Din nou la Art Safari: Ioan Andreescu

TIPĂREȘTE

După ce, în urmă cu un an, am vizitat conglomeratul expozițional dedicat „femeilor cu o contribuție impresionantă la arta și cultura românească” , în martie 2025 am profitat de ofertele Art Safari pentru seniori cu preț de 55 lei/persoană în loc de 120 pentru cele patru expoziții prezentate, respectiv Ioan Andreescu, Ion Țuculescu, Pictori români uitați și Young Blood 4.0.  

Ultima din ele nu am mai apucat să o văd din cauza oboselii, căci vizita ghidată, care ar fi trebuit să dureze o oră și jumătate, s-a prelungit la peste două ore. (N-am stat nici la ceștile cu ceai sau cafea oferite la final, preferând să poposesc cu verișoara mea la un frappe și un suc la o terasă din Centrul Vechi). Am văzut, în schimb, două expoziții temporare – Fluturi și Against the Flow (fotografie germană contemporană).

Art Safari organizează astfel de evenimente culturale în Palatul Dacia-România de pe strada Lipscani nr. 18-20, o clădire superbă pe care pe care am descris-o într-un review vezi impresii, așa că nu voi mai reveni asupra ei. Precizez însă că în afara programului obișnuit (de joi până duminică între orele 12-20), există zile cu tururi ghidate pentru seniori și altele pentru studenți și elevi, Sunday Brunch, Night Out și tot felul de alte manifestări colaterale.

Detalii găsiți pe site-ul www.artsafari.ro. Și un ultim amănunt: cele patru expoziții enumerate mai sus sunt deschise până pe data de 27 iulie.

Sub titlul „Ioan Andreescu. Adevărul și imaginația” au fost reunite la împlinirea a 175 de ani de la nașterea artistului 43 dintre cele mai importante lucrări ale sale, estimate numeric la un total de 150-200, aflate în diverse muzee și în colecții particulare.  

Mărturisesc că prea multe nu știam despre Andreescu – văzusem câteva peisaje în albume de artă și cam atât. Cu ocazia acestei vizite am descoperit un pictor mai interesant decât crezusem, cu un destin nefericit care a culminat cu moartea prematură la numai 32 de ani.

Ioan Andreescu s-a născut în 1850 la București, fiind cel mai mare din cei șapte copii ai unui comerciant de băuturi de condiție medie. A urmat cursul primar la un pension particular, apoi gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și Colegiul „Sfântu Sava” și, începând din 1869, „Școala Națională de Arte Frumoase” , înființată în 1864 de Theodor Aman.

Dificultățile financiare ale familiei, împovărată de cheltuielile necesare creșterii atâtor copii, l-au determinat să decidă să se întrețină singur ca profesor de desen și caligrafie, fiind repartizat la Buzău, unde va preda între 1872-1878 la diverse școli.  

În 1873 vizitează expoziția „Amicii Bellelor Arte” și remarcă lucrările lui Nicolae Grigorescu. Influențat de acesta, se dedică picturii, fără a renunța la carierea didactică, iar în 1874 participă la prima expoziție colectivă. Pictează la început cu precădere naturi statice, dar și schițe în plein-air cu peisaje din împrejurimile Buzăului. Chiar începând din această perioadă de formare își creează un stil propriu, marcat de o austeritate atenuată de o sensibilitate aparte.

La începutul lui 1879 reușește să obțină banii necesari pentru a pleca la Paris, unde se înscrie la cursurile Academiei Julian. Este perioada în care, lucrând cu modele vii, deprinde arta portretului și face progrese remarcabile într-un timp foarte scurt. Totuși, rămâne în continuare atras de ideea lucrului în natură iar în vara aceluiași an descoperă satul Barbizon și zona pădurii Fontainebleau, unde va trăi cele mai frumoase momente de creație din viața sa.

În următorii doi ani își va împărți timpul între lucrul în atelierul din Paris iarna și pictura în aer liber din primăvară până în toamnă. A participat la expoziții colective alături de Manet, Monet și Renoir. Călcând pe urmele pictorilor „Școlii de la Barbizon” (Théodore Rousseau, Charles-François Daubigny, Jules Dupré, Charles Jacque, Narcisse Díaz, Jean-François Millet), va realiza cele mai importante lucrări ale sale, peisaje melancolice profunde în tușe viguroase și culori sobre care emană un lirism accentuat prin utilizarea măiastră a luminii și umbrelor, creând o atmosferă meditativă care amintește de maeștrii europeni precum Corot și Millet.

La data la care Andreescu crea aceste capodopere, lumea artistică europeană intrase deja în epoca impresionistă, el descoperindu-i pe „barbizoniști” după ce își încetaseră activitatea, și anume prin intermediul lui Nicolae Grigorescu, care trăise personal experiența Barbizon.

Expoziția de la Palatul Dacia-România propune vizitatorilor un „duel” al celor doi, etalând, pentru comparație, câteva lucrări pe aceeași temă de Nicolae Grigorescu alături de cele ale lui Andreescu. Interesant este și decorul „verde” în care sunt prezentate – fața în față – peisajele acestora, bun prilej pentru a observa stilul contemplativ căruia Andreescu i-a rămas fidel toată viața.

Viață care, pentru el, nu a mai avut răbdare… În octombtie 1881 a fost nevoit să părăsească Franța din cauza bolii – tuberculoza de care aflase că suferă încă din 1878. Revenit în țară, a continuat să lucreze, pictând în special flori și portrete, pentru o expoziție personală. Aceasta se va deschide pe 2 aprilie 1882 într-un spațiu al așezămintelor mănăstirii Stavropoleos (la doi pași de Palatul Dacia-România) și va fi încununată de succes, lucrările fiind cumpărate de colecționari importanți, inclusiv de statul român.

La numai câteva luni distanță, pe 3 noiembrie 1882, Andreescu s-a stins din viață. Abia după moartea sa, comunitatea artistică din România i-a recunoscut meritele, în special ca peisagist. Întrebat despre el, Nicolae Grigorescu a declarat: „Andreescu este cel mai mare artist pe care l-a avut țara, socotindu-mă chiar şi pe mine. Dacă ar fi trăit, ar fi devenit fără îndoială marele nostru artist național” . Iar criticul francez Jacques Lassaigne sublinia: „Printre pictorii români, cu siguranță nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu și destin mai plin de înțelesuri ca al său. El, de fapt, a orientat definitiv arta românească” .

Nu se pot face decât supoziții în legătură cu posibila sa evoluție într-o viață mai lungă. Cert este că în numai câțiva ani, Andreescu a reușit să ajungă la maturitate artistică, lăsând posterității o operă remarcabil de unitară.

Specialiștii îl plasează printre marii creatori din arta românească, pe care a revoluționat-o prin îndepărtarea de academismul realist riguros în favoarea simțirii, emoției. Viața pe care a dus-o ca profesor de desen într-un oraș de provincie, banală în aparență și lipsită de evenimente, contrastează cu fervoarea cu care s-a dedicat artei, folosind-o ca mod de exprimare, într-o manieră autentică și originală, a caracterul său solitar și introspectiv.

Începând cu Andreescu, pictura românească va intra într-o nouă etapă, cea a modernității care pune mai presus de orice principiul libertății artistului de a-și explora propriile trăiri, creând condițiile pentru apariția unor nume prestigioase precum Ștefan Luchian sau Nicolae Tonitza.  

Expoziția de la Palatul Dacia-România e o ocazie rarisimă de familiarizare cu opera acestui pictor, încă nu suficient de cunoscut de publicul larg. Vă invit să o vizionați.

---

VIZUALIZĂRI: 204 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI