de ani buni. Si nu incalcam reglamentul...
Vorbind de magneti... grija mare si usa metalica separat de cea de la frigider ca doar ai vazut ce se intampla!
@TEOANCA
uite ca azi, la mai bine de un an, ti-am gasit si eu, draga doamna, postarea asta minunata! Merge tare bine langa soba (vezi impresii)
Dar tu asa frumos scri mereu? Cred ca vei fi o bunica absolut geniala
Dar poze? nici macar una singura pana in ziua de azi?
Eu nu prea cumpar lucruri, nu pt mine. Nici nu am batut atatea locuri, asa ca voi , dar am si copiii mici inca, nici o vitrina nu ar rezista in fata lor, si e pacat sa-i starnesc.
Am dosite diverse harti si tot felul de maculaturi, dar pozele imi sunt cele mai dragi.
Si acum am realizat ceva, foarte important suvenirurile mele sunt povestile de pe AFA si din alte locuri ale mele. Acesta a fost principalul motiv pentru care am inceput sa scriu (in afara de a folosi cititorilor), sa le pot retrai atunci cand le recitesc, sa am un loc in care sa-mi trimit prietenii atunci cand vor detalii mai multe decat mi-as aduce eu aminte, si de ce nu? sa le citeasca si copiii mei peste cativa ani, daca le va face placere
Soacra mea in schimb, are un super-talent nativ de a alege cele mai potrivite cadouri Se bucura din plin de fiecare vacanta pe care o are si vine cu geamantanul intotdeauna de doua ori mai greu, pe motiv de: bolovani, nisip, scioci, buruieni, magneti si multe alte maruntisuri, unele pt vitrina ei, altele pt uz casnic, foarte utile si placute. Pacat ca nu o pot convinge sa scrie, are atatea povesti minunate...
De la ea am invatat si eu, ca un stergar de bucatarie sau un mic presulet, puse la vedere, si folosite, iti fac mai multa bucurie, pentru ca le intalnesti zilnic, decat... sa zicem... pozele din album
Deci aici sunt deacord cu Tora chiar daca se sparg canile... eu prefer sa le folosesc, amintirile raman in suflet, nu dispar odata cu cioburile.
Multumesc Andreea.
Intai sa-ti spun ca m-a cam speriat un pic cuvantul "bunica". Apoi stand sa socotesc, am constatat ca da, teoretic este posibil orice. Eu sper insa sa mai am cativa ani buni de plimbat prin lume fara un micut simpatic si rasfatat care murdareste pampersii prin avion.
Revenind... ma bucur ca ai gasit "flecareala "noastra despre suveniruri. Chiar acum cateva saptamani am facut din nou ordine si am sters praful in vitrina cu pricina si... ma cam batea gandul sa spun si restul povestilor.
Ma mai gandesc... unele sunt de ani buni acolo in vitrina si nu mai stiu atatea amanunte despre plimbarile cu pricina.
Sa fim sanatosi si vom vedea. Pana una alta, "industria "suvenirurilor e in plina dezvoltare. Si asta este un semn bun zic eu.
@TEOANCA:
Deci da, eu te sustin pt un "Vitrina cu suveniruri reloaded" sau partea a-II-a, cum vrei tu
De "bunica" nu ai de ce sa te sperii, nici nu ma gandeam la ceva mai vreme de 10 ani doar spuneam ca ai niste calitati de povestitor de ti-e mai mare dragul sa urmaresti, mi te si inghipuiam, peste 15-20 de ani, cu cativa nepoitei in jur, cum le povestesti despre suvenirurile tale (merge? am dres-o?
Ehehe, anul 2015 se mai pune? Am găsit și eu review-ul și mi-a plăcut. Mă înscriu și eu pe lista cu suveniruri, magneți, căni, statuete, brelocuri, tricouri, pălării, pietre...
Dar o poză cu vitrina se poate? Că tare as fi interesata sa văd lucrușoarele de care e vorba în review.
Elefantul cu trompa în sus aduce prosperitate, cel cu trompa în jos fertilitate ????. Așa am aflat și eu, dacă nu e adevărat îmi fac mea culpa. ????
“Anke” (sper din tot sufletul sa fie un nume si nu altceva).
Din ce am găsit eu pe net Anke e un nume de fată, probabil sinonim cu Anca. ????
Eheee, va mulțumesc. Punem poze imediat. Ai mei de acasă m-au întrebat uimiți dacă ne apucăm de curățenia generală când m-au văzut că fac poze cu telefonul vitrinei... și mai uimiți că m-a dus mintea să le fac poze ca să le aranjez la fel Pentru prima dată în atâția ani...
@TEOANCA - Un articol foarte reușit. Sunt atâtea articole bune scrise aici, pe AFA, care stau ascunse asemenea unor giuvaeruri (sau măcar ca niște suveniruri . De cele mai multe ori nu am timp să le citesc nici pe cele noi apărute.
Dar cu un pic de ajutor, le descopăr cu mare plăcere și pe cele mai vechi, atunci când am puțin timp. Așa am făcut și aseară, cu niște articole de excepție ale @cristina65 și @johnnyredlabel.
Iar în dimineața aceasta am descoperit articolul tău despre suveniruri.
Cred că deja sunt articole pe AFA cât să citim 3 vieți... Și tot mai apar. (nu vieți, articole )
@Dabator - Multumesc. 3 vieti sa fie. Si in toate 3 sa calatorim sa avem ce scrie
Uebmasteeeeeer, aloooo!
Dupa ce petreceti, dansati, beti si dati premii poate imi suceste si mie cineva pozele alea si le face vizibile.
... bine, bine... sunt geloasa...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată