GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Este ora 10.20, când autocarul soseşte în faţa Hotelului „Captain Hook”. După numai 10 minute, vom porni spre cea mai aşteptată „experienţă polară“ a miilor de turişti ce ajung în Alaska. Şoferul care, în Anchorage, face şi oficiile de ghid, îşi ia rolul în serios din prima clipă. Cutia de viteză hidramată îi permite să ţină microfonul într-o mână, în timp ce conduce cu cealaltă şi vorbeşte cu vervă despre istoria şi geografia locului.
Ţin în mână prospectul croazierei de şase ore, Prince William Sound, în timp ce străbatem suburbiile oraşului Anchorage, presărate cu târguri de maşini şi avioane second-hand, urmate de liziere de unde ni se spune că, poate, avem norocul să vedem un elan sau un urs brun „dornici” de socializare. Mi se opresc ochii pe prima pagină a prospectului: „Ai mai fost aici în visele tale? În curând, le vei trăi cu adevărat... ”
Mergem de-a lungul Coastei Pacificului, în direcţia localităţii Whitter, de care ne desparte un tunel subteran, folosit drept adăpost antiatomic în vremea războiului rece. Curenţii oceanici, urmele aurorei boreale şi sălbăticia apelor din estul Insulei Kodiak ne apropie de ţinutul în care aleuţii, în formaţie de câte 3-4 kaiace, reuşeau să vâneze balene, după un ritual unic. De îndată ce harponul făcut din os de leu de mare îşi atingea ţinta, balena era lăsată să agonizeze preţ de câteva zile, timp în care vânătorii se întorceau acasă şi invocau spiritele bune prin cântece şi dansuri rituale. Acestea nu se întrerupeau până ce vânătorul, care „monitoriza” agonia victimei nu venea cu anunţul: „Monstrul a scos un ochi deasupra apei”, semn că acesta se pregătea să-şi trăiască ultimele clipe…
Vasul de croazieră Klondike ne duce spre împărăţia celor 10.000 de gheţari, îmbătrâniţi de albul zăpezilor şi aşezaţi, după o topometrie cosmică, între munţii care îşi continuă drumul spre cer, cu mult pe deasupra norilor. Printre gheţarii plutitori, coloniile de foci şi hermine de ocean provoacă un zumzet de extaz în crucişătorul plin de turişti care, în ciuda seminţiilor diferite, au acelaşi tip de reacţii la vederea unei privelişti încântătoare ochiului...
Primele raze din soarele amiezii anunţă o schimbare de decor. Începe, de fapt, actul doi al unei reprezentaţii demne de o nouă eră geologică. Suntem doar la 200 de metri de Gheţarul Tadiz…porţile crucişătorului se deschid şi turiştii invadează spaţiile destinate camerelor de luat vederi. Ne oprim în faţa unui amfiteatru alb, de vreo 800 de metri, unde, parcă, sunt aşteptaţi spectatori dintr-o altă lume, poate, mai bună
. Linişte, uimire şi confuzie…la un semn venit de la „Marele Vraci”, blocuri de gheaţă, de peste 20 de etaje, se prăvălesc în adâncul apelor, cu un oftat înfricoşător. Sclipirile de albastru din albul imaculat al gheţarilor creează magia unei lumi apuse, în care, poate, spiritele eschimoşilor implorau reâncarnarea într-un alt paradis terestru. Un duet de alb polar şi albastru marin este preluat de soare, printre nori… în fapt, o privelişte pe care şamanii eschimoşilor spuneau că nu este bine să o vezi a doua oară…
Respiraţia se opreşte odată cu timpul, iar minutele devin ore ale universului… intrăm, fără să ne dăm seama, într-un spaţiu infinit, unde doar tăcerea sau uimirea mută pot ţine locul cuvintelor.
După o oră sau după cine ştie cât timp… vocea căpitanului trezeşte spectatorii încremeniţi într-un vis fără de sfârşit. Doar suspinele şi lacrimile celor care revin primii la realitatea amăgitoare a vorbelor, te fac să crezi că, pe pământ, încă mai sunt frumuseţi nehărăzite privirii curioase a omului.
Trimis de glcitizen in 13.09.17 18:52:20
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Experiențe turistice în Alaska, ALASKA [statul]" (deja existentă pe sait)
@glcitizen: Start vot! O experienta minunata de care in acest fel ne bucuram si noi. Si eu daca sunt muta de admiratie in fata acestor frumuseti sunt convibsa ca experienta pe viu a fost una deosebita.
O lume departe de lumea dezlantuita, o experienta o data-n viata cat pentru o viata. Iar capitanul roman arata ca romanii sunt pretutindeni.
Felicitari, votat cu mare drag.
Spectacolul topirii planetei... uimire și o lacrimă pentru ce a fost... sau un chip strălucind de fericire la asistarea spectacolului grandios! Câte trăiri se pot împleti și genera o stare unică, fascinantă, ... obligatorie? ... o dată în viață!
FELICITĂRI!
Nu pot separa laudele consacrate scrisului tău de cele destinate fotografiilor uimitoare!
Călătorii plăcute și inspirație!
@Dana2008:
Multumesc, Dana. Sunt citeva locuri care iti pot schimba mult perspectiva asupra vieții... trebuie cautate si le putem gasi.
@mishu:
Multumesc, Mishule. Chiar daca nu am o vocatie personala a fericirii, (poate sunt prea filozofal) sunt lucruri care te desprind de lume si te fac sa plutesti in neant... crede-ma ca este o senzație frumoasa.
@glcitizen:
Ti-am citit articolul cu ceva timp înainte, pozele doar le-am aruncat o coadă de ochi atunci și le-am lăsat pentru un moment de liniște. Azi la cafea a fost clipa când le-am privit, le-am asociat cu textul și cu autorul despre care am încercat în primăvară să-mi fac o părere. Te invidiez puțin - și nu doar eu de pe aici - pentru că ai pătruns în această lume tainică și dură dar am o deosebită admirație pentru felul cum o traduci în cuvinte. Felicitări!
@elviramvio:
Multumesc, Elviramvio. Sper sa pot deveni un deschizator de drumuri pentru prietenii de la AFA. Intotdeauna, este bine sa se stie ca se poate.
Cuvintele tale frumoase ma ajuta sa inteleg ca nu am ajuns pina acolo degeaba.
@glcitizen: Emoționant, poze frumoase. Dar... iar ai numărat caracterele
Se frànge trăirea tocmai în momentul culminant
Fă din două unul, te rog frumos. Așa ne putem bucura de emoțiile trăirilor tale.
@krisstinna:
Da, Krisstinna, multumesc pentru impresii. Aici, insa, e un caz special. Nu stiam de AFA pe vremea cind scriam articolasele astea in vederea unei cartullii... sa vad ce pot face pt ca subiectele sunt diferite iar daca as dezvolta articolul dupa atîta timp, trairile nu ar mai fi adevarate...
Cu sinceritate pot sa spun ca sunteti un model pentru mine, prin calatoriile facute si mai ales prin felul in care aduceti aventura mai aproape de noi, cititorii.
@Radu Tudoran:
Va multumesc din suflet si pot sa-mi imaginez cum poate sa vada subiectul un om al marilor, asa cum am auzit ca sunteți.
Crucisatorul poarta numele de Prince of Wales si sunt sigur ca il veti pune pe agenda Dumneavoastra.
@glcitizen: Am visat sa fiu un om al marilor. Sunt insa doar un om al raurilor din Europa Dar o parte din vis mi s-a implinit. Calatorii interesante pe mai departe.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2002 Pacea albă a zăpezilor — scris în 12.08.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Un eschimos în România — scris în 30.09.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Românul care (n-) a cumpărat americanilor „sălbăticia îngheţată”! — scris în 23.09.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Yes, darling! — scris în 02.09.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ