Din nou la Sandanski; de data asta, mai la margini

TIPĂREȘTE

La întoarcerea din Siviri, am ales să opresc undeva mai aproape de granița bulgaro-greacă. Și unde ar fi mai bine? Tot la Sandanski. După experiența de acum vreo trei ani, am decis că ar trebui mai bine să caut ceva mai de Doamne-ajută, să nu mai am surprize neplăcute.

Și... am găsit hotelul Edia. Note bune, amplasare și mai bună, undeva la nordul orașului, chiar lângă Hotelul de cinci stele Pirin, pe malul pârâului Sandanska Bistrița, într-o pădurice.

Liniște, natură, relaxare.

Și aici e o problemă cu accesul (cam întortocheat), dar cu ajutorul programului de navigare de pe smartfon, am nimerit.

Check-in rapid (ni s-au cerut buletinele și ne-au notat ceva date), am plătit cu cardul (un lucru bun, că altfel mai trebuia să scot bani din bancomat pentru cină). Am primit o cameră la primul etaj din corpul unde e și recepția.

Urcăm, cu arme și bagaje. Camera - mică; abia am reușit să fac o poză (de fapt, am făcut vreo trei și le-am lipit împreună!) dar având cam tot ce e nevoie pentru o cameră de hotel: un birou, oglindă, pat (dublu), șifonier, noptiere, aer condiționat, TV, un minifrigider. Dar numai o singură priză! cu un triplu ștecher în ea, unde erau deja băgate TV-ul și frigiderul - deci tot o singură priză disponibilă. Iar lămpile... luminau cât trei lumânări. În fine. Nu fac nazuri, că aveam laptopul cu bateria încărcată bine.

Baia - tot cu dușul „pe faianță” (doar cu o perdea, dar nu la fel de eficientă ca la pensiunea „Simona”. Plus chiuveta care picura-ntr-una...

Micul dejun - cam jalnic: se oferă trei variante - omletă SAU „complet” SAU încă unul, nu mai țin minte. Eu am cerut ouă, dar i-am rugat să le facă ochiuri - nu suport omleta. Iubi a luat varianta „complet” care avea o friganea, telemea, roșii, ceva mușchi file, mezel, castraveți, miere, dulceață. O cafea din „prafuri” groaznice. La cerere, soața a primit și un ceai.

Restaurantul arată frumos, și înăuntru, dar mai ales afară, unde au o terasă frumoasă rău (plus o boltă cu kiwi!). Tot acolo au și un iaz micuț cu câțiva păstrăvi. Nu am luat decât micul dejun acolo (pentru cină am mers prin centru), dar sincer la cum mi-au ars ochiurile de ouă de ar fi zburat direct din master chef, nu am curaj să-l recomand. Și cum și din impresiile clienților de pe booking tot acolo e punctul slab, clar vă spun să nu aveți curaj să îl cercați.

Check-out: ciudat. Nefiind nimeni la recepție, am lăsat pur și simplu cheia pe tejghea și am plecat.

Alte facilități: piscină exterioară (mare, frumoasă). Se pare că au una și interioară, da' când i-am întrebat de ea, au dat-o cotită, că e în remont, că nu știu ce... În fine. Am supraviețuit fără.

Lăsând mâncarea la o parte, pentru un sejur chiar, îl recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 1966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI