O cazare de tranzit, potrivită pentru nepretențioși

TIPĂREȘTE

Pentru circuitul de toamnă din Turcia, am decis ca, la ducere, să facem o oprire de o noapte, undeva la mijocul traseului. Întâmplător, „mijocul” era undeva în zona graniței bulgaro-turce, eventual Edirne. Cum aici mai fuseserăm, am căutat prin preajmă și am constatat că orașul bulgar Svilengrad se potrivea condițiilor.

Ca de obicei, booking.com mi-a oferit mai multe posibilități, dintre care am ales Family Hotel George, pornind de la cerințele minime impuse: cameră dublă cu baie proprie, loc de parcare, preț rezonabil, nota minimă pe booking, 8.

Am ajuns la hotel după prânz, venind de acasă, de unde plecaserăm pe la 05:15, pe autostradă, până la Vânătorii Mici, apoi prin Clejani, Ghimpați, Giurgiu, evitând astfel centura sudică a Bucureștiului.

După două ore de la plecare, intram în punctul de graniță, de unde am ieșit după vreo 20 de minute. Navigația mașinii ne-a îndrumat apoi pe traseul: Ruse - Veliko Târnovo - Gurkovo - Nova Zagora - Stara Zagora - Dimitrovgrad - Harmanli - Svilengrad.

Pe întreg traseul, am mers pe autostradă între Pitești și Vânătorii Mici (A1 de România), între Nova Zagora și Stara Zagora (A1 de Bulgaria) și de la Dimitrovgrad la Svilengrad (A4).

În Svilengrad am sosit în jurul orei 13:00 și ne-am oprit la intrare, la supermarketul Janet (cei care au fost în zona Nesebar nu se poate să nu-l fi văzut măcar pe cel de acolo), de care ne place pentru că are produse locale. De exemplu, aici am găsit patru feluri de pastă de dinți Pomorin, mai bună decât orice mărci „renumite” ... :) iar diversitatea vinurilor bulgărești nu este egalată de niciun alt magazin.

La sosire, am fost întâmpinați la recepție de o doamnă cu care nu ne-am putut înțelege decât prin semne, întrucât nu avea habar de nicio limbă străină.

Am întrebat-o de parcare și ne-a indicat un spațiu la marginea trotuarului, în fața hotelului.

Menționez că pe pagina hotelului, pe booking.com, se preciza că hotelul dispune de parcare gratuită. În plus, la rezervare, bifasem căsuța că doresc parcare. Oricum, deși este o zonă cam aglomerată, un loc de parcare se găsește și pentru clienții hotelului, aflați în tranzit.

Dar să nu vă așteptați la o parcare amenajată, proprie hotelului, ci doar la un loc de parcare pe stradă.

La cazare, am întrebat dacă pot plăti cu cardul (pe pagina booking se specifică posibilitatea plății cu cardul), iar răspunsul a fost că nu. Când am întrebat de un bancomat, doamna, nevorbitoare de engleză (discuția a avut loc fiecare pe limba lui) mi-a spus că pot plăti în euro. Bineînțeles, asta a însemnat și o rotunjire a prețului, de la 50 leva, la 30 €. Poate că nu a avut mărunt, să-mi dea restul exact, la hârtia de 50 €, cu care am plătit... :))

Camera pe care am primit-o a fost la etajul I, chiar deasupra intrării. Este o cameră mare, ultima pe hol.

Ce am remarcat de la bun început, sunt două lucruri. Primul este gustul dubios al decoratorului sau arhitectului hotelului, deoarece acesta este decorat într-un pur stil kitsch, o imitație ieftină de aer antic, cu statui grecești și coloane dorice.

Tot decoratorul (sau, poate, patronul) are cu siguranță o slăbiciune pentru oglinzi, acestea fiind întâlnite peste tot: la recepție, unde este și restaurantul, dar și în cameră. Aici, am constatat că aveam o oglindă uriașă chiar și pe tavan, deasupra patului, de unde mi-a venit ideea că expresia „hotel de familie” , din denumirea hotelului, nu era, poate, cea mai potrivită să exprime clar scopul principal al acestuia... :))

Mobila din cameră era amestecată, datând din perioade diferite, dar diferențele nu erau prea mari; doar că era prea multă, după opinia mea.

Baia, îmbrăcată în plăci de gresie, era mare și, cel puțin la o primă vedere, curată, spațiul de duș nefiind separat în niciun fel de rest, ceea ce nu a fost un impedimant, totuși.

Camera avea în dotare o instalație de aer condiționat în stare bună de funcționare și un minifrigider (gol), foarte util pentru a-mi răci berea... :))

Televizorul cu ecran plat avea multe canale prin satelit. Am urmărit și eu, pe Eurosport, secvențe din Turul Franței.

Semnalul de Internet în cameră a fost destul de slab (m-am conectat pe telefon, dar tableta a refuzat cu încăpățânare), în schimb, pe hol, la 5 m de cameră, era excelent.

Camera dispune și de un balcon, fără prea mare utilitate, având în vedere dimensiunile minuscule ale acestuia.

În prețul camerei intra și micul dejun. Nu mă așteptam la ceva deosebit și nici nu a fost. Nu a fost în stil suedez, ni s-a adus pe farfurii, dar poate asta a fost doar din cauza regulilor impuse de Covid.

Totuși, am fost foarte dezamăgit să constat că în țara zarzavaturilor, nu am avut pe farfurie nici măcar o felie de roșie sau castravete, nicio urmă de legume măcar... Asta în situația în care, pe farfurie am avut trei feluri de brânzeturi (burduf, telemea, cașcaval), excelente. Am mai avut ouă fierte, unt, gem și cafea. Și pâine prăjită...

Hotelul este situat central, chiar lângă bulevardul Bulgaria care, de acolo, într-un sens, este pietonal și în celălalt sens, duce spre piața centrală a orașului, unde se află primăria, Centrul cultural și hotelul Svilena. De aici, bulevardul Bulgaria continuă și, la vreo 100 de metri, ajunge la Старият Мост (podul lui Mustafa Pașa), peste râul Marița. Podul, datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea, este considerat ca prima mare realizare a lui Mimar Sinan, arhitectul șef al lui Soliman Magnificul.

Zona a fost amenajată de curând și arată foarte bine, astfel că, pentru un popas de o zi, nu vă veți plictisi în Svilengrad, mai ales că aici sunt și numeroase cazinouri, nume pompos de altfel, în realitate, simple săli de joc, făcute evident pentru turcii sosiți de peste granița din apropiere.

---

VIZUALIZĂRI: 343 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI